ICCJ. Decizia nr. 1186/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1186/2009
Dosar nr. 5990/109/2006
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeş a fost condamnat inculpatul O.T.(fiul lui P. şi I., născut la data de 24 martie 1974, în comuna Slobozia, judeţul Argeş, domiciliat în Mioveni, judeţul Argeş la:
-1 an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.;
-3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.;
-8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. d) C. pen.;
În baza art. 33, art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., în condiţii de penitenciar, conform art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-a dedus detenţia preventivă şi s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat prin încheierea din 06 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 17.420 euro prin obligarea acestuia la plata către stat a echivalentului în lei.
În baza art. 1605 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 10.000 lei plătită pentru inculpat conform chitanţei nr. 783399/1 din 17 octombrie 2006 şi s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurator.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada anilor 2004-2005, inculpatul O.T. a preluat de la numitul Ş.I. – condamnat pentru trafic de persoane într-o altă cauză –pe părţile vătămate V.D.E., majoră şi pe părţile vătămate minore B.M. şi T.E.G. pe care le-a cazat într-un apartament închiriat în Spania şi le-a constrâns să se prostitueze. În vederea desfăşurării acestei activităţi infracţionale, inculpatul le-a recrutat pe părţile vătămate prin mijloace de înşelăciune, promiţându-le că le va asigura locuri de muncă oneste şi, totodată, le-a constrâns să practice prostituţia prin luarea paşapoartelor.
Ulterior, părţile vătămate au acceptat să practice prostituţia, la îndemnul inculpatului, obţinând diferite sume de bani care erau remise acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat, apărându-se în sensul că, în perioada reţinută în rechizitoriu, s-a aflat în Spania, însă nu s-a ocupat cu traficul de persoane, ci a cântat la diferite terase în schimbul obţinerii unor sume de bani.
S-a reţinut în drept că, faptele săvârşite de inculpatul O.T. aşa cum au fost descrise mai sus, constituie infracţiunile de trafic de persoane majore şi minore şi proxenetism prevăzută de art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, art. 329 alin. (1) C. pen., texte legale în baza cărora s-a dispus condamnarea sa.
La stabilirea şi individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) subliniind gradul de pericol social concret al infracţiunilor şi comportarea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, dar şi existenţa circumstanţelor atenuante judiciare, lipsa antecedentelor penale, comportarea corespunzătoare a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul O.T.
În apelul declarat, parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. este dozată necorespunzător, în sensul că orientarea ei sub minimul special (în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.) este în contradicţie cu gravitatea faptelor comise, constând în recrutarea celor cinci părţi vătămate pe care, prin înşelăciune, le-a determinat să meargă în Spania în scopul practicării prostituţiei.
Se susţine în continuare că, în raport de natura faptelor comise – faţă de persoane minore şi majore, - persoana inculpatului şi de caracterul continuat al infracţiunilor comise de inculpat, se impune aplicarea unor pedepse mai severe care să corespundă scopului legii penale.
În susţinerile orale, parchetul a invocat nelegala aplicare a prevederilor art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Drept urmare, parchetul a solicitat în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, aplicarea unei pedepse mai severe.
În apelul său, inculpatul O.T. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că el nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. A invocat în apărare probele dosarului, din care rezultă că părţile vătămate continuă şi în prezent practicarea prostituţiei în Spania în nume propriu sau prin proxeneţi şi că, în perioada incriminată, el se afla în Spania pentru a cânta publicului de acolo.
În subsidiar, dacă se trece peste această apărare a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin sentinţa atacată, numai în infracţiunea de trafic de persoane minore şi majore, motivând că în speţă nu este conturat elementul material al infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
În situaţia condamnării sale, a solicitat să i se aplice ca modalitate de executare dispoziţiile art. 86/1 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 C. pen. privind confiscarea sumei de 17.420 euro, în lipsa unor probe certe că aceşti bani provin din săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţe penală nr. 200 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeş şi, rejudecând:
A schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.T. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin sentinţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pedeapsa principală urmând a fi executată conform art. 57 C. pen.
S-a menţinut liberarea provizorie pe cauţiune, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeş.
S-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 83/P din 23 august 2006 a D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Argeş.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
La o dată neprecizată, martorul denunţător S.I., pentru a beneficia de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (reducerea pedepsei) a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că inculpatul desfăşoară activităţi infracţionale, în sensul că le-a cumpărat în schimbul unei sume de bani pe părţile vătămate din această cauză, dar şi alte fete în scopul exploatării sexuale.
În baza probelor administrate în cauză a rezultat, într-adevăr, că în luna iunie 2004 partea vătămată V.D.E. a fost transportată în Spania de către S.I., unde a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpatul O.T.(zis D.), căruia i-a fost predată în scopul exercitării prostituţiei.
Că inculpatul a cumpărat-o pe această parte vătămată de la S.I., rezultă din declaraţia părţii vătămate în cauză, cât şi din declaraţia denunţătorului, inculpatul, plătind în acest scop o sumă de bani, inducând-o, totodată, în eroare, prin aceea că i-a promis că-i va asigura un loc de muncă decent în străinătate.
Odată sosită în Spania, martorul S. a informat-o că, de fapt, va lucra pentru inculpatul O. timp de 3 luni, perioadă în care câştigurile le va împărţi cu acesta, după care va putea să lucreze pe cont propriu.
Din declaraţia părţii vătămate rezultă că, în perioada când s-a prostituat pentru inculpat, nu a fost ameninţată de către acesta, dar a subliniat faptul că i-au fost reţinuţi toţi banii şi paşaportul, astfel încât libertatea sa de mişcare era total îngrădită şi lipsită de posibilitatea de a ajunge în România.
Din relatările sale a rezultat că, în timpul cât a stat în Spania i-a predat inculpatului suma de 9.000 euro şi că, în aceeaşi perioadă, au lucrat alături de ea şi în beneficiul inculpatului şi B.M., B.F., G.N. şi P.M. A declarat în continuare că, după perioada de 3 luni în care toţi banii au fost predaţi inculpatului, a continuat să practice prostituţia în mod deliberat, intrând şi în posesia paşaportului său.
Pe parcursul procesului penal, persoana vătămată G.N. nu a putut fi identificată şi audiată, întrucât nu se afla în ţară. Probele dosarului au confirmat însă că şi ea a fost exploatată sexual în Spania de inculpat, în acest sens fiind declaraţiile părţii vătămate V., declaraţia martorului G.N., tatăl persoanei vătămate, verificările efectuate de M.A.I. privind intrările şi ieşirile din ţară, de fiecare dată aceasta fiind sub paza strictă a inculpatului, concubinei sale S.I. sau sora sa, O.F.
Din declaraţia părţii vătămate minore, T.E.G., rezultă că ea a fost racolată şi determinată să practice prostituţia în Spania de martorul S.I. De asemenea, de asemenea, a declarat că în drumul spre Spania, a fost însoţită şi de inculpatul O., pe care l-a auzit discutând cu S.I. despre femeile pe care le au în Spania, inculpatul manifestându-şi indignarea datorită faptului că o parte din acestea au plecat din apartamentul în care locuiau. Odată ajunsă în Spania, în oraşul Benidor, a fost cazată într-un apartament care aparţinea sorei inculpatului, O.F., constrânsă fiind, prin ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă de către S.I., de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii racolaţi din Clubul Spaniol N.S. Paşaportul i-a fost reţinut încă de la plecarea din România de către S.I., fiind sub supravegherea strictă a acestuia, dar şi a inculpatului O., care a lovit-o o singură dată, bănuind că ar fi sunat în România pe omul de legătură, V.G.A.
A întărit faptul că alte incidente între ea şi inculpatul O.T. nu au existat şi că în perioada cât era sub supravegherea lui S.I., pentru acesta mai lucrau şi B.F., V.D.E., B.C., precum şi alte două fete ale căror nume nu le cunoştea.
Din declaraţiile surorilor B.M.(minoră) şi B.F. a rezultat că prin intermediul lui S.I. l-au cunoscut pe inculpat, care le-a promis locuri de muncă decente într-un restaurant din Spania. Spre dezamăgirea lor, odată ajunse pe teritoriul spaniol, au fost cazate într-un apartament aparţinând inculpatului şi obligate (prin ameninţare) de către acesta şi S.I. să se prostitueze.
Partea vătămată B.M. a relatat că, în primele două luni, inculpatul le-a reţinut toate sumele obţinute din practicarea prostituţiei, după care a început să le predea o sumă infimă din banii astfel obţinuţi, diferenţa însuşind-o inculpatul O.T. şi S.I.
Acestea au întărit faptul că n-au ştiut nimic despre munca pe care urmau să o presteze în Spania şi că au fost înştiinţate că se vor prostitua de către inculpatul în cauză, în momentul ajungerii lor în localitatea Benidon.
Singura însă care neagă implicarea inculpatului în activitatea infracţională de trafic de persoane este persoana vătămată P.M. Aceasta recunoaşte că a fost racolată de S.I. şi constrânsă de acesta să se prostitueze într-un club spaniol fiind cumpărată, într-un final, de către inculpatul O.T., cu care a început o relaţie de concubinaj.
În legătură cu descinderea poliţiei spaniole şi ridicarea ei dintr-un club de noapte, a explicat prezenţa sa acolo prin vizita pe care o făcea „fetelor".
Declaraţia sa rămâne însă izolată, atâta vreme cât întregul material probator confirmă că ea a practicat prostituţia alături de celelalte părţi vătămate, sub paza strictă a inculpatului O.T., iar căsătoria sa pe parcursul procesului penal cu acesta din urmă, este considerat de către instanţă un act pro cauza.
Drept urmare, faţă de situaţia prezentată, în ce priveşte primul motiv de apel, a constatat că inculpatul O.T. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore şi majore, faţă de persoanele vătămate majore V.D.E. şi G.N. şi faţă de persoanele vătămate minore, B.M., P.M. şi T.E.G.
Pentru a se reţine săvârşirea celor două infracţiuni în formă continuată, nu are relevanţă, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, că persoana vătămată G.N. nu a fost audiată în cauză, fiind în străinătate şi, deci, nu a declarat că înţelege să participe în procesul penal ca parte vătămată, aşa cum cer prevederile art. 24 C. proc. pen., şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din aceeaşi lege, nu are relevanţă împrejurarea că P.M., căsătorită ulterior cu inculpatul, nu se consideră victimă decât a traficului realizat de S.I.
Curtea observă că inculpatul a cumpărat pe părţile vătămate, inclusiv pe P.M. de la alte persoane(S.I., zis I. şi V.G.A.), plătind în acest scop o sumă de bani. Această modalitate de tranzacţionare a unor persoane, deşi este exclusă ideea că fiinţa umană poate face obiectul vânzării sau împrumutului, este de esenţa infracţiunilor incriminate de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Totodată, inculpatul le-a indus în eroare pe părţile vătămate prin aceea că le-a promis asigurarea unor locuri de muncă decente în străinătate. Din momentul în care părţile vătămate au cunoscut adevărata motivaţie a inculpatului, ele au fost lipsite de libertate, fiind lăsate fără paşaport, fără orice resursă financiară şi ţinute sub pază strictă.
Dacă susţinerile inculpatului, cum că doar a dorit să le ajute pe părţile vătămate, oferindu-le cazare în apartamentul său închiriat în Spania, ar fi reale, nu s-ar putea justifica faptul că a plătit o sumă de bani martorului S. de la care le-a cumpărat, le-a asigurat transportul gratuit până în ţara de destinaţie, a înmânat cu titlu provizoriu suma de 500 de euro pentru fiecare fată pentru a o prezenta vameşilor drept garanţie, le-a reţinut paşapoartele şi şi-a însuşit sumele obţinute ilegal prin practicarea prostituţiei.
În cazul de speţă, nu se justifică însă reţinerea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.
În opinia Curţii, pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de proxenetism, este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituţiei de bunăvoie de către acele persoane, ceea ce nu este incident în speţă, întrucât din situaţia prezentată, în acord cu materialul probator, rezultă că victimele nu au fost de acord cu practicarea prostituţiei, fiind induse în eroare şi apoi constrânse să exercite profesia cea mai veche din lume, prin confiscarea paşapoartelor, pază strictă şi chiar acte de ameninţare.
La stabilirea pedepsei, Curtea a constatat, contrar apelului parchetului, că în mod corect tribunalul a reţinut circumstanţe atenuante, respectiv datele despre persoana inculpatului şi cele referitoare la contribuţia lui. Inculpatul nu are antecedente penale, are copii minori în întreţinere, unul dintre ei cu probleme de sănătate, s-a prezentat la termenele de judecată după punerea lui în libertate, a recunoscut cazarea părţilor vătămate în apartamentul său.
Trebuie reţinut că, spre deosebire de alţi inculpaţi care au fost cercetaţi pentru acelaşi tip de infracţiune, modalitatea în care inculpatul a desfăşurat activitatea incriminată, nu a presupus violenţa, perioada în care a exploatat părţile vătămate a fost scurtă, 2-3 luni, după aceea permiţându-le să locuiască în acelaşi apartament fără să le mai ia banii, ele declarând că au lucrat în continuare pe cont propriu.
În consecinţă, pedeapsa care se va aplica inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se va situa sub minimul special, dar va fi mai mare decât cea aplicată de prima instanţă, respectiv, prin reţinerea formei continuate, se va majora de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.
Totodată, se va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., deoarece pedeapsa principală majorată este, de cel puţin 2 ani, fiind întemeiată critica parchetului privind aplicarea pedepsei complementare pe lângă o pedeapsă cu închisoarea de doar un an, încălcând prevederile art. 65 alin. (1) C. pen.
Apelul declarat de inculpatul O.T., nu este fondat nici privind critica referitoare la greşita confiscare a sumei de 17.420 euro, întrucât, potrivit probelor dosarului, această sumă este provenită din infracţiune, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., evitându-se şi o îmbogăţire fără just temei a inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul O.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti critică Decizia recurată sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat, individualizării pedepsei aplicate acestuia, menţinerea liberării provizorii pe cauţiune şi omisiunea pronunţării asupra unor bunuri ridicate de la inculpat.
1. În mod greşit instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, înlăturând condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, inculpatul a îndemnat pe părţile vătămate să practice prostituţia, după ce le-a preluat de la numitul S.I., obţinând de pe urma acestei activităţi cca. 29.000 euro.
2. Pedeapsa rezultantă de numai 3 ani închisoare este greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind prea blândă, iar în favoarea inculpatului nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
Inculpatul nu a recunoscut faptele comise, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin ameninţarea unor părţi vătămate şi martori şi anume a părţii vătămate V.D.E. şi a martorului C.I.D.
De asemenea, instanţa de apel nu a avut în vedere mijloacele de constrângere folosite de inculpat asupra părţilor vătămate în Spania, foloasele obţinute de pe urma exploatării acestora, crearea de probleme în locuri publice din oraşul Benidon din Spania, traficarea unui număr de 5 părţi vătămate.
3. Instanţa de judecată nu s-a pronunţat şi cu privire la situaţia juridică a unor bunuri ridicate de la inculpat la data de 7 august2006, în sensul de a se dispune confiscarea lor sau restituirea către inculpat.
4. Instanţa de apel a dispus în mod nelegal menţinerea liberării provizorii a inculpatului pe cauţiune, în condiţiile în care prima instanţă a dispus restituirea cauţiunii inculpatului.
Inculpatul O.T. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspectele:
I. Greşita condamnare pentru infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul le-ar fi constrâns în vreun fel pe părţile vătămate să practice prostituţia, acesta doar le-a cazat pe părţile vătămate în apartamentul său.
Sub acest aspect, inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
II. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată, acesta solicitând reducerea cuantumului pedepse ca efect al circumstanţelor atenuante, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
III. Inculpatului i s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., fapt ce contravine Protocolului nr. 1 Adiţional la C.E.D.O.
IV. O ultimă critică vizează greşita confiscare a sumei de bani găsită asupra inculpatului, deoarece banii proveneau din practicarea de către inculpat a unor activităţi muzicale la diferite terase din Spania.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate numai în parte pentru considerentele ce se vor arăta.
Referitor la recursul declarat de parchet, Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat numai în ceea ce priveşte ultimele două critici.
În mod corect instanţa de apel a încadrat faptele inculpatului în infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, apreciind că acesta nu a comis şi infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a statuat că, în cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane, fără a întrebuinţa constrângerea, înlesnind, îndemnând sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.
În speţă, nu suntem însă într-o astfel de ipoteză.
Inculpatul le-a cumpărat pe părţile vătămate de la alte persoane, le-a promis asigurarea unor locuri de muncă decente în străinătate, le-a cazat pe acestea în apartamentul său, iar ulterior le-a obligat să practice prostituţia prin confiscarea paşapoartelor, pază strictă şi acte de ameninţare, inculpatul însuşindu-şi sumele de bani astfel obţinute.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acesteia, numărul persoanelor traficate şi sumele obţinute, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are în întreţinere un copil minor, a recunoscut doar cazarea părţilor vătămate, nu şi exploatarea acestora, s-a prezentat în instanţă, după punerea în libertate.
În favoarea inculpatului au fost reţinute justificat circumstanţe atenuante, iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă prin cuantumul său şi modalitatea de executare fiind în măsură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Cea de a treia critică formulată de procuror este întemeiată.
Potrivit procesului-verbal din 7 august 2006, aflat la fila 190 dosar u.p., organele de urmărire penală au ridicat de la inculpat un telefon marca N. şi două cartele sim, însă instanţele nu s-au pronunţat în nici un fel cu privire la acele bunuri.
Constatându-se că acestea nu au legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpatului, neexistând temeiuri pentru a se dispune confiscarea specială, Înalta Curte va dispune restituirea lor către inculpat.
Ultima critică este fondată, în mod greşit, instanţa de apel dispunând menţinerea liberării provizorii a inculpatului pe cauţiune.
Tribunalul Argeş, prin hotărârea pronunţată, a dispus restituirea către inculpat a cauţiunii în sumă de 10.000 lei, potrivit art. 1605 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii.
Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în acest caz se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie, situaţie în care nu mai putea fi menţinută liberarea provizorie pe cauţiune de către instanţa de prim control judiciar.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpat, Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat numai în ceea ce priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I-a C. pen. în conţinutul pedepsei complementare şi accesorii.
Conform susţinerile recurentului, în cauză instanţele nu au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare şi care ar fi atras incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Pentru a constitui caz de casare în sensul dispoziţiilor legale invocate, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială – să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţa de apel şi pe care Înalta Curte şi-o însuşeşte, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Declaraţiile părţilor vătămate V.D.E., B.M. şi T.E.G. se coroborează cu declaraţiile martorilor C.I.D., G.N., S.I., acesta din urmă, precum şi partea vătămată B.M., revenind asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, revenire ce este nejustificată şi nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate.
De asemenea, partea vătămată P.M. nu a recunoscut că a fost exploatată de inculpat, atitudinea sa fiind subiectivă şi explicabilă prin aceea că, ulterior, a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpat, având împreună un copil.
Aşa cum s-a arătat în analiza recursului parchetului, pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost just individualizată, astfel că nu se impune o nouă reducere a acesteia şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În mod greşit, însă, instanţele au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., o astfel de măsură nefiind necesară în raport cu faptele comise, împrejurările săvârşirii acestora şi persoana inculpatului.
Aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 74 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 5 noiembrie 2007 dispoziţiile art. 71 C. pen. se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. este însă corectă având în vedere dispoziţiile art. 64, 65 C. pen. şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a criticat hotărârile şi sub aspectul confiscării sumei de 17.420 euro, susţinând că a dobândit această sumă cântând pe la diferite terase.
Martorii R.F. şi G.G. confirmăîntr-adevăr că inculpatul aflat în Spania s-a ocupat cu cântatul la terase, obţinând pe zi cca. 100-150 euro, însă aceste declaraţii nu se coroborează cu celelalte probe administrate şi din care rezultă că inculpatul a obţinut bani din exploatarea părţilor vătămate, prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Chiar P.M. – concubina inculpatului arată că sumele de bani pe care le obţinea acesta din cântat erau mici.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile formulate în cauză, va casa în parte Decizia recurată şi rejudecând:
Va înlătura dispoziţia privind menţinerea liberării provizorii pe cauţiune.
Va dispune restituirea către inculpat a bunurilor confiscate şi menţionate în procesul-verbal aflat la f. 190 dosar u.p.
Va înlătura interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. ca pedeapsă accesorie şi complementară.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpatul O.T. împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia penală recurată şi rejudecând:
Înlătură interzicerea pedepsei accesorii şi pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a), teza I C. pen.
Înlătură dispoziţia privind menţinerea liberării provizorii pe cauţiune.
Dispune restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la acesta şi anume:
- un telefon marca N. cu baterie;
- o cartelă sim seria X;
- o cartelă sim seria XX.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1196/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
