ICCJ. Decizia nr. 1179/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1179/2009
Dosar nr. 1074/59/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 279/ PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 226/P/2008 şi nr. 927/II/2/2008.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la data de 6 iunie 2008, petiţionarul a solicitat trimiterea în judecată a magistraţilor T.O., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi C.M., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prevăzută de art. 246 şi 289 C. pen., în legătură cu soluţionarea dosarului nr. 12510/2003 al Judecătoriei Arad.
S-a arătat că în acest dosar, procurorul de şedinţă T.O. a pus concluzii, iar judecătorul C.M. a pronunţat sentinţa penală nr. 1149 din 3 iunie 2004 prin care inculpatul B.I. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin încheierea nr. 5294 din 15 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost strămutată la Judecătoria Deva.
Prin sentinţa penală nr. 1531 din 26 septembrie 2005, Judecătoria Deva a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., constatând că prin Legea nr. 160/2005 au fost abrogate dispoziţiile art. 239 C. pen., iar partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de insultă.
Prin rezoluţia nr. 226/P/2008 din 20 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.M. şi T.O. pentru faptele sesizate, în temeiul art. 228 şi 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a constatat că magistraţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în condiţiile legii, faptele penale de comiterea cărora au fost acuzaţi, neexistând.
Prin rezoluţia nr. 927/II/2/2008 din 25 septembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului împotriva măsurii dispuse de procuror.
Investită în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Curtea de Apel Timişoara a constatat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică şi a menţinut-o ca atare.
Instanţa de fond a reţinut că Judecătoria Deva nu a dispus achitarea inculpatului, ci încetarea procesului penal în condiţiile în care infracţiunea pentru care acesta fusese condamnat de Judecătoria Arad a fost abrogată ulterior pronunţării hotărârii de condamnare; în consecinţă, nu se poate reţine că magistraţii C.M. şi T.O. se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.I., solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi pentru faptele sesizate.
Verificând hotărârea primei instanţe în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Curtea de apel a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 226/P/2008 din 20 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, reţinând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate şi dispoziţiilor legale în materie.
În cauză nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistraţii C.M. şi T.O. Aceştia nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi nici nu şi le-au îndeplinit cu ştiinţă, în mod defectuos atunci când au participat la judecarea dosarului nr. 12510/2003 al Judecătoriei Arad sau când au pronunţat sentinţa penală nr. 1149 din 3 iunie 2004 a aceleiaşi instanţe.
În aceleaşi împrejurări, magistraţii nu au falsificat niciun înscris oficial, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti sau susţinerea unor concluzii de condamnare neconstituind infracţiunea prevăzutăde art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Dispoziţia legiuitorului de abrogare a infracţiunii de ultraj prevăzutăde art. 239 C. pen., este cea care a stat la baza încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului şi, întrucât Legea nr. 160/2005 a intrat în vigoare ulterior condamnării inculpatului de către Judecătoria Arad, iar partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 C. pen., nu se poate reţine vreo faptă penală în sarcina magistraţilor C.M. şi T.O. pentru pronunţarea sentinţei de condamnare şi inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, respectiv pentru punerea de concluzii ca procuror de şedinţă în cauza respectivă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul petiţionarului este nefondat şi, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea acestuia.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 279/ PI din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1182/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
