ICCJ. Decizia nr. 1383/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1383/2009
Dosar nr. 11383/95/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 756 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj, inculpatul E.F.T.(fiul lui T. şi I., născut la 11 octombrie 1979 în localitatea Târgu - Cărbuneşti, domiciliat în comuna Hurezani, satul Busuioci, Judeţul Gorj, deţinut în Penitenciarul Târgu Jiu) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. la pedeapsa de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă de la 29 august 2008, la zi.
S-a dispus confiscarea cuţitului – corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 40.000 lei în favoarea părţilor civile, precum şi a cheltuielilor judiciare efectuate de acestea în sumă de 2.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul este vecin cu locuinţa victimei C.L. Concubina victimei este soră cu tatăl inculpatului. Acesta, în mod sporadic, o vizita pe mătuşa sa. Victima nu a fost de acord niciodată cu prezenţa inculpatului în domiciliul său.
În ziua de 29 august 2008, în jurul orelor 15,00 – 15,30, inculpatul a pătruns, fără drept, în curtea victimei, care în acel moment desfăşura unele activităţi gospodăreşti. În momentul în care victima a observat prezenţa acestuia în curtea locuinţei, i-a cerut să plece, dar a refuzat şi a reacţionat spontan, lovind-o cu un cuţit în zona latero-cervicală stânga, producându-i o plagă integrală tăiată de cca. 1 cm.
Martorii E.K.M. şi R.V. care se aflau prezenţi la locul faptei nu au avut posibilitatea să intervină pentru a înlătura agresiunea şi producerea rezultatului acesteia.
După aplicarea acestei lovituri, victima a reuşit să sară peste gard în spatele casei, dar în acelaşi timp inculpatul a ieşit pe poarta locuinţei şi s-a năpustit din nou asupra acesteia, aplicându-i mai multe lovituri, care i-au produs grave leziuni în zona pectorală axilară stânga, pe faţa mediană a regiunii scapulare dreapta, cât şi în zona hemitorace stângă.
Leziunile produse au determinat, de îndată, decesul victimei şi potrivit raportului de constatare medico-legală exista legătură de cauzalitate între acestea şi rezultatul produs.
Martorii R.V. şi E.K.M. au reuşit cu mare dificultate să smulgă cuţitul din mâna inculpatului, evitând astfel că aceasta să-şi continue agresiunea împotriva lor şi a soţiei victimei care se afla la faţa locului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, procese-verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului şi a cuţitului, acte medico-legale, planşe fotografice, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei, urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor personale atenuante, prevăzută de art. 74 C. pen.; în motivarea apelului s-a arătat că locuinţa victimei aparţinea mătuşii inculpatului şi urmare a relaţiilor de rudenie părţile se vizitau, iar săvârşirea infracţiunii de omor s-a datorat actelor de violenţă exercitate de victimă asupra inculpatului; de asemenea, s-a invocat starea de boală psihică în caracterizarea persoanei, arătându-se că expertiza psihiatrică atestă că inculpatul are discernământul diminuat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 30 din 19 februarie 2009, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa pe latură penală şi a redus pedepsele aplicate inculpatului la 12 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen., inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical pe perioada executării pedepsei principale şi în continuare, până la însănătoşire.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Detenţia preventivă a inculpatului a fost dedusă la zi.
Instanţa de apel a apreciat că, la individualizarea pedepsei trebuie reţinută împrejurarea comiterii infracţiunilor cu discernământ diminuat, certificatul de încadrare în grad de handicap atestând că inculpatul are deficienţă funcţională accentuată, pe fondul tulburării schizo-afective, necesitând protecţie socială, ceea ce necesită aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, în acest moment asigurându-se realizarea scopului preventivo-educativ al sancţiunii penale.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul se află în situaţia specială reglementară de art. 113 C. pen., respectiv din cauza bolii psihice prezintă pericol pentru societate, ceea ce necesită aplicarea unei măsuri de siguranţă, aceea a obligării la tratament medical pe durata executării pedepsei principale şi în continuare până la însănătoşire.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul E.F.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi redozarea pedepsei aplicate, dându-se o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 C. pen. Totodată, recurentul a solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima a sărit cu cuţitul asupra sa şi l-a alungat, iar el a ripostat lovind-o.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
În ziua de 29 august 2008, inculpatul a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei victimei C.L. şi, pe fondul discuţiilor contradictorii cu aceasta, a lovit-o de mai multe ori cu cuţitul, producându-i decesul.
Martorii oculari E.K.M. şi R.V. au relatat desfăşurarea evenimentului, din declaraţiile acestora rezultând că inculpatul este cel care a generat incidentul şi a atacat victima.
Contribuţia victimei s-a limitat la a-i solicita inculpatului să plece din domiciliul său, ceea ce a determinat reacţia violentă a acestuia, descrisă mai sus.
În acest condiţii, în mod corect instanţele au reţinut că în cauză nu sunt aplicate aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât săvârşirea infracţiunii de către inculpat nu a fost determinată de o stare de tulburare produsă inculpatului sau de acte de violenţă, acţiuni ilicite grave venite din partea victimei.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a fost realizată de instanţa de apel, corespunde pe deplin cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Curtea de Apel Craiova a dat eficienţa cuvenită tuturor împrejurărilor şi datelor referitoare la persoana inculpatului, la starea de sănătate a acestuia, la afecţiunile psihice de care acesta suferă şi care i-au afectat discernământul, diminuându-i-l.
Au fost avute în vedere actele medicale şi medico-legale aflate la dosarul cauzei din care rezultă numeroasele internări ale inculpatului în unităţi medicale de specialitate ş.
încadrarea sa în grad de handicap, precum şi internarea sa pentru tratament obligatoriu în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Pedeapsa aplicată reflectă în mod just aceste circumstanţe, ca şi pericolul social sporit al faptei comise şi urmărire grave ale acestuia.
Constatând că pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului corespunde şi scopului reeducării sociale a inculpatului şi este necesară pentru prevenirea săvârşirii de alte infracţiuni, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Timpul reţinerii şi arestării preventive a acestuia va fi dedus de la 29 august 2008 la 14 aprilie 2009.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F.T. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 august 2008 la 14 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1396/2009. Penal → |
|---|
