ICCJ. Decizia nr. 1396/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1396/2009

Dosar nr. 3831/109/2008

Şedinţa publică din 14 aprilie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 7 din 8 ianuarie 2009, a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul G.R.V.(fiul lui P. şi L., născut la 19 aprilie 1972) de revizuire a sentinţei penale nr. 344 din 12 octombrie 2006 pronunţată de acelaşi tribunal, prin care a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.

Prin cererea de revizuire condamnatul a susţinut că este nevinovat, că există un autodenunţ şi a solicitat reaudierea martorilor.

Prima instanţă a motivat că în cadrul revizuirii nu pot fi reaudiaţi martorii ascultaţi în cursul urmăririi penale şi implicit de instanţa de judecată, iar în ce priveşte autodenunţul de care face vorbire revizuientul, nu este vorba de o împrejurare nouă necunoscută de instanţe. Astfel în cursul cercetării judecătoreşti coinculpatul B.I.D. a revenit nejustificat asupra declaraţiilor iniţiale asumându-şi singur răspunderea pentru săvârşirea omorului, aspect examinat de instanţele care au soluţionat cauza în fond şi căile de atac.

Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, care a solicitat audierea a doi martori.

A motivat cererea arătând că nu a ştiut la data judecării cauzei că martorii cunoşteau aspecte legate de fapta pentru care a fost condamnat.

Prin Decizia penală nr. 13/A din 19 februarie 2009 pronunţată de Secţia penală de la Curtea de Apel Piteşti apelul a fost respins ca nefondat.

Curtea a motivat că vinovăţia inculpatului a fost reţinută pe baza unor probe directe administrate în cursul urmăririi penale şi nemijlocit în instanţă că la locul faptei nu au fost prezente alte persoane decât inculpaţii, victima şi martora F.G. S-a arătat că este inadmisibilă, în calea de atac a revizuirii, prelungirea probatoriului administrat în cauză de instanţele care au soluţionat cauza.

Nemulţumit şi de această hotărâre, condamnatul revizuient a atacat-o cu recurs.

Prin apărător şi personal a reiterat aceleaşi motive solicitând audierea a încă doi martori.

Recursul este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că cererea de revizuire a fost dispusă ca inadmisibilă cu motivarea că nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În acelaşi timp s-a motivat că prelungirea probei cu martori nu este admisă în cadrul cererilor de revizuire.

Hotărârile pronunţate, în cauză, fiind legale şi temeinice Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1396/2009. Penal