ICCJ. Decizia nr. 1287/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1287/2009
Dosar nr. 609/32/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I.(domiciliat în Bacău, judeţul Bacău), împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la data de 23 iulie 2008 în Dosarul nr. 561/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că plângerea petentului împotriva notarului public C.E., a vizat încălcarea, de către ea, a dispoziţiilor art. 44 din OUG nr. 40/1999, aceasta, cu ocazia încheierii de autentificare nr. 1326 din 12 mai 2006, vizând contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Bacău, prin acesta soţii B.G. şi B.E. înstrăinând locuinţa către M.I. şi M.E.C.
Procurorul, în efectuarea actelor premergătoare, a reţinut că notarul public C.E. nu a săvârşit o faptă penală şi, ca atare, a dispus neînceperea urmăririi penale, temeiul legal constituindu-l dispoziţiile art. 228 alin. (1), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), în plângere petentul susţinând că aceasta a încălcat dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 40/1999.
Raportând cauzei aceste dispoziţii, procurorul, faţă de text, a constatat că atunci când a autentificat respectivul contract, notarului public nu i-a fost adusă la cunoştinţă, prin scris sau notificare, cerere, vreo situaţie dintre cele prevăzute.
Pe de altă parte, nerespectarea dispoziţiilor art. 44 din OUG nr. 40/1999 nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Eventualele nemulţumiri trebuie judecate şi analizate în faţa unei instanţe civile.
În altă ordine de idei, instanţa, verificând şi respectarea, de către petent, a dreptului şi obligaţiei corelative, de a se fi plâns în faţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a constatat că plângerea nu conţinea observaţii privind actele procurorului şi soluţia dispusă prin rezoluţie, considerentele neavând nici o legătură cu cele menţionate prin rezoluţia din 9 septembrie 2008 dispusă în Dosarul nr. 677/II-2/2008 al aceluiaşi parchet, ea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Verificând plângerea adresată instanţei competente în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău, în virtutea obligaţiei instituită prin art. 2781 alin. (7) din acelaşi cod, a constatat, comparativ actelor procurorului şi susţinerilor petentului că acesta a reclamat încălcarea dreptului de proprietate al familiei sale pentru suprafaţa de 24,40 m.p., aceasta însă a fost concesionată prin contractul de concesionare nr. 25083/2003 al Consiliului Local Bacău. Ca atare, notarul public, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326 din 12 mai 2006, a inserat voinţa părţilor sub aspectul „dreptului de folosinţă asupra terenului aferent, indiviz apartamentului, în suprafaţă de 24,40 m.p. (în act figurează 11,75 m.p.), respectiv cota indiviză de 2,5% din teren potrivit contractului de cesionare".
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe considerente ţinând, în esenţă, de propriile reprezentări ce-şi au sorgintea în presupuse fapte penale ce s-ar fi săvârşit de către notar, cu ocazia autentificării actului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Ca atare, examinându-se sentinţa, se reţine că plângerea petentului (înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la 10 aprilie 2008 sub nr. 561/P/2008) împotriva notarului, s-a referit la cercetarea şi constatarea că actul (ele) au fost încheiate cu încălcarea flagrantă a OUG nr. 40/1999 art. 44.
Organul judiciar şi instanţa competentă, fiecare realizându-şi competenţele, au verificat cele reclamate şi constatându-se că notarul nu a săvârşit vreo faptă penală, au soluţionat legal plângerea.
Cum, în recurs, petentul a reclamat că notarul ar fi săvârşit infracţiunea de fals, uz de fals, înşelăciune, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa decât exclusiv pe legalitatea sentinţei, care, la rândul său, a fost competentă să verifice numai legalitatea rezoluţiei.
Astfel, actele efectuate de procuror în baza documentaţiei analizate (cererea de redactare şi autentificare a unui contract de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare, încheierea de autentificare, certificatul fiscal, extrasul de carte funciară cu nr. 600/N – nr. cadastral 49/A, 491/A, încheierea nr. 31182/2004 a Biroului de carte funciară Judecătoria Bacău, documentaţia cadastrală cu anexe, actele de identitate ale vânzătorilor, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 23 decembrie 2004, la acea dată vânzători fiind N.G. şi N.E., act prin care s-a stipulat „transmiterea şi dreptul asupra terenului aferent imobilului în suprafaţă de 24,40 m.p. reprezentând cota conform contractului de concesionare nr. 25083/4/2003 emis de consiliul Local al Municipiului Bacău".
Notarul, în baza atribuţiilor specifice sarcinilor sale, a redactat şi autentificat contractul în cauză, dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 40/1999, chiar dacă i s-ar fi făcut o opunere la vânzare, nerespectat, nu realizează elementele constitutive ale unei fapte penale.
Pentru considerentele expuse, sentinţa recurată fiind legală, recursul va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 173 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1289/2009. Penal → |
|---|
