ICCJ. Decizia nr. 1283/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1283/2009
Dosar nr. 2040.2/96/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 385 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea, printre alţii, a inculpatului V.S., la:
- 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74-76 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru un an;
- 7 ani închisoare, în baza art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74-76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru un an.
S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 30 noiembrie 2009 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că inculpatul, este cunoscut în lumea interlopă pentru că procură, comercializează şi consumă droguri de mare risc. Astfel, inculpatul a reuşit crearea unor legături de încredere în Ungaria, de unde îi erau trimise drogurile pe care ulterior le comercializa şi consuma, o astfel de persoană era în ultima perioadă inculpatul S.Z.
Astfel, inculpatul recurent îi solicita inculpatului S.Z. să cumpere din Ungaria droguri de mare risc şi de risc, raportat la comenzile pe care le avea. După procurare, pentru a nu se implica, recurentul îi cerea inculpatului S.Z. să le introducă în ţară. Astfel acesta ruga şoferul unuia dintre autocare (din Autogara Budapesta) să-i transporte un pachet fără a preciza conţinutul şi pe care-l inscripţiona cu numele unei terţe persoane.
La rândul său, recurentul trimitea o terţă persoană la Autogara Odorheiul Secuiesc pentru a ridica pachetul.
În ziua de 29 mai 2008, autocarul SC S. SRL avea cursă doar până la Cristuru Secuiesc şi de aici la garaj. Cunoscând exact graficul, recurentul i-a cerut învinuitului B.M. să meargă să ridice pachetul. Cum acesta a întârziat, recurentul a fost nevoit a-l transporta cu autoturismul său până la garaj, de unde B.M. a preluat pachetul.
În jurul orelor 9,30 însă, cei doi au fost blocaţi în trafic de organele de poliţie şi procuror, descoperind astfel pachetul în care erau patru pliculeţe cu fragmente vegetale de culoare verde oil şi patru cu substanţă pulverulentă de culoare albă. S-a mai constatat că acest pachet de cafea se află într-o pungă de paste făinoase pe care era un bileţel cu inscripţia E.S.
S-au recoltat celor doi probe biologice şi din buletinele de analiză medicală a rezultat că analizele acestora sunt negative. În urma expertizării pliculeţelor s-a constatat că probele reprezintă 2,9 g cannabis şi 3,3 amfetamină.
S-a mai reţinut că, în declaraţiile date, recurentul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, fiind însă recunoscută fapta de B.M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.V. care a solicitat administrarea de noi probe, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 6.A din 16 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel, respectiv necesitatea administrării de probe, din care să rezulte nevinovăţia inculpatului şi anume, efectuarea unei expertize tehnice a înregistrărilor audio, susţinând că vocea nu-i aparţine, iar telefonul mobil a fost folosit de altă persoană, astfel încât se impune admiterea recursului şi trimiterea dosarului spre rejudecare.
În subsidiar, a cerut reindividualizarea pedepsei, socotită a fi mult prea severă.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi probele dosarului în raport de motivele invocate şi care corespund cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 şi 10 C. proc. pen., se constată că, în stabilirea situaţiei de fapt, instanţa a analizat probele administrate la urmărirea penală şi nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti.
Referitor la apărarea inculpatului potrivit căreia se impunea ascultarea convorbirilor telefonice pentru identificarea vocii, se constată că instanţa de control judiciar corect a respins proba solicitată faţă de împrejurarea că, o asemenea determinare este susceptibilă a fi realizată prin alte mijloace de probă.
Astfel, pe situaţie de fapt, corect s-a reţinut chiar dacă inculpatul recurent V.S. în declaraţiile date atât în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei nu recunoaşte săvârşirea faptelor, că vinovăţia sa este certă conform probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv, convorbirile telefonice ale acestuia atât cu inculpatul S.Z. zis Z., aflaţi în Ungaria cât şi cu celălalt inculpat în cauză dar şi declaraţiile coinculpatului B.M. (filele 146-147 dos. urm. pen.; fila 73 dos. fond), declaraţiile martorului M.S. (şoferul care a transportat marfa fără a cunoaşte conţinutul pachetului şi care îl cunoştea pe inculpat din Odorheiul Secuiesc), procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi celelalte probe.
De altfel, este de netăgăduit că, pentru a nu atrage atenţia organelor de urmărire penală, inculpatul V.S. i-a solicitat coinculpatului B.M. să meargă personal în autogară să ridice coletul. Cum acesta nu a ajuns la ora stabilită, rămânând fără combustibil, l-a contactat pe recurent, care l-a transportat cu autoturismul său pentru a ridica coletul. Imediat după ridicarea pachetului inculpaţii fiind reţinuţi în trafic, ocazie cu care au fost descoperite asupra lor drogurile.
Astfel, urmare celor de mai sus şi anume din probele administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că apărările sale sunt nefondate.
Pe de altă parte, solicitarea de a i se reduce pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este nefondată, instanţa de fond dând dovadă de clemenţă atunci când a coborât pedeapsa sub minimul special, raportat la faptele acestuia care prezintă un pericol social sporit ce afectează sănătatea publică şi relaţiile normale de convieţuire socială.
Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul, aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului nefiind fondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins şi se va deduce din pedeapsă durata arestării, fiind obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 6/A din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 mai 2008 la 7 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1430/2009. Penal → |
|---|
