ICCJ. Decizia nr. 1430/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1430/2009
Dosar nr. 2658/88/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 10 august 2008 a Tribunalului Tulcea, au fost condamnaţi inculpaţii:
- M.I. la 20 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar în urma contopirii celor două pedepse, s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
- M.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. i) C. pen., iar în urma contopirii acestora s-a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Ambilor inculpaţi le-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 5 august 2007 pentru inculpatul M.I., iar pentru inculpatul M.C., durata reţinerii de 24 ore din 5 august 2007.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 4 august 2007, între cei doi inculpaţi, aflaţi pe malul Dunării şi fraţii S.D. şi I. s-a declanşat un conflict, în cadrul căruia, inculpaţii înarmaţi cu vâsle şi beţe, le-au aplicat celor doi fraţi, numeroase lovituri, determinându-i să se refugieze în apă.
Inculpaţii au continuat să-i lovească pe cei doi fraţi şi în apă, mai ales în zona capului, nepermiţându-le să iasă la mal.
Urmare loviturilor primite, cei doi fraţi au suferit traumatisme cranio-cerebrale şi alte leziuni la nivelul braţelor, pe care le ridicaseră în scop de apărare deasupra capului, leziuni grave, care au condus la decesul lui S.I., iar lui S.D. i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 129/P din 8 decembrie 2008 a respins ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
În cauză au declarat recurs ambii inculpaţi.
Inculpatul M.I. a solicitat achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu reţinerea atenuantei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul M.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare şi reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia celor doi inculpaţi, le-au încadrat corespunzător în dispoziţiile legii şi le-au aplicat pedepse just individualizate.
Motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt identice cu apărările şi criticile formulate de ei în apel, punctual analizate la curtea de apel şi corect înlăturate în considerentele deciziei atacate.
Prin declaraţiile date, inculpatul M.I. a recunoscut că el a fost iniţiatorul conflictului prin aplicarea unei palme lui S.D. pentru că acesta ar fi refuzat să părăsească locul în care se aflau.
Aşa fiind, instanţele au înlăturat justificat, cererea de a se reţine circumstanţa legală a scuzei provocării.
Ulterior, în conflict au intervenit S.I. şi M.C., care s-au lovit reciproc cu pumnii şi picioarele.
Apărarea inculpatului M.I. că decesul victimei S.I. s-ar datora numai loviturilor aplicate de fratele său, M.C., sunt infirmate de martorii S.P., A.G., G.F., E.C. şi B.A. care au văzut desfăşurarea conflictului de la cca 50-200 m şi care atestă că ambii inculpaţi au aplicat celor doi fraţi lovituri cu vâslele, de mare intensitate, mai întâi pe uscat iar apoi, în apă, unde cei doi au fost nevoiţi să se refugieze, încercând să scape de agresiunea inculpaţilor.
Relatarea diferită a desfăşurării conflictului de către martorii R.V. şi S.I. se explică prin aceea că ei au fost prezenţi doar în prima fază, după care au plecat cu intenţia de a cere sprijin poliţiei de frontieră.
Nu se justifică aşadar, nici solicitarea de a se pronunţa achitarea şi nici cea de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Probele testimoniale administrate în cauză se coroborează cu conţinutul actelor medico-legale şi dovedesc în mod cert că inculpaţii au aplicat victimelor multiple lovituri cu pumnii, picioarele, cu vâsle şi alte obiecte contondente, în special în zona capului, cauzându-le grave traumatisme cranio-cerebrale care au determinat decesul lui S.I. şi punerea în primejdie a vieţii lui S.D.
Or, acţiunea conjugată a celor doi inculpaţi de a aplica asemenea lovituri, de mare intensitate, într-o zonă vitală, cu obiecte apte de a provoca leziuni letale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, şi, respectiv, a tentativei la această infracţiune, fiind cert că inculpaţii au prevăzut posibilitatea producerii rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat.
Nu se justifică nici reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.
La stabilirea acestora, instanţele au avut în vedere datele ce caracterizează persoana celor doi inculpaţi, reţinând justificat în favoarea inculpatului M.I. circumstanţe atenuante, dar au evaluat totodată şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care cei doi inculpaţi au săvârşit omorul şi, respectiv, tentativa de omor, astfel că pedepsele sunt just proporţionalizate şi nu se impune reducerea lor.
Nefiind nici alte temeiuri de casarea care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile să fie respinse ca nefondate, cu obligarea inculpaţilor la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 129/P din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpaţii M.I. şi M.C. de la 05 august 2007 la 16 aprilie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1850/2009. Penal → |
|---|
