ICCJ. Decizia nr. 1295/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1295/2009
Dosar nr. 2374/116/2008
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 166 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Călăraşi, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C., la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.G., în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., şi, luând act de acordul părţilor, a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 45 lei, cu acest titlu.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti suma de 4006,18 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei, până la achitarea debitului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un ciocan sau contravaloarea de 10 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în ziua de 9 august 2008, în jurul orelor 19,30, pe fondul unei stări tensionate mai vechi între inculpat şi martora A.D., a izbucnit un conflict verbal, în cadrul căruia ambii şi-au adresat jigniri şi insulte.
În momentul izbucnirii conflictului, cei doi se aflau fiecare în curtea sa, cele două curţi vecine fiind despărţite parţial printr-un gard viu.
La un moment dat, în curtea sa a apărut partea vătămată A.G. care, auzind discuţiile contradictorii dintre fratele şi soţia sa, a pătruns în curtea fratelui său A.C., pentru a-l determina pe acesta să o lase în pace pe soţia sa. În acel moment, în curtea inculpatului a apărut şi mama celor doi fraţi, A.T., aceasta încercând să intervină între cei doi, mai ales sesizând atitudinea agresivă a inculpatului, însă, inculpatul a luat un ciocan din căruţa ce se afla în apropiere şi i-a aplicat fratelui o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuţită a ciocanului.
În urma loviturii aplicate, partea vătămată A.G. s-a prăbuşit la pământ, fiind ulterior transportat la spital.
În continuare, agresorul a pus mâna pe o lopată pentru a-l lovi din nou pe fratele său, însă a intervenit mama şi cumnata sa şi, ulterior, fiul părţii vătămate A.C., care l-a imobilizat pe autor, trântindu-l pe nişte table iar martora A.D. a reuşit să-i smulgă lopata din mâini.
Fiul părţii vătămate a anunţat poliţia şi ambulanţa, care a sosit la faţa locului, A.G. fiind transportat la Spitalul Bagdasar Arseni şi internat în perioada 9 - 15 august 2008 cu diagnosticul „fractură craniană frontală dreaptă completă intruziv-operată".
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul, prin apărător, a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., dar această cerere i-a fost respinsă întrucât nu este susţinută de probele administrate în cauză, pe de o parte şi, pe de altă parte, zona în care a lovit inculpatul, instrumentul folosit, precum şi dinamica derulării incidentului dedus judecăţii, exclud existenţa scuzei provocării, cât timp nu s-a probat o eventuală agresiune de proporţii a părţii vătămate asupra inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere sinceritatea inculpatului şi lipsa antecedentelor penale, dar şi gravitatea faptei comise, consecinţele ulterioare agresiunii asupra stării de sănătate a părţii vătămate, precum şi pericolul social concret al activităţii infracţionale.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.G., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar, în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice, reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinţei penale atacate, apreciindu-se criticile nefondate.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, susţinând că acţionat în stare de provocare, lovind partea vătămată cu pumnii după ce aceasta îl lovise cu o lopată. A solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de provocare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate care l-a lovit în umăr cu o lopată, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei circumstanţe atenuante legale.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond precum şi cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Or, aşa cum s-a arătat, partea vătămată A.C. a intervenit pentru a-l determina pe inculpat să o lase în pace pe soţia sa, în acelaşi sens acţionând şi mama celor doi fraţi, martora A.T. Cu toate acestea, inculpatul a luat un ciocan din căruţa ce se afla în apropiere şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuţită a ciocanului, încercând să o lovească în continuare cu o lopată, deşi partea vătămată era prăbuşită la pământ. Acţiunea agresivă a inculpatului o fost stopată de intervenţia conjugată a mamei şi cumnatei sale şi, ulterior, a fiului părţii vătămate, care l-au imobilizat şi au reuşit să-i smulgă lopata din mâini.
În aceste condiţii, nu poate vorbi nici un moment de o provocare printr-o acţiune agresivă a părţii vătămate, îndreptată împotriva inculpatului, dimpotrivă, acesta din urmă a încercat să o lovească chiar şi după ce era căzută la pământ.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, Curtea constată că circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, au fost deja avute în vedere de instanţa de fond care a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat cu puţin peste minimul special prevăzut de lege, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de gravitatea faptei comise, ce rezultă din consecinţele agresiunii asupra stării de sănătate a părţii vătămate, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi lipsă de substanţă osoasă la nivelul craniului, precum şi de pericolul social concret al activităţii infracţionale.
Sub un alt aspect, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de 8 ani închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1273/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1298/2009. Penal → |
|---|
