ICCJ. Decizia nr. 1317/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1317/200.
Dosar nr. 3370/1/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2009
Deliberând asupra plângerii de faţă în baza art. 2781 C. proc. pen. având în vedere lucrările şi materialul privind cercetările premergătoare efectuate în cauză aflat la dosar, constată următoarele :
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 3370/1/2009 la 13 iulie 2009 petiţionarul P.C. – cu domiciliul ales la sediul societăţii civile de avocaţi „H. şi asociaţii" în municipiul Constanţa, reprezentantul judiciar în cauză al petiţionarului – a formulat plângere în temeiul art. 2781 alin. (1) şi (8) lit. b) C. proc. pen. împotriva Ordonanţei de netrimitere în judecată din 20 februarie 2009 dată în dosar nr. 489/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, cu solicitarea, circumscrisă ca atare în cadrul dezbaterilor/şi prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar, de a se desfiinţa parţial rezoluţia atacată numai cu privire la intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia şi trimite cauza la organul judiciar competent în vederea începerii urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunile sesizate prevăzute de art. 323, art. 242, art. 246-249, art. 266 şi art. 268 C. pen. [prin ordonanţa amintită – atacată în integralitate prin plângere introductivă şi prin procedură administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. - a fost adoptată soluţie de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") şi faţă de ceilalţi intimaţi-făptuitori în cauză D.C. - procuror, membru CSM, B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.N. – judecător, preşedinte Curte de Apel Constanţa şi N.S. – deputat Parlamentul României sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 323, art. 25/26 rap. la art. 246, art. 247, art. 248 art. 2481, art. 249, art. 266 şi art. 268 C. pen.].
În motivarea plângerii şi a solicitării de desfiinţare parţială a rezoluţiei atacate în conformitate cu dispoziţiile art. 2481 alin. (8) lit. b) C. proc. pen./numai cu privire la intimatul-făptuitor N.T./petiţionarul a invocat nulitatea/ nelegalitatea şi netemeinicia actului procurorului de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") pentru următoarele considerente: (i) sesizările repetate formulate de petiţionar – adresate organului competent – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa/ declinate nejustificat în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la intimatul-făptuitor N.T.– au fost soluţionate din birou în absenţa oricărei cercetări prealabile „concretizată în administrarea de probe" incluzând şi audierea persoanei vătămate, fiind încălcate astfel de către procuror principiile rolului activ şi al adevărului prevăzute de art. 3,4 şi art. 202 C. proc. pen.; (ii) soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a fost dispusă cu încălcarea în cauză a competenţei după calitatea persoanei prevăzute de art. 281 rap. la art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., fiind lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi în contradicţie cu expunerea ordonanţei atacate în cuprinsul căreia procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 29 C. proc. pen. a limitat expres cercetările doar la intimaţii-făptuitori D.C., B.I., S.N. şi N.S.; (iii) soluţia de neîncepere a urmăririi penale, pentru inexistenţa faptelor sesizate – chiar necompetent adoptată – nu are corespondent în datele/informaţiile aflate la dosar ce atestă în mod univoc/indubitabil că procurorul N.T. şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, dispunând abuziv extinderea cercetărilor/începerea urmăririi penale faţă de alte persoane/ fapte decât cele pentru care a fost iniţial sesizate, propunerea/ luarea măsurilor preventive/reparatorii, soluţionarea/dar mai ales de efectuarea percheziţiei la sediul SC F. SA Medgidia din data de 19 septembrie 2007; emiterea/executarea unor acte procedurale.
2. Înalta Curte verificând ordonanţa atacată, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac anterior arătate stabilite de titularul plângerii – pe baza lucrărilor, actelor şi informaţiilor aflate la dosar – în raport cu motivele de nulitate/nelegalitate şi temeinicie invocate cât şi din oficiu potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată în prealabil, următoarele:
2.1. Societatea „F. Medgidia" SA s-a privatizat în urma contractului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, ca reprezentant al FPS, sub nr. 77 din 6 decembrie 2000, în baza căruia Asociaţia PAS „F. Medgidia" a cumpărat acţiuni reprezentând 79, 184% din valoarea capitalului social subscris al societăţii, restul revenind S.I.F. Transilvania.
Aşa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului cu nr. 3856/P/2006 din 21 decembrie 2007 şi al deciziei civile nr. 4123 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior încheierii contractului, PAS „F. Medgidia" a achitat 50% din valoarea acestuia, în sumă de 6.234.675.000 lei, sumele fiind plătite de numitul S.C., în calitate de membru PAS, până la data de 7 august 2004 acesta continuând să achite ratele stabilite prin contractul nr. 77/2000 până la concurenţa sumei de 10.119.480.000 lei (contravaloarea a 1.075.195 acţiuni, respectiv 85% din cele cumpărate de PAS).
Începând din anul 2004 conducerea societăţii a fost asigurată de petenţii C.P. – preşedinte al Consiliului Administraţiei, S.G. – director economic şi S.A. - director general.
Începând din anul 2004 conducerea societăţii a fost asigurată de petenţii C.P. - preşedinte al Consiliului Administraţiei, S.G. - director economic şi S.A.- director general.
În aceeaşi perioadă, între numitul C.P. în calitate de reprezentant al societăţii şi numitul S.C., s-a declanşat un conflict de durată cu privire la calitatea de acţionar majoritar al societăţii (pe care cei doi şi-au contestat-o reciproc), sens în care, în afara numeroaselor cauze comerciale (de ordinul zecilor), cei doi au promovat - unul împotriva celuilalt - şi o multitudine de plângeri penale, parte din acestea aflându-se şi în prezent pe rolul diverselor structuri de parchet.
2.2. Distinct de aceste demersuri, la data de 15 noiembrie 2006, SC „F. MEDGIDIA" SA, prin reprezentanţii săi, a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215, art. 289 şi art. 291 C. pen. împotriva minutului C. F., reprezentant al unei societăţi clientelare a petentei, care cumpărase marfă de la aceasta, achitată cu ordine de plată ce s-au dovedit a nu avea acoperire în contul bancar.
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 3856/P/2006 în evidenţele Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia şi, după data de 21 mai 2007 (data începerii efective a activităţii în magistratură), supravegherea asupra activităţii de cercetare desfăşurată de către organele de poliţie, a fost exercitată, conform art. 216 C. proc. pen., de magistratul N.T.
Pe parcursul exercitării supravegherii, constatând repetabilitatea situaţiei sesizate prin plângerea înregistrată sub nr. 3856/P/2006 (respectiv mai multe livrări făcute fără un minim de diligente asupra bonităţii cumpărătorilor, soldate - din acest motiv - cu neîncasarea contravalorii ), acesta a apreciat că există indicii privind săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), de către reprezentanţii societăţii petente, sens în care, după extinderea cercetărilor, a procedat la punerea sub învinuire a numiţilor C.P., S.C. şi S.A. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În acest context, la data de 24 iulie 2007, în baza dispoziţiilor art. 96 C. proc. pen., s-a procedat de către magistratul titular al anchetei, la ridicarea silită de înscrisuri (fişe de post sau alte înscrisuri prin care erau stabilite sarcinile de serviciu ale învinuiţilor) de la sediul societăţii - activitate comercială criticată, de asemenea, prin plângerile ce constituie obiectul prezentei cauze.
La data de 18 septembrie 2007 la dosarul cauzei a fost depusă plângerea numitului S.C. prin care acesta reclama înregistrarea mai multor falsuri în evidenţele societăţii, invocând existenţa unui registru al acţionarilor în formă şi partidă dublă, precum şi a unor contracte de majorare capital falsificate.
Aceste aspecte, coroborate cu indiciile ce motivaseră începerea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), au determinat începerea, în aceeaşi cauză, a urmăririi penale „in rem" pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288, art. 289, art. 246 şi art. 248 C. pen. prin rezoluţia din 19 septembrie 2007.
La aceeaşi dată, în baza dispoziţiilor art. 110 C. proc. pen., s-a solicitat Judecătoriei Medgidia încuviinţarea efectuării unor percheziţii domiciliare la sediul social al societăţii, precum şi la un punct de lucru, (Crama Medgidia), în vederea ridicării unor documente în original, ce necesitau compararea cu înscrisurile prezentate de S.C. şi prezentau risc de dispariţie, percheziţiile fiind autorizate prin încheierea nr. 41/S din 19 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3833/256/2007 al sus-menţionatei instanţe.
În considerarea acestui aspect, în cursul aceleiaşi zile, 19 septembrie 2007, s-a procedat la efectuarea percheziţiilor la cele două locaţii, aceste activităţi desfăşurându-se între orele 1300-2235 (sediul social) şi 1400 -1700 (Crama Medgidia), după finalizarea lor cercetările, constând în audierea mai multor persoane, inclusiv a petenţilor, continuând la sediul parchetului.
La data de 21 septembrie 2007 în cauză a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323, art. 290, art. 291 şi art 246 C. pen., faţă de învinuiţii C.P., S.G., S.A. şi C.F., prin acelaşi act (ordonanţa din 21 septembrie 2007) dispunându-se şi disjungerea a două segmente din cauză, care au fost înregistrate sub nr. 3513/P/2007 şi 3514/P/2007 şi trimise organelor de poliţie pentru efectuarea de cercetări.
Practic, în urma acestei disjungeri, s-a ajuns ca, în dosarul nr. 3586/P/2006 să fie efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mai sus, plângerea ce constituise iniţial obiectul acestuia devenind obiectul cauzei nr. 3514/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.
În continuarea cercetărilor derulate în dosarul nr. 3586/P/ 2006 s-a procedat la citarea învinuiţilor cu mandat de aducere la data de 23 septembrie 2007 şi la dispunerea, faţă de aceştia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispoziţiilor art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În aceeaşi cauză, prin ordonanţa din 24 septembrie 2007 a fost admisă cererea formulată de partea vătămată S.C., dispunându-se repunerea acestuia în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), - despre care s-a apreciat că a debutat în august 2004 -, respectiv în calitatea de acţionar majoritar al SC "F. MEDGIDIA" SA şi de preşedinte al Consiliului Administraţiei din care fusese revocat în mod - calificat prin ordonanţă - abuziv, dispoziţia urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele de poliţie, ordonanţa fiind totodată înmânată tuturor părţilor şi instituţiilor interesate.
La data de 25 septembrie 2007 în cauză a fost formulată propunerea de arestare a învinuitului S.G., propunere însuşită de Judecătoria Medgidia care a dispus arestarea acestuia pe o perioadă de 29 de zile, ulterior Tribunalul Constanţa, în recursul inculpatului, dispunând revocarea măsurii arestării preventive.
Referitor la măsurile preventive mai trebuie precizat că, prin încheierea nr. 31/P din 2 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3939/ 256/2007, Judecătoria Medgidia a admis plângerea formulată de învinuitul C.P. împotriva ordonanţei procurorului din 23 septembrie 2007, revocând măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă în ceea ce îl priveşte.
Ulterior, respectiv la 8 decembrie 2007, faţă de acelaşi învinuit a fost luată măsura reţinerii pentru 24 de ore, propunerea de arestare preventivă nefiind însuşită de instanţe care au dispus, faţă de acesta, măsura obligării de a nu părăsi ţara, cu începere din 11 decembrie 2007.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză la data de 21 decembrie 2007 a fost sesizată Judecătoria Medgidia.
2.3. La data de 24 septembrie 2007 petentul C.P. , în calitate de reprezentant al SC "F. MEDGIDIA" SA, a formulat plângere penală împotriva magistratului N.T.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, reclamând săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu ocazia instrumentării, de către acesta, a dosarului nr. 3865/P/ 2006 al respectivei unităţi de parchet.
Ulterior, respectiv la 21 mai 2007, acelaşi petiţionar, a formulat o nouă plângere, vizând atât pe magistratul anterior nominalizat, cât şi pe B.M.V.- comandantul I.P.J. Constanţa, D.V. - comandantul Poliţiei Municipiului Medgidia, N.R., S.C., R.I., I.R., M.V., M.F. şi B.S.G., pentru comiterea, în diverse participaţii şi calităţi a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247, art. 248 -2481 C. pen., art. 249, art. 215, art. 290-292, art. 286-287, art. 302 C. pen., art. 2151 C. pen., şi art. 132 rap. la art. 14, art. 9 şi art. 17 lit. b), c), d), e), h) rap. la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
Plângerile au fost înregistrate sub nr. 269/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi ulterior, la acelaşi dosar, au mai fost ataşate şi alte plângeri, având conţinut similar, formulate fie de C.P. şi S.G., ca reprezentanţi ai SC "F. MEDGIDIA" SA, fie de Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice (este vorba de memoriile din 30 octombrie 2007 prin care S.G. reclamă săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 248-249 şi art. 266 şi art. 268 C. pen., din 25 septembrie 2007, 22 octombrie 2007, 5 noiembrie 2007 şi 20 februarie 2008).
În esenţă, în cuprinsul tuturor acestor sesizări se arată că magistratul N.T. şi-a exercitat defectuos atribuţiile de serviciu pe parcursul desfăşurării urmăririi penale în dosarul nr. 3486/P/2006, efectuând diverse activităţi procedurale (percheziţii, măsuri de repunere în situaţia anterioară, măsuri preventive) cu nerespectarea dispoziţiilor legale, în scopul de a favoriza pretinsa parte vătămată în respectiva cauză - calitate contestată acesteia de către petenţi - în detrimentul intereselor legale ale semnatarilor plângerilor.
Aproximativ în aceeaşi perioadă de timp, respectiv la data de 19 septembrie 2007 a fost depusă şi înregistrată sub nr. 271/ P/2007 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, plângerea formulată de C.P., în calitate de reprezentant al aceleiaşi societăţi, împotriva executorului judecătoresc C.B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a numitului S.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 286 C. pen., art. 287 C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen.
În conţinutul plângerii s-a precizat că executorul judecătoresc, la datele de 21 iulie 2006, respectiv 17 septembrie 2007, a procedat abuziv la ridicarea ştampilei societăţii reprezentate de petent, fără a exista un titlu în acest sens, iar referitor la numitul S.C. s-a arătat că acesta a falsificat şi folosit ştampila SC "F. MEDGIDIA" SA, pe care a aplicat-o pe unele înscrisuri care au fost depuse ulterior la Oficiul Registrului Comerţului şi instanţele de judecată.
Lata de 20 februarie 2008 a fost ataşată la dosarul nr. 271/ P/2007plângerea formulată de C.P. împotriva judecătorilor I.C. şi I.C.C., de la Tribunalul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 C. pen., constând în modul ilegal şi partinic de soluţionare a mai multor cauze comerciale în care acelaşi petent a avut calitatea de parte.
La data de 7 aprilie 2008 dosarul nr. 271/P/2008 a fost conexat la dosarul nr. 269/P/2008, iar prin ordonanţa din 8 aprilie 2008 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei astfel formate în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe considerentul că, în cuprinsul plângerilor formulate de petent se regăsesc referiri exprese la implicarea în activitatea infracţională reclamată, în calitate de instigatori şi/sau complici a magistraţilor B.I.- fost procuror general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie Justiţie, S.N. - preşedinte al Curţii de Apel Constanţa, D.C. - procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi N.S. - senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008.
În urma acestei declinări de competenţă s-a format prezenta cauză în care au fost efectuate verificări strict asupra acelor aspecte care atrag, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a parchetului de pe lângă instanţa supremă, respectiv cele vizând pe magistraţii B.I., S.N. şi D.C., precum şi pe demnitarul N.S., aspecte care au fost analizate atât de sine stătător, cât şi - din considerente de conexitate - prin prisma legalităţii activităţii desfăşurate de procurorul N.T. pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.
2.4. Prin ordonanţa nr. 489/P/2008 din data de 20 februarie 2009 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – confirmată cu ocazia controlului administrativ-jurisdicţional în baza art. 278 C. proc. pen. efectuat la cererea petiţionarului prin rezoluţia nr. 3725/1791/II/2/2009 din 17 aprilie 2009 a procurorului şef al secţiei sus-menţionate – s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 228 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.C., procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.N., judecător, preşedinte al Curţii de Apel Constanţa şi pe numitul N.S., deputat în Parlamentul României, pentru infracţiunile prevăzute de art. 323, art. 25, art. 26 rap. la art. 246, art. 247, art. 248 - 2481, art. 249, art. 266, art. 208, C. pen., precum şi faţă de N.T., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323, art. 242, art. 246 - 249, art. 266, art. 268 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de B.M.I. - chestor de poliţie, fost comandant al I.P.J. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- disjungerea cauzei cu privire la numiţii I.C.C., I.C., L.S., C.B., D.V., N.R., S.C., R.I., I.R., M.V., F.M. şi B.S.G., reclamaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 215, art. 290, art. 292, art. 286, art. 287, art. 302, art. 2151 C. pen. şi art. 131 rap. la art. 14, art. 9 şi art. 17 lit. b), c), d), e), h) rap. la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi înregistrarea acesteia în evidenţele penale sub număr distinct;
- declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
La adoptarea soluţiei amintite s-a avut în vedere că din verificarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că acuzaţiile formulate de petiţionară sunt nefondate în care sens procurorul de caz a constatat următoarele:
- referitor la magistraţii D.C., B.I., S.N., N.T., precum şi deputatul N.S. a rezultat că nu poate fi reţinută implicarea acestora în săvârşirea infracţiunilor reclamate, neexistând vreun indiciu în acest sens, cu excepţia susţinerilor petentului care, din considerente personale a încercat să se prezinte în postură de victimă, a procedurii penale declanşate împotriva acestuia;
- s-a mai constatat că în sarcina aceloraşi persoane nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei infracţiuni nici din perspectiva raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv magistratul procuror N.T., a cărei activitate de urmărire penală în vederea soluţionării dosarului nr. 3856/P/2006 s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor mai sus-arătate;
- relativ la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, reclamată ca fiind săvârşită de magistratul N.T., este de precizat împrejurarea că sesizarea nu nominalizează anumite documente, ci vizează toate înscrisurile ridicate în urma percheziţiei din data de 19 septembrie 2007 de la sediul social al SC "F. MEDGIDIA" SA.
- în legătură cu modul în care magistratul N.T. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, s-a constatat că plângerile în baza art. 278 C. proc. pen., formulate în cursul urmăririi penale către procurorii ierarhici superiori, au fost respinse ca neîntemeiate.
3. Înalta Curte, pe baza constatărilor în fapt/în drept anterior expuse, la care se adaugă şi alte argumente probatorii justificative indicate în continuare, va menţine ca fiind legală şi temeinicia ordonanţa atacată dispunând respingerea ca nefondată a plângerii petiţionarului în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Referirile exprese în cuprinsul plângerilor penale formulate de petiţionar la implicarea în pretinsa activitate infracţională imputată magistratului N.T.– procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia în calitate de instigatori şi/sau complici a magistraţilor B.I. – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.N. – preşedinte al Curţii de Apel Constanţa, D.C. – procuror, membru CSM şi N.S. – senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008 – ce atrag pe motiv de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc. pen. competenţa de efectuare a actelor premergătoare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru intimatul-făptuitor N.T.– sunt simple alegaţii lipsite de orice corespondenţă factuală incriminatoare în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză (înscrisuri aflate în dosar nr. 3856/P/2006; alte înscrisuri cu caracter oficial şi hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la învinuirile formulate de petiţionar).
Dincolo de aceste argumente probatorii se constată însă că în sarcina aceloraşi persoane nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei infracţiuni nici din perspectiva raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv magistratul N.T., a cărei activitate profesională pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 a respectat toate exigenţele de legalitate, criticile aduse în acest sens de petentă dovedindu-se a nu fi fondate.
Astfel, ridicarea de înscrisuri din data de 24 iulie 2007 s-a realizat, conform disp. art. 96 şi urm. C. proc. pen., în condiţiile în care, la data respectivă, fusese deja începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Percheziţiile efectuate la data de 19 septembrie 2007 au respectat dispoziţiile legale în ceea ce priveşte perioada de desfăşurare, întrucât, conform art. 103 C. proc. pen. „percheziţia începută între orele 6-20 poate continua şi în timpul nopţii", această prevedere aplicându-se tuturor infracţiunilor şi nu doar celor flagrante, cum greşit se argumentează în plângere.
De asemenea, potrivit art. 100 C. proc. pen., raţiunea efectuării percheziţiei rezidă, printre altele, în „descoperirea şi strângerea probelor", în categoria mijloacelor de probă fiind incluse şi înscrisurile (art. 89 C. proc. pen.), astfel încât, pentru ridicarea de înscrisuri din data de 19 septembrie 2007, procurorul nu avea nevoie de o autorizaţie specială în acest sens.
La fel, nu pot fi primite susţinerile privind lipsa de apărare în condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. pen., întrucât la percheziţia efectuată la sediul social a participat apărătorul ales al SC "F. MEDGIDIA" SA, avocat H.A., precum şi consilierii juridici ai societăţii, de asemenea, la percheziţia efectuată la cramă a fost prezent un angajat al societăţii.
Măsurile preventive dispuse în cauză, sunt luate conform legii şi supuse controlului judiciar iar faptul că aceste măsuri procesuale au fost revocate ulterior este lipsit de orice semnificaţie penală.
De altfel referitor la măsura arestării preventive a petiţionarului C.P., în sarcina procurorului N.T. nu se constată nici o implicare în procesul decizional, singura sa contribuţie în acest sens fiind întocmirea unui referat cu propuneri corespunzătoare, însuşit de instanţă, fapt care, analizat obiectiv, nu semnifică altceva decât exprimarea unei opinii profesionale şi încercarea de a materializa această opinie prin mijloacele legale, demers la care procurorul este îndrituit, fără a exista vreun indiciu în sensul că aceste activităţi s-au exercitat nelegal sau abuziv.
Emiterea mandatului de aducere reprezintă, de asemenea, o activitate procedurală efectuată în condiţii legale, în contextul în care, potrivit art. 183 alin. (2) C. proc. pen., mandatul de aducere poate fi emis fără citarea prealabilă a învinuitului sau inculpatului, dacă organul de urmărire penală - în speţă, procurorul - constată că în interesul soluţionării cauzei se impune această măsură.
De altfel, această prerogativă a titularului anchetei, de a administra, în maniera considerată oportună, actele de urmărire penală, a funcţionat şi în ceea ce priveşte celelalte activităţi reclamate de petent, (audierea imediat după percheziţie; interzicerea contactului între învinuiţi etc.) în concret, procurorul acţionând în scopul valorificării şi fixării unor mijloace de probă şi nu abuziv.
Dispunerea măsurii reparatorii prev. de art. 170 C. proc. pen. apare, de asemenea, ca o activitate realizată cu respectarea legalităţii, în condiţiile în care în cauză există o parte vătămată prin săvârşirea infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar înlăturarea vătămării adusă interesului-legitim al acesteia se putea realiza prin repunerea în situaţia anterioară.
De altfel, este de remarcat că plângerea împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă succesiv prin ordonanţele nr. 385/II/2/2007 şi 509/II/2/2007 ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Mai mult, în acelaşi sens reţinut prin ordonanţa din 24 septembrie 2009 a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia com. nr. 4123 din 13 decembrie 2007 (dosar nr. 1811/36/2006) prin care a constatat dreptul de proprietate al lui S.C. asupra a 1.075.195 acţiuni, reprezentând 67.306% din capitalul social al SC "F. MEDGIDIA" SA.
De asemenea, până în prezent, în cauza dedusă judecăţii, ce a format obiectul dosarului nr. 385/P/2006 măsura prevăzută de art. 170 C. proc. pen., instituită prin ordonanţa din 24 septembrie 2007 nu a fost ridicată.
Nici existenţa infracţiunii de represiune nedreaptă, constând în dispunerea neîntemeiată, a începerii urmăririi penale şi a unor măsuri preventive, nu este confirmată, întrucât aşa cum s-a arătat, aceste activităţi de procedură nu au fost realizate în condiţii care să le califice drept abuzive.
Mai mult, la data de 21 decembrie 2007 în cauză a fost emis rechizitoriul, aspect care reflectă convingerea magistratului că faptele asupra cărora a efectuat cercetări există şi au fost săvârşite cu vinovăţie de persoanele puse sub învinuire, iar împrejurarea că acest mod de soluţionare nu corespunde intereselor petiţionarului nu are aptitudinea de a-l califica drept abuziv sau represiv.
La fel de neîntemeiate se dovedesc a fi şi restul susţinerilor petiţionarului privind o aşa zisă tendenţiozitate a magistratului în soluţionarea cauzei.
Astfel, nu este reală afirmaţia că celeritatea desfăşurării urmăririi penale a încetat după dispunerea măsurii prevăzută de art. 170 C. proc. pen., în realitate activitatea de cercetare desfăşurându-se în mod constant şi susţinut şi după această dată şi fiind finalizată la 21 decembrie 2008 prin emiterea actului de inculpare.
De asemenea, urmează a fi reţinută ca o pură speculaţie, afirmaţia că prin instrumentarea cauzei sub nr. 3856/P/2006 s-a încercat crearea aparenţei de anchetă complexă (care a presupus durată în timp) şi mistificarea realităţii, în sensul transformării petenţilor din persoane vătămate în învinuiţi.
În realitate, păstrarea numărului vechi (3856/P/2006) pentru o cauză în care sesizarea s-a realizat la 18 septembrie 2007, a asigurat păstrarea unei continuităţi în cartarea actelor procedurale existente la dosarul cauzei, care debutaseră sub acest număr la data de 24 iulie 2007.
Totodată, trebuie precizat că şi faptelor cercetate iniţial în dosarul nr. 3856/P/2006 li s-a dat o soluţionare, în cauza numărul 3514/P/2007, sub care a fost înregistrată cauza disjunsă referitoare la aceste aspecte, fiind întocmit actul de inculpare la data de 25 martie 2008.
Relativ la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, reclamată ca fiind săvârşită de acelaşi magistrat, este de precizat împrejurarea că sesizarea nu nominalizează anumite documente, ci vizează toate înscrisurile ridicate în urma percheziţiei din data de 19 septembrie 2007 de la sediul social al SC "F. MEDGIDIA" SA; fiind vorba de înscrisuri legal ridicate, în cauză nu poate fi reţinută săvârşirea acestei infracţiuni.
Referitor la toate aspectele analizate în legătură cu modul în care magistratul N.T. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, trebuie precizat că, fiecare dintre acestea a fost sesizat, pe parcursul urmăririi penale procurorilor ierarhic superiori, toate plângerile formulate în acest sens fiind respinse ca neîntemeiate.
Relativ la cele ce preced, rezultă că nu există indici privind săvârşirea infracţiunilor reclamate, de către magistratul N.T., actele de urmărire penală efectuate de către acesta pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 întrunind cerinţele de legalitate şi temeinicie.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiţionarul către stat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.C. împotriva ordonanţei din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 489/P/2008, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1299/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3665/2009. Penal → |
|---|
