ICCJ. Decizia nr. 3665/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3665/2009
Dosar nr. 298.2/43/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 55 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Mureş pronunţată în rejudecare, astfel cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 87/A din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi, în consecinţă, a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor M.M.A. şi C.V., după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- din infracţiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, în infracţiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., precum şi la art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpaţii M.M.A. şi C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor:
- prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi
- prev. de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 13, art. 15 alin. (2) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ., s-au respins pretenţiile civile formulate cu titlu de daune materiale şi morale de partea civilă SC N.S. SRL.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurator luat asupra bunurilor inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente prin ordonanţa din 15 august 1996 emisă în Dosarul nr. 1817/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pusă în aplicare prin procesul-verbal din 17 decembrie 1996, întocmit de Poliţia Municipiului Baia Mare şi prin Încheierile din 10 mai 2000 şi 7 iunie 2000, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosarul penal nr. 1096/2000.
În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ. s-a respins cererea părţii civile referitoare la obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor M.M.A. şi C.V., care în intervalul iunie 1996 - septembrie 1998, respectiv în perioada august - septembrie 1998, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au folosit şi stocat în vederea folosirii mai multe sticle tip „O.”, precum şi navete din P.V.C., fără acordul titularului certificatului de înregistrare, produse pentru care partea vătămată SC N.S. SRL a deţinut de la O.S.I.M. Bucureşti certificatele de înregistrare a desenului şi modelului industrial, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
De asemenea, faptele aceloraşi inculpaţi care în contextul mai sus descris au întrebuinţat ambalajele arătate, respectiv sticle tip „O.”, precum şi navetele P.V.C. de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de concurenţă neloială în formă continuată, prev. de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În cauză s-a invocat prescripţia răspunderii penale, inculpaţii, în acord cu dispoziţiile art. 13 C. proc. pen., au solicitat continuarea procesului penal, însă, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia acestora cu privire la faptele penale pentru care au fost deferiţi justiţiei, este pe deplin dovedită.
Având în vedere că la termenul de judecată din 12 septembrie 2008 partea civilă a renunţat la daunele materiale, solicitând doar acordarea daunelor morale, instanţa de fond, apreciind că cererea părţii civile referitoare la obligarea inculpaţilor la astfel de daune a fost formulată după momentul procesual reglementat de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a respins-o.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal, inculpatul M.M.A. şi partea civilă SC N.S. SRL Livada.
Inculpatul M.M.A. a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că faptele descrise în rechizitoriu nu sunt prevăzute de legea penală.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale sau trimiterea cauzei spre rejudecare pentru latura civilă, întrucât s-ar fi încălcat prevederile art. 14 şi 15 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 66/A din 11 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 298.2/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul părţii civile SC N.S. SRL Livada şi a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 55 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Mureş şi în rejudecare au fost obligaţi inculpatul M.M.A., partea responsabilă civilmente SC A. SRL Baia Mare, inculpatul C.V. şi partea responsabilă civilmente SC P.P. SRL Baia Mare, în solidar la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă SC N.S. SRL Livada.
A fost înlăturată din sentinţa atacată dispoziţia privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator luat asupra bunurilor inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente, precum şi dispoziţia privind respingerea pretenţiilor civile formulate de partea civilă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată.
De asemenea, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.M.A., acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs partea civilă, inculpaţii M.M.A. şi C.V. precum şi părţile responsabile civilmente SC A. SRL Baia Mare şi SC P.P. SRL Baia Mare.
Recurenta parte civilă SC N.S.B.I. (SC N.S. SRL Livada) a solicitat casarea deciziei recurate şi pe fond în rejudecare să se dispună majorarea daunelor morale acordate de prima instanţă până la incidenţa sumei de 20.000.000 RON.
Recurenţii inculpaţi M.M.A. şi C.V. precum şi părţile responsabile civilmente au invocat, prin apărătorul ales, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., iar în subsidiar cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 18 şi 21 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltare în continuare.
Aşa cum reiese din încheierea din 12 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 298/43/2007 a Tribunalului Mureş, partea civilă SC N.S. SRL Livada, prin apărătorul ales, a renunţat la daunele materiale, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 20.000.000 RON, cu titlu de daune morale. Aceeaşi precizare s-a făcut şi la termenul din 20 octombrie 2008, de către apărătorul ales al părţii civile, având împuternicire, în acest sens, din partea administratorului societăţii.
În aceste condiţii, instanţa de apel, în mod justificat, i-a acordat părţii civile doar daune morale, apreciind că paguba suferită este acoperită de suma de 30.000 RON, la care au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Înalta Curte, constată că nu se impune majorarea acestei sume, în condiţiile în care, partea civilă prin suma respectivă urmăreşte, de fapt, acoperirea daunelor materiale suferite prin infracţiunile comise de inculpaţi, la care, aşa cum s-a amintit mai sus, a renunţat.
Având în vedere că în cauză, recurentul inculpat C.V. şi părţile responsabile civilmente nu au declarat apel, Înalta Curte va examina recursurile declarate de aceste părţi numai prin prisma limitelor în care a fost modificată decizia criticată, urmare admiterii apelului declarat de partea civilă.
Cât priveşte solicitarea recurentului inculpat M.M.A. de a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 este nejustificată şi nu poate fi primită.
Astfel, potrivit art. 42 alin. (2) din actul normativ sus-arătat, acţiunea penală pentru infracţiunea descrisă în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
În baza acestui text de lege, pe data de 19 iulie 1996, SC N.S. SRL Livada, în calitate de persoană vătămată a adresat organelor de urmărire penală o astfel de plângere, învederând faptul că administratorii SC P.P. SRL Baia Mare şi SC A. SRL Baia Mare folosesc ambalaje (sticle şi navete) deşi nu aveau acest drept, produsele respective fiind înregistrate la O.S.I.M. de SC N.S. SRL Livada.
Chiar dacă la data de 1 aprilie 1995 între SC N.S. SRL Livada şi SC K. SRL s-a încheiat un contract de colaborare şi asociere, precum şi două contracte de cesiune referitoare la drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din cele două certificate de înregistrare a modelului industrial, titulara asupra drepturilor respective a rămas SC N.S. SRL, întrucât, potrivit art. 38 din Legea nr. 129/1992 drepturile decurgând dintr-un certificat de înregistrare a modelului industrial, se pot transmite prin cesiune, care trebuie înscrisă la O.S.I.M. şi produce efecte faţă de terţi doar de la momentul înscrierii.
În speţa de faţă, o astfel de înscriere nu a avut loc, fapt ce rezultă şi din împrejurarea că reînnoirea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial pentru certificatele de înregistrare nr. A şi B, pentru perioada 1 august 1999 - 1 august 2004 s-a făcut la cererea titularului SC N.S. SRL Livada.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că plângerea prealabilă a fost formulată de persoana vătămată în drepturi, astfel că în cauză nu se impune încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Critica recurentului inculpat M.M.A. referitoare la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., este, de asemenea, neîntemeiată.
Pentru a exista situaţia prevăzută în teza a II-a a articolului sus-arătat, respectiv contrarietatea dintre motivarea soluţiei şi dispozitivul hotărârii este necesar ca în motivarea hotărârii să se justifice o anumită soluţie, iar dispozitivul cuprinde o soluţie diferită, încălcându-se astfel prevederile art. 356 şi art. 357 C. proc. pen.
În decizia instanţei de apel nu poate fi vorba de aşa ceva, astfel că nici acest motiv de casare nu poate fi primit.
Este lipsită de conţinut şi critica recurentului inculpat referitoare la nepronunţarea instanţei de apel cu privire la solicitarea de a fi achitat.
Astfel, în alin. (1) a Deciziei penale nr. 66/A din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş se motivează, de ce faptele inculpaţilor constituie infracţiunile reţinute în sarcina lor şi care sunt probele care susţin vinovăţia lor.
Nejustificată este şi critica privind necitarea C.S.I. SPRL Baia Mare, în calitate de lichidator al SC A. SRL întrucât acest caz de casare se poate invoca numai de partea care a fost lipsă la judecată, partea care a fost prezentă la judecată nu-şi poate întemeia recursul pentru lipsa altei părţi.
În plus, nulitatea decurgând din citarea nelegală a părţii trebuie invocată în termenul prevăzut de lege. Astfel, fiind o nulitate relativă, dacă procedura de citare a fost viciată la prima instanţă, nulitatea trebuie invocată la judecata în apel; dacă la unul din termenele de judecată în apel partea a fost nelegal citată, trebuie să invoce nulitatea la următorul termen de judecată, astfel nulitatea se acoperă.
Cât priveşte susţinerile referitoare la dezincriminarea prevăzută de art. 293 din Legea nr. 129/1992, introdus prin Legea nr. 585/2002, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de suport juridic.
Aşa cum s-a motivat mai sus, titulara drepturilor ce decurg din cele două certificate de înregistrare a desenului sau modelului industrial a rămas partea civilă SC N.S. SRL, cesionarea nefiind operantă atâta vreme cât nu a fost înregistrată la O.S.I.M., astfel că dispoziţiile articolului respectiv nu poate fi incident în cauză şi nu se pune problema achitării în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina inculpaţilor fiind prevăzute de legea penală.
Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a considerat constituirea de parte civilă a părţii vătămate SC N.S. SRL Livada ca fiind făcută în termen.
Astfel, din dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. reiese că persoana vătămată se poate constitui parte civilă contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente în cursul urmăririi penale precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
La dosarul de urmărire penală, prin plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată SC N.S. SRL aceasta s-a constituit şi parte civilă cu sumele de câte 5.000 RON împotriva făptuitorilor M.M.A. şi C.V.
Faptul că pe parcursul judecăţii, după citirea actului de sesizare a instanţei, în mai multe rânduri, partea civilă şi-a precizat şi majorat pretenţiile civile, nu echivalează cu o constituire de parte civilă ulterioară termenului prevăzut de lege.
În condiţiile în care, în faţa instanţei de fond partea civilă a renunţat la pretenţiile materiale, instanţa de apel, s-a pronunţat doar cu privire la daunele morale, apreciind, în mod just, că acestea în cuantumul de 30.000 RON, pot acoperi prejudiciul de imagine suferit de SC N.S. SRL - prin activitatea infracţională a inculpaţilor.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente sunt nefondate şi sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă, inculpaţi şi părţile responsabile civilmente, urmând a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC N.S.B.I. (SC N.S. SRL Livada), de părţile responsabile civilmente SC P.P. SRL Baia Mare şi SC A. SRL Baia Mare şi de inculpaţii C.V. şi M.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă şi recurentele părţi responsabile civilmente la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1317/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3682/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
