ICCJ. Decizia nr. 1328/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1328/2009
Dosar nr. 1426/57/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 1426/57/2008 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul revizuient M.O.M. împotriva sentinţei penale nr. 565/1949 dată de Tribunalul Militar Sibiu.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Revizuientul M.O.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 865/1949 pronunţată de Tribunalul Militar Sibiu în dosarul nr. 885/1949 şi achitarea sa, întrucât nu este autorul faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
În susţinerea cererii de revizuire a fost invocată intervenţia securităţii în actul de justiţie, încălcarea flagrantă a drepturilor omului.
Instanţa de fond, ţinând seama şi de concluziile procurorului exprimate prin referatul întocmit conform dispoziţiilor art. 399 C. proc. pen., a reţinut că nu pot fi identificate motive de revizuire care ar permite declanşarea unei astfel de proceduri.
Ca atare, a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs revizuientul condamnat M.O.M. solicitând casarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire considerând ca fiind îndeplinite condiţiile legii.
În motivele scrise de recurs, dar şi în susţinerea orală, se invocă încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., în sensul că autorităţile judiciare nu au manifestat rol activ în soluţionarea cauzei.
Consideră că cererea de revizuire trebuie examinată prin prisma cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind invocate aspecte ce evidenţiază climatul politic şi social existent în perioada în care au fost efectuate cercetările şi, ulterior, în cursul judecării cauzei.
Ancheta, susţine revizuientul, s-a realizat în condiţii de tortură, bătăi cu palmele şi pumnii de către organele de anchetă, injurii şi deţinerea în celula neagră.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 3857 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac, este îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, scopul fiind acela de îndreptare a erorilor judiciare, aceasta neputându-se realiza decât prin anularea hotărârii care a consacrat eroarea judiciară şi înlocuirea ei cu o altă hotărâre care să reflecte adevărul.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., caz invocat de către recurentul revizuient, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".
Alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi „netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Din analiza textului rezultă că acest caz de revizuire subzistă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii, şi anume:
a) sunt descoperite fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
b) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Cu privire la prima condiţie, legea face referire la următoarele expresii: „fapte sau împrejurări noi"; „s-au descoperit", „nu au fost cunoscute de instanţă".
Prin expresia „fapte sau împrejurări noi" se înţeleg acele elemente de fapt (probe) pe baza cărora să se poată stabili eroarea judiciară săvârşită cu ocazia primei judecăţi. În acelaşi timp, faptele sau împrejurările noi trebuie să vizeze existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului sau existenţa unei cauze de încetare a procesului penal.
Prin urmare, faptele sau împrejurările la care face referire art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie să facă parte din categoria probelor principale.
A descoperi un anumit fapt sau o anumită împrejurare înseamnă că acele fapte sau acea împrejurare să fie, pentru prima dată, cunoscute. Această nouă împrejurare înseamnă cunoaşterea ei pentru prima dată după judecarea definitivă a cauzei iar, pe de altă parte, necunoaşterea împrejurării noi să privească instanţa, nu şi părţile.
În fine, expresia „nu au fost cunoscute de instanţă" reprezintă esenţa condiţiei examinate în cauză şi constă în necunoaşterea de către instanţa care a soluţionat cauza, a unor împrejurări noi descoperite ulterior.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legii şi, din această perspectivă, în mod corect s-a dispus de către instanţa de fond, respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientul M.O.M.
Împrejurările invocate de revizuient, politica statului comunist, climatul politic şi social, rolul Securităţii în acea perioadă, nu pot avea semnificaţia unor „fapte sau împrejurări noi" în accepţiunea art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Soluţionarea cauzei şi, în final, condamnarea revizuientului M.O.M. pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, s-a realizat în conformitate cu legislaţia în vigoare la acea dată şi în raport cu probele administrate, în hotărârea de condamnare făcându-se trimitere la probe dar şi la împrejurarea că infracţiunea a fost recunoscută (f. 19 dosar fond).
Cât privesc celelalte elemente invocate de revizuient, exercitarea de violenţe de către organele de anchetă, acestea pot fi dovedite, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 395 C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, ceea ce în cauză nu există.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M.O.M. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.O.M. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1330/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
