ICCJ. Decizia nr. 1330/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1330/2009
Dosar nr. 3635/114/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată următoarele:
La data de 1 august 2008, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii rămase definitivă, susţinând că ulterior pronunţării sentinţei au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi pe baza cărora poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În opinia revizuientului, împrejurările necunoscute de instanţă rezultă din conţinutul unei scrisori ce i-a fost adresată de I.F.G. condamnat în aceeaşi cauză, un bilet transmis din Arestul I.P.J. Buzău prin intermediar inculpatei I.A. de către T.S.E.(ambele cercetate în acelaşi dosar) înscris în care i se sugerează lui I.A. să-şi schimbe declaraţiile încât la confruntări să arunce responsabilitatea penală asupra condamnatului O.I., înscrisuri medicale din care rezultă starea sănătăţii sale.
Analizând cererea de revizuire, în procedura prealabilă prevăzută de art. 397-399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a înaintat instanţei competente, concluzii în sensul respingerii cererii.
Prin sentinţa penală nr. 201 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul O.I., fiul lui C. şi M., născut la 15 noiembrie 1975, privind revizuirea sentinţei penale nr. 94 din 24 aprilie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, definitivă prin Decizia penală nr. 1612 din 29 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea hotărârii instanţa de fond a arătat că, cazul invocat de revizuient respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu a fost dovedit.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 94 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Buzău O.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea sub forma complicităţii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., toate în formă continuată prev. de art. 41 C. pen.
Reţine prima instanţă că vinovăţia condamnatului s-a stabilit indubitabil, în raport de probe certe care nu se limitează la poziţia procesuală a celorlalţi participanţi la infracţiunile deduse judecăţii respectiv inculpaţii I.F.G., T.S.E. şi I.A.
În acest sens au fost interpretate declaraţiile martorilor M.L.M., D.M., R.I., G.D. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor G.S., M.I.G., M.C., G.V., C.D.
Pe de altă parte, se constată că înscrisul semnat de T.S.E., a fost depus şi avut în vedere de prima instanţă la momentul soluţionării cauzei penale.
Împotriva sentinţei, condamnatul revizuient a declarat apel, apreciind nelegală şi netemeinică hotărârea.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 22 din 20 februarie 2009 a respins ca nefondată calea de atac, apreciind legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
În termen legal, revizuientul condamnat a declarat recurs, apărătorul ales susţinând că temeiul de revizuire al sentinţei îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. constând în „existenţa a două hotărâri definitive care nu se pot concilia" având în vedere modalităţile diferite de executare a pedepselor pentru infracţiuni săvârşite în aceeaşi perioadă.
Apărătorul recurentului solicită instanţei casarea hotărârilor şi trimiterea cererii de revizuire la Judecătoria Buzău unde se află spre soluţionare o cerere referitoare la aceleaşi aspecte.
Recursul este nefondat.
Revizuirea – cale extraordinară de atac, are drept scop retractarea unor hotărâri care soluţionează definitiv atât latura penală cât şi civilă a unei cauze. Ea poate fi exercitată numai în cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., printre altele şi în situaţia prevăzută de lit. a), respectiv când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".
Înscrisurile depuse de revizuient în susţinerea cererii, motivat legal şi temeinic au fost interpretate de prima instanţă, cât şi cea de apel că nu fac dovada cazului de revizuire invocat, respectiv dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Conţinutul acestora exprimă exclusiv strategii de apărare pe care coinculpaţii din cauză au înţeles să le adopte în vederea diminuării răspunderii penale sau care priveau alt dosar penal.
Având în vedere limitele investirii instanţei de fond, respectiv cererea de revizuire bazată pe cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., controlul judiciar efectuat de instanţa de recurs se limitează exclusiv la acest caz, neputând fi extins la noul motiv invocat, cel prevăzut de lit. e) de sub acelaşi articol, care nu a fost formulat, susţinut şi verificat în procedura obligatorie prevăzută de art. 397-399 C. proc. pen., de prima instanţă cât şi de cea de apel.
Pentru considerentele arătate, recursul revizuientului condamnat va fi respins ca nefondat conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient O.I. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1328/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1345/2009. Penal → |
|---|
