ICCJ. Decizia nr. 1351/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1351/2009
Dosar nr. 1238/42/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarul C.G. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu ocazia instrumentării dosarelor nr. 4484/P/2007, nr. 4224/P/2007, nr. 4419/P/2007, nr. 825/P/2008, nr. 243/III/6/2008 şi nr. 279/VIII/1/2008.
În urma actelor premergătoare efectuate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia nr. 570/P/2008 din 29 octombrie 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că faptele reclamate nu există şi că soluţiile date de procuror în dosarele instrumentate sunt legale şi temeinice.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 180/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu motivarea că în cauză actele premergătoare nu au confirmat existenţa faptelor reclamate.
Împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale petiţionarul C.G. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 196 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că rezoluţiile dispuse de magistratul procurorul C.C. în dosarele instrumentate au fost defavorabile petiţionarului C.G., că acesta a exercitat căile legale de atac împotriva lor, cauzele aflându-se în faţa instanţelor, în curs de soluţionare.
Din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat de către instanţă că magistratul procuror nu a îndeplinit ori a îndeplinit defectuos atribuţiile sale şi că a cauzat o vătămare intereselor legale ale petiţionarului, concluzionându-se că faptele reclamate nu există şi că altfel soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal petiţionarul C.G. care a susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi a cerut luarea măsurilor împotriva celor care nu respectat legea.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că intimatul C.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău a instrumentat dosarele penale nr. 4484/P/2007, nr. 4224/P/2007, nr. 4419/P/2007, nr. 825/P/2008, nr. 243/III/6/2008 şi nr. 279/VIII/1/2008 dispunând soluţii de neurmărire penală care au fost atacate de petiţionar cauzele fiind în curs de judecată.
Împrejurarea că respectivele soluţii l-au nemulţumit pe petiţionarul C.G., nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii juridice penale a magistratului procuror, nerezultând din actele premergătoare ca acesta cu ştiinţă ar fi omis îndeplinirea unor acte ori că şi-a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu şi că astfel a cauzat o vătămare intereselor legale ale recurentului.
Dimpotrivă, a reieşit că magistratul procuror a soluţionat dosarele menţionate, cu respectarea dispoziţiilor procesual penale incidente şi apreciind că faptele imputate de petiţionar persoanelor reclamate nu s-au confirmat.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, constatând că prima instanţă în mod corect a respins plângerea petiţionarului C.G. şi a menţinut rezoluţia de netrimitere în judecată, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; va respinge recursul declarat de petiţionar cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 196 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1353/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
