ICCJ. Decizia nr. 1353/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1353/2009
Dosar nr. 4455/311/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 559 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Slatina, pronunţată în Dosarul nr. 4455/311/2008, s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petentul C.I., ca neîntemeiată şi s-a menţinut ca legală şi temeinică rezoluţia nr. 1093/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 4455/311/2008 petentul C.I. a contestat rezoluţia nr. 1093/P/2008 din 7 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prin care s-a confirmat propunerea organelor de poliţie, de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitului P.D.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că rezoluţia parchetului este nelegală şi netemeinică, deoarece, există probe care confirmă săvârşirea de către acesta a faptei pentru care a formulat plângere.
Apreciind că soluţia dispusă de parchet este temeinică şi legală, iar fapta reclamată de petent nu există, deoarece plângerea şi declaraţia petentului nu se coroborează nici cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au declarat că intimatul nu l-a agresat fizic pe petent şi nici cu concluziile certificatului medico-legal din care să rezulte că acesta nu a prezentat leziuni traumatice vizibile, Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, menţinând rezoluţia parchetului.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat recurs în termen petentul, reiterând motivele invocate în plângere, iar prin Decizia penală nr. 19 de la 23 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4455/311/2008 s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de petent, cu obligarea acestuia la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de recurs a apreciat că atât rezoluţia parchetului nr. 1093/P/2008 cât şi Judecătoria Slatina au apreciat în mod just că nu sunt probe privind săvârşirea de către intimatul P.D.N. a infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispunând respingerea, ca nefondat, a recursului.
Şi împotriva acestei decizii penale, petentul C.I. a formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recursul a fost considerat inadmisibil.
S-a spus că, potrivit art. 2781 alin. (1)0 C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Cum, în speţă, petentul a exercitat această cale de atac, hotărârea pronunţată de Tribunalul Olt fiind definitivă, împotriva acesteia, nu mai poate fi exercitată o altă cale ordinară de atac.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, obligând pe recurent la 20 lei cheltuieli judiciare către stat, prin Decizia penală nr. 195 din 27 februarie 2009.
Deşi această din urmă decizie este dată în recurs, fiind, conform legii, definitivă, fără vreo cale de atac ordinară, petentul C.I., a declarat împotriva ei, recurs.
Instanţa, sesizată cu judecarea recursului, în şedinţa publică din 10 aprilie 2009, a ridicat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii unei astfel de căi de atac.
Excepţia este, într-adevăr, întemeiată, legea neprevăzând posibilitatea atacării cu recurs a unei decizii pronunţate în recurs, definitivă, conform legii.
În această situaţie, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca inadmisibil, şi să-l respingă, ca atare, obligând pe recurent, la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1367/2009. Penal → |
|---|
