ICCJ. Decizia nr. 3722/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3722/2009
Dosar nr. 3500/1/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1041 din 23 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1624/54/2008, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 208 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurenta fiind obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare B.M.A., care a avut calitatea de recurentă petiţionară în recurs, contestaţie ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 aprilie 2009.
În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatoarea a formulat critici cu privire la soluţia dispusă în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova faţă de intimatul F.M., menţionând totodată că la data când instanţa supremă a soluţionat recursul pe care îl promovase împotriva Sentinţei penale nr. 208 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a aflat în imposibilitate de prezentare, existând în acest sens la dosar cererea sa prin care solicita acordarea unui nou termen de judecată pe motiv că la acel termen se afla la Curtea de Apel Craiova, în susţinerea unei alte cauze, cerere care a fost însoţită şi de acte doveditoare.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.M.A., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, şi nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
Totodată, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă şi limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestaţiei în anulare, ceea ce reprezintă o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa de această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
În prezenta cauză, se constată că la termenul din 23 martie 2009, când s-a soluţionat recursul de către instanţa supremă, contestatoarea s-a aflat în imposibilitate de prezentare, dovedită prin actele depuse la dosar, însă instanţa de recurs a fost încunoştiinţată cu privire la această împrejurare, aşa cum rezultă din cererea de amânare pe care aceasta a depus-o la dosar.
Astfel fiind, în speţă nu este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., care presupune ca la termenul când s-a soluţionat cauza de către instanţa de recurs, partea să dovedească atât imposibilitatea de prezentare, cât şi de încunoştiinţare a instanţei cu privire la această împiedicare.
În plus, se reţine că nici condiţia referitoare la indicarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac promovate nu este îndeplinită.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu cauzelor expres şi limitativ prevăzute de lege, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 1041 din 23 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1624/54/2008.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 1041 din 23 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1624/54/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3730/2009. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... → |
|---|
