ICCJ. Decizia nr. 1377/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1377/200.
Dosar nr. 18/59/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara F.G. împotriva rezoluţiilor nr. 675/P/2005, 449/P/2007, 28/P/2007 şi 171/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 31 iulie 2007, petiţionara F.G. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor C.I. şi C.B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât au soluţionat cauzele civile nr. 156/2003, 222/2004, 134 şi 165/2005, având ca obiect litigii privind apartamentul nr. 2 situat în Lugoj, ceea ce a determinat producerea unui prejudiciu reclamantei.
De asemenea, a susţinut că experţii judiciari B.D. şi B.I.V. au făcut expertize necorespunzătoare adevărului, săvârşind infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar avocatul I.C. a instigat cei doi experţi să săvârşească această infracţiune.
Petiţionara a reclamat şi pe executorul judecătoresc B.N.T. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât a soluţionat abuziv dosarele execuţionale nr. 156/2003, 222/2004, 134 şi 165/2005, procedând la executarea silită cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă; a reclamat şi funcţionari ai Oficiului de cadastru Timişoara pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În cauză, s-au format mai multe dosare penale, iar cercetările efectuate nu au confirmat susţinerile petiţionarei.
Astfel, prin ordonanţa nr. 449/1/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la executorul judecătoresc B.N.T. constatându-se că a acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale, executarea silită fiind încuviinţată de instanţă.
Prin ordonanţa nr. 175/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul judecător C.I., iar prin ordonanţa nr. 28/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la C.B., constatându-se că aceştia au soluţionat cauzele în care au fost investiţi în acord cu legile în vigoare.
Prin rezoluţia nr. 171/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.C.M. – avocat, întrucât nu s-a stabilit că acesta a instigat experţii judiciari să întocmească acte nereale cu privire la valoarea apartamentului în litigiu.
Cu privire la experţii B.D. şi B.I.V., cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, la fel şi cauza privind faptele de fals intelectual pretins comise de funcţionari ai Oficiului de Cadastru Timişoara.
Plângerile formulate de petiţionara F.G., în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen., au fost respinse de procurorul ierarhic superior prin rezoluţiile nr. 813/II/2/2007, 411/II/2/2007 şi 405/II/2/2007.
Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionari împotriva acestei soluţii, cu motivarea că probele administrate nu au stabilit existenţa infracţiunilor reclamate, nefiind încălcate atribuţiile de serviciu de intimaţi, care au acţionat conform legii.
Recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei este nefondat.
În mod temeinic şi legal s-a stabilit, atât de procuror, cât şi de instanţa de fond, că în cauză nu au fost comise fapte penale.
Din actele dosarului rezultă că magistraţii judecători au soluţionat litigii civile cu respectarea prevederilor legale, pe baza probelor existente, administrate la cererea părţilor.
De asemenea, executorul judecătoresc, preluând spre soluţionare dosarul execuţional nr. 222/2004, prin care se cerea punerea în executare a contractului de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2007 încheiat de creditorul S.I.G. şi petiţionara F.G., a respectat dispoziţiile Codului de procedură civilă privind executarea silită.
În final, nu s-a stabilit prin probe că intimatul avocat I.C. a instigat experţii să întocmească expertize în care s-ar fi consemnat date nereale şi nici nu a desfăşurat activităţi de natură a-i crea prejudicii petiţionatei.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de petiţionara F.G. va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara F.G. împotriva sentinţei penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Penal → |
|---|
