ICCJ. Decizia nr. 1367/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1367/2009
Dosar nr. 35534/3/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1524 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. G.P.(fiul lui I. şi al P., născut la data de 9 mai 1974 în Brăneşti, judeţul Ilfov, domiciliat în Bucureşti, sector 2) la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 3 iunie 2008 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
2. M.S.(fiul lui D. şi al I., născut la data de 25 mai 1976 în Lehliu Gară, judeţul Călăraşi, domiciliat în satul Lehliu, judeţul Călăraşi) la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi 37 lit. a) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată suspendarea condiţionată, respectiv graţierea condiţionată, a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Lehliu Gară, pedeapsă adăugată la sancţiunea de 9 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 9 ani şi 10 luni închisoare.
A fost computată prevenţia de la 2 iunie 2008 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
3. S.C.(fiul lui V. şi al M., născut la data de 4 mai 1978 în Bucureşti, domiciliat în satul Pantelimon, judeţul Ilfov) la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 37 lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 iunie 2008 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a trei bâte.
Totodată, s-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenţă S.P. şi C.A.S. – Municipiul Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată P.V. a avut un conflict cu numitul B.V. la data de 27 iunie 2005, incidentul făcând obiectul unui dosar penal, în care P.V. are calitatea de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Pe fondul acestui conflict la data de 21 ianuarie 2006, inculpaţii G.P., M.S., S.C. şi C.C. (faţă de care s-a disjuns cauza întrucât s-a sustras urmăririi penale) s-au deplasat cu autoturismul marca D., (proprietatea G.G. – sora lui B.V.) pe şoseaua Pantelimon, în apropierea unui chioşc, aparţinând SC M. SRL, unde victima s-a aflat pentru diverse cumpărături.
În momentul în care partea vătămată a ieşit din chioşc inculpaţii au încercuit-o şi i-au aplicat multiple lovituri cu bâte din lemn, cu mare intensitate în cap, trunchi şi membre, până când victima a căzut pe pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa.
Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă S.P. Bucureşti unde s-a stabilit diagnosticul „politraumatism prin agresiune; traumatism cranio cerebral mediu; traumatism cranio facial; hematom epicraniu tempero parietal drept; hemoragie subarahnoidiană, tempero parietal stâng; fractură treime inferioară fibulă dreapta, şi a fost internată până la data de 6 februarie 2006.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L.M.M. a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire cu şi de corp /plan dur, au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare penală, depoziţiilor a 24 de martori, a actelor medicale şi raportului de expertiză medico-legală, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut violenţele comise la data de 21 ianuarie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 47/A din 27 februarie 2008 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apeluri ce au vizat încadrarea juridică a faptei şi individualizarea pedepselor.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au formulat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) în art. 182 C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a încadrat corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi.
Dispoziţiile art. 174 C. pen., prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ modalităţile de realizare a activităţii de ucidere, acţiunea sau inacţiunea putând fi nu numai directă, dar şi indirectă, esenţial fiind că între acţiune sau inacţiune şi rezultat să existe raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă, această ultimă modalitate a intenţiei implică, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferenţă faţă de rezultat, care îl determină pe autor să nu curme acţiunea începută, acceptând posibilitatea producerii lui.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. (text invocat de inculpaţi prin primul motiv de recurs) este necesar că, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpaţii să fi acţionat cu praeterintenţie.
Pentru delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativă de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce, mobilul pentru care infracţiunea a fost săvârşită şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.
În speţă, comiterea infracţiunii a fost determinată de dorinţa de a răzbuna săvârşirea de către partea vătămată P.V.(împreună cu alte persoane) a unei infracţiuni de violenţă asupra numitului B.V., scop în care inculpaţii au fost transportaţi cu o maşină proprietatea sorei lui B.V. la locul unde se afla victima, după ce în prealabil s-au înarmat cu bâte din lemn.
Acţionând din răzbunare, inculpaţii au lovit repetat victima în cap, peste corp şi membre cu bâtele din lemn, instrumente apte a produce moartea în felul în care au fost utilizate.
Intensitatea loviturilor a fost de un grad deosebit, având drept consecinţă politraumatismele cranio cerebrale şi cranio faciale, precum şi fracturile şi plăgile menţionate în foaia de observaţie clinică privind pe partea vătămată, iar expertiza medico-legală efectuată a concluzionat că leziunile produse au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viaţa acesteia fiind pusă în primejdie şi a fost salvată datorită asistenţei medicale calificată şi de urgenţă ce i s-a asigurat.
În raport de împrejurările descrise este neîndoielnic că inculpaţii au prevăzut că datorită comportamentului lor victima ar putea deceda, şi chiar dacă nu au urmărit anume acest rezultat, l-au acceptat în mod conştient, ceea ce înseamnă că au acţionat cu intenţie şi nu din culpă.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei a fost bine stabilită, motiv pentru care prima critică adusă soluţiei pronunţate nu este fondată.
De asemenea, critica referitoare la individualizarea pedepsei este nefondată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşită de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă de inculpaţi este cuprinsă între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare. Stabilind o pedeapsă atât de severă pentru o astfel de faptă (comisă în forma tentativei) legiuitorul a atras atenţia asupra pericolului social deosebit de ridicat în cazul faptelor prin care se aduce atingere celei mai importante valori sociale, respectiv dreptul la viaţă.
Instanţele, de fond şi de apel, au avut în vedere acest prim criteriu de individualizare, aplicând o sancţiune orientată spre media limitelor prevăzute de textul sancţionator.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului sancţiunii s-a ţinut seama de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, toţi fiind recidivişti, autori ai mai multor infracţiuni, inclusiv infracţiuni de violenţă.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorilor pedepsele aplicate apar ca just individualizate, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.P., M.S. şi S.C. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.P., durata arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat G.P. la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenţii inculpaţi M.S. şi S.C. la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1377/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
