ICCJ. Decizia nr. 1432/2009. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1432/2009
Dosar nr. 3549/180/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1488 din 21 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 3549/180/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor: C.M.S., H.D., A.C.G. şi A.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) şi 193 C. pen., lovire sau alte violenţe şi ameninţare.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată V.M., domiciliat în Bacău, judeţul Bacău la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus că onorariile avocat oficiu în sumă de 150 lei - avocat S.D. şi 150 lei avocat S.A. să fie suportate din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:
Pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 3549/180/5621/2006 din 21 iunie 2007, a fost înregistrată plângerea prealabilă a părţii vătămate V.M., formulată împotriva inculpaţilor C.M.S., H.D., A.C.G. şi A.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (1) şi art. 193 C. pen., constând în aceea că partea vătămată a fost lovită de inculpaţi cu o sticlă în cap, a fost imobilizată la pat şi lovită cu picioarele şi cu pumnii şi ameninţată cu cuţitul.
În dovedirea plângerii partea vătămată nu a solicitat instanţei administrarea de probe.
Întrucât partea vătămată nu s-a prezentat în instanţă pentru a dovedi dacă inculpaţii au săvârşit o faptă cu caracter penal, iar în cauză s-a constatat că nu există probe certe care să confirme plângerea formulată, instanţa de fond, în baza prevederilor art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţi întrucât fapta nu există.
Nefiind dovedită fapta reclamată de partea vătămată, instanţa a respins pretenţiile civile formulate de aceasta ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluţionarea prezentei cauze.
Împotriva sentinţei penale menţionate în termen legal a declarat recurs partea vătămată, apreciind că achitarea inculpaţilor „este abuzivă", aspect ce a fost semnalat şi C.S.M.
După sesizarea instanţei, recurenta parte vătămată nu s-a prezentat la nici unul din termenele stabilite, pentru a formula şi susţine motivele de recurs.
Prin Decizia penală nr. 1108/R din data de 13 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat recursul formulat de partea vătămată.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei - av. A.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la plata sumei de 135 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a apreciat soluţia de achitare, dispusă de instanţa de fond, ca fiind legală şi temeinică, recurenta nefăcând dovada existenţei faptelor reclamate, astfel încât a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 66 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 801 din 18 decembrie 2008 Curtea de Apel Bacău a respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte vătămată V.M. împotriva Deciziei penale nr. 1108/R din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a considerat că sentinţele care privesc infracţiunea pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea persoanei vătămate sunt supuse recursului, recurs soluţionat de Tribunalul Bacău prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 decembrie 2007, un nou recurs fiind inadmisibil.
Hotărârea a fost atacată de partea vătămată V.M. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o cerere intitulată „apel" prin care consideră hotărârea Curţii de Apel Bacău „abuzivă şi nelegală", considerând că s-a încercat protejarea celui vinovat de săvârşirea infracţiunii de lovire şi împiedicarea aflării adevărului.
La termenul de judecată din 16 aprilie 2009 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de partea vătămată V.M.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul declarat de către partea vătămată este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din C.E.D.O., legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, titlul II, cap. III, secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legilor procesuale penale prin care au fost reglementate hotărârile judecătoreşti a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, motivele pentru care se poate cere reformarea unei hotărâri şi termenele de declarare a acestor căi de atac.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, acele hotărâri judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege (sentinţe sau decizii după caz).
Art. 417 C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile înscrise în cap. III, titlul II din acelaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive, determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurenta parte vătămată şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar calea de atac, recursul cu care a fost sesizată Curtea, nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii recursului, ridicată de către reprezentantul M.P., se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele reţinute şi ca urmare a admiterii excepţiei ridicate din oficiu de instanţa de judecată, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată V.M. împotriva Deciziei penale nr. 801 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1424/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1440/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
