ICCJ. Decizia nr. 1439/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1439/2009
Dosar nr. 1322/59/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300/PI din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.I., împotriva rezoluţiilor din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 şi din 27 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1079/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca fiind temeinice şi legale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 1 octombrie 2008 petiţionarul B.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a solicitat tragerea la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., a ofiţerilor de poliţie H.I., C.M. şi B.T., din cadrul IPJ Arad, constând în aceea că, instrumentând cercetările în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. 161/P/2002, au acţionat cu rea credinţă în favoarea unui alt făptuitor determinând reţinerea pe nedrept, în sarcina sa, a unui act de înşelăciune comis în paguba SC R. SA Arad.
Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 406/P/2008 din 9 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 10 lit. a), f) şi g) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de H.I., C.M. şi B.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate, rezultă că ofiţerii de poliţie şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu conform legii.
De asemenea, prin rezoluţia mai sus menţionată s-a reţinut că în cazul ambelor infracţiuni s-a împlinit termenul legal de prescripţie al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen. şi totodată că prin rezoluţia dată la 19 august 2008, în dosarul parchetului nr. 239/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, alături de alte persoane reclamate, şi faţă de ofiţerii de poliţie H.I. şi C.C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323 şi art. 264 C. pen., pe motiv că faptele nu există, acuzele aduse celor doi, fiind identice cu acuzele ce fac obiectul cauzei de fată.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin rezoluţia dată în dosarul nr. 1079/II/2/2008 din 27 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiţionarul B.I. împotriva soluţiei dispusă de procuror prin rezoluţia din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu motivarea că plângerea petentului este nefondată, deoarece, nu a invocat aspecte noi care să justifice efectuarea de cercetări faţă de ofiţerii de poliţie, care au mai fost cercetaţi pentru aceleaşi fapte în alte două dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată Curţii de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, examinând plângerea, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I., împotriva rezoluţiilor din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 şi din 27 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1079/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca fiind temeinice şi legale, cu motivarea că mod corect s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a), f) şi g) C. proc. pen., soluţia adoptată de procuror fiind una temeinică şi legală.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Timişoara, la data de 23 decembrie 2008 a declarat recurs petiţionarul B.I., fără a depune motive scrise de recurs, iar în faţa instanţei a solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv rezoluţiile atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiţionarul B.I., întrucât în cauză nu există niciun indiciu din cele prevăzute de art. 68 C. proc. pen., în sensul că intimaţii, ofiţeri de poliţie, ar fi comis vreo faptă penală în legătură cu modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimaţii ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
De asemenea, în mod corect s-a constatat că s-a împlinit termenul legal de prescripţie al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile reclamate, respectiv art. 246 şi art. 264 C. pen., corect fiind stabilită incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Totodată, prin rezoluţia nr. 379/P/2008 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de H.I., C.M. şi B.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., iar prin ordonanţa nr. 239/P/2008 din 19 august 2008 a aceluiaşi parchet s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, alături de alte persoane reclamate şi faţă de ofiţerii de poliţie H.I. şi C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323 şi art. 264 C. pen., pe motiv că faptele nu există, acuzele aduse celor doi, fiind identice cu acuzele ce fac obiectul cauzei de faţă.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a), f) şi g) C. proc. pen., iar hotărârea pronunţată şi rezoluţiile date sunt legale şi temeinice.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiţionarul B.I., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 300/PI din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2009. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 1441/2009. Penal → |
|---|
