ICCJ. Decizia nr. 1458/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1458/2009
Dosar nr. 7585/2/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 26 noiembrie 2008, petiţionarul S.N. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 7 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei din 5 noiembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că este greşită soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată faţă de subinspectorul de poliţie C.S.G., întrucât acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 242 şi 272 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 13 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.N. împotriva rezoluţiilor din 7 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi din 5 noiembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu obligarea petentului la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 29 noiembrie 2008, petiţionarul S.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru săvârşirea de către aceştia a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) În plângere a susţinut că a fost deposedat abuziv în anul 1991 de un teren pe care l-a avut în folosinţă de la C.A.P.
În urma cercetărilor efectuate, prin referatul nr. 10081 din 27 octombrie 2006, subinspectorul de poliţie C.S.G. a propus neînceperea urmăririi penale.
Prin rezoluţia nr. 3084/P/2005 din 27 octombrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de membrii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Munteni-Buzău, constatându-se că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Petiţionarul S.N. a formulat o altă plângere împotriva numitului P.G., secretar al Primăriei comunei Munteni-Buzău întrucât în anul 1991 a refuzat primirea unei cereri formulate în baza Legii nr. 18/1991, invocând aspecte care au făcut obiectul dosarului penal menţionat mai sus.
Prin referatul nr. 100080 din 23 mai 2006, subinspectorul de poliţie C.S.G. a propus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, prin rezoluţia nr. 2180/P/2005 din data de 19 iulie 2006.
La data de 16 noiembrie 2008 petiţionarul S.N. a formulat o nouă plângere, de data aceasta împotriva subinspectorului de poliţie C.S.G., susţinând că acesta a sustras din dosar un certificat de cadastru, un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954 şi adresa Curţii de Apel Bucureşti nr. 4089/2005.
Prin rezoluţia nr. 184/P/2007 din 5 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subinspectorul de poliţie C.S.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 242 C. pen. şi art. 272 C. pen.
Fiind audiat, petiţionarul a precizat că este nemulţumit de rezoluţiile adoptate, susţinând că din dosarul nr. 3084/P/2005 lipsesc sentinţa civilă nr. 417 din 7 mai 1990, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1954 între Z.I. şi D.S. şi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
În urma examinării actelor dosarului s-a constatat că atât sentinţa civilă nr. 417/1990 a Judecătoriei Urziceni cât şi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se află la dosar, iar în ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954, acesta a fost reclamat ca fiind sustras şi în dosarul nr. l84/P/2007, soluţionat prin rezoluţia din 5 septembrie 2007.
Instanţa de fond a constatat că actele menţionate mai sus nu au fost sustrase de subinspectorul de poliţie C.S.G., iar împrejurarea că prin referatele întocmite, cesta nu a propus soluţiile dorite de petiţionar nu constituie un temei pentru a fi tras Ia răspundere.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs petiţionarul S.N., fără a-l motiva.
Examinând actele şi lucrările dosarul se contată că recursul petiţionarului este nefondat.
Prin plângerea formulată de petiţionarul S.N., acesta a arătat că subinspectorului de poliţie C.S.G., cu ocazia verificărilor efectuate în dosarele nr. 3084/P/2005 şi nr. 2180/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, a sustras mai multe acte, respectiv un certificat de cadastru, un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954, sentinţa civilă nr. 417/1990 a Judecătoriei Urziceni şi adresa Curţii de Apel Bucureşti nr. 4089/2005.
Prin referatele întocmite, subinspectorul de poliţie C.S.G. a propus neînceperea urmăririi penale faţă de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei comunei Munteni-Buzău cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale, soluţiile fiind confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.
Cu ocazia verificărilor efectuate în cele două dosare, subinspectorul de poliţie a primit de la petiţionar mai multe acte, pe care nu le-a numerotat şi nu le-a opisat, acestea fiind înaintate împreună cu dosarele la parchet.
Având în vedere referatul nr. R/246 din 10 septembrie 2007 al I.P.I., întocmit cu ocazia verificărilor celor reclamate de petiţionar, precum şi întregul material probator de la dosar, Înalta Curte constată că actele despre care petiţionarul susţine că au fost sustrase de subinspectorul de poliţie C.S.G., se află la dosar. Chiar şi contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1954, despre care instanţa de fond a precizat că despre dispariţia acestuia, petiţionarul s-a plâns şi în dosarul nr. 184/P/2007, se află la dosar nr. l716/P/2007.
Ca atare, în mod corect instanţa de fond a respins plângerea formulată de petiţionarul S.N., sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.
Faţă de cele menţionate recursul declarat de petiţionar apare, ca nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1454/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 735/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
