ICCJ. Decizia nr. 1496/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 1496/200.

Dosar nr. 6305/1/200.

Şedinţa publică din 22 septembrie 2009

Asupra cererii de revizuire de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 512 din 22 iunie 2009, în baza dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V., împotriva deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a aceleiaşi instanţe (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, din dosarul nr. 103/1/2009), la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa Decizia, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1661 din 8 octombrie 2008 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, rezoluţie care a fost menţinută.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin hotărârea menţionată, plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată, din actele premergătoare efectuate de procurorul competent, nerezultând vreun indiciu de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistratul judecător M.V. din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, cele susţinute prin plângere nefiind probate, iar martorul indicat de petent, numitul C.G., neconfirmând vreo susţinere de-a lui M.C.V., procurorul stabilind, just, că faptele sesizate nu există.

Completul de 9 judecători, în recursul declarat de petent, a constatat că acesta este nefondat, din actele premergătoare nerezultând că intimatul judecător ar fi influenţat sau ar fi lăsat să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, primind bani sau alte foloase ori acceptând promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul.

La 5 mai 2009, petentul a formulat cerere de revizuire a hotărârii Completului de 9 judecători al instanţei supreme.

Referitor acesteia, sunt de reţinut următoarele:

Rezoluţia din 24 martie 2008, dispusă în dosarul nr. 91/P/2007 a fost luată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului.

Totodată, conform art. 399 alin. (1) din acelaşi cod, după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, persoana care solicită revizuirea. Dispoziţia menţionată trebuie coroborată cu art. 397 alin. (3), care prevede posibilitatea procurorului de a chema persoana care a făcut cererea, fie pentru a o completa, fie pentru precizări.

Pe de altă parte, odată ce plângerea petentului a vizat o rezoluţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 2782 C. proc. pen. ea se rezolvă de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectându-se însă legislaţia specială, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

În aceste condiţii, cererea de revizuire fiind formulată în procedura specială a plângerii împotriva actelor procurorului, respectându-se şi dispoziţiile art. 397 C. proc. pen., ea se trimite procurorului competent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Trimite cererea de revizuire formulată de petiţionarul M.C.V. pentru efectuarea de cercetări prealabile, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cu recurs.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1496/2009. Penal