ICCJ. Decizia nr. 1583/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1583/200.
Dosar nr. 6694/1/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 763/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva lui P.D., iudecător în cadrul Curţii de Apel Clui, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele sesizate nu există.
Prin rezoluţia nr. 7611/3555/11/2/2009, din 28 iulie 2009, a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de numiţii P.T. şi P.R., împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 763/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 11 mai 2009, persoanele vătămate P.T. şi P.R. s-au adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o plângere prin care au solicitat efectuarea de cercetări şi antrenarea răspunderii penale a magistratului judecător P.D., pentru faptul că, în calitate de preşedinte al Secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Cluj, în mod nelegal şi abuziv, a restituit o plângere greşit îndreptată, în loc să o direcţioneze în mod corespunzător unităţii competente.
La Secţia de urmărire penală şi criminalistică lucrarea a fost iniţial înregistrată sub numărul 10888/2503/VI11/1/2009, şi ulterior în evidenţa cauzelor penale sub numărul de mai sus. Urmare efectuării de verificări prin prisma celor sesizate s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Pe fondul unui litigiu civil în care se aflau angrenaţi de mai mult timp, P.T. şi P.R. s-au adresat, între altele, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu trei memorii, după cum urmează.
- memoriu comun înregistrat sub numărul 31 /VII 1/1/2009 - prin care au criticat activitatea magistratului judecător G.T.C., investit să soluţioneze o cauză civilă (dosar nr. 9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare), pentru pretinse încălcări ale legii ţinând de derularea procesului; în concret, petenţii au arătat că magistratul judecător ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor hotărâri anterioare şi să sesizeze organele de urmărire penală referitor la comiterea de infracţiuni de către judecătorii care s-au pronunţat anterior.
Cu adresa nr. 31 A/l 11/1/2009 din data de 19 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat faptul că lucrarea a fost clasată, deoarece „nemulţumirile (...) în legătură cu administrarea dovezilor (...) nu pot fii verificate decât de către instanţele de control judiciar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege ".
- memoriu comun înregistrat sub numărul 3 5/VIII/1/2009 - prin care a fost criticată activitatea magistratului judecător R.D.D., pentru pretinse încălcări ale legii ţinând de soluţionarea dosarului nr. 9618/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare; în linii generale, aspectele sesizate fiind similare (că magistratul judecător ar fi trebuit să sesizeze organele de urmărire penală, că ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor acte, măsuri şi hotărâri anterioare, etc).
Cu adresa nr. 35A/111/1/2009 din data de 19 februarie 2009, s-a comunicat clasarea lucrării şi faptul că motivele de nemulţumire pot fi exprimate pe căile de atac prevăzute de lege.
- memoriu comun înregistrat sub numărul 37/VI11/1/2009 - prin care, în mod similar, a fost criticată activitatea magistraţilor judecători P.V., W.D. şi C.M., din cadrul Tribunalului Maramureş, care au participat la soluţionarea dosarului nr. 7310/182/2007; aspectele sesizate se circumscriu tot elementelor de fond şi criticilor de netemeinicie.
Pentru identitate de raţiune, răspunsul nr. 37/VI 11/1/2009 din data de 19 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a avut un cuprins similar.
Primind cele trei adrese şi fiind nemulţumiţi de conţinutul acestora P.T. şi P.R. s-au adresat Curţii de Apel Cluj cu trei memorii, expediate simultan şi similare în redactare şi conţinut, prin care au solicitat „anularea clasării plângerilor prealabile" (cu indicarea concretă a lucrărilor nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 3 5A/III/1/2009 şi respectiv nr. 37/VI 11/1/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj) şi judecarea celor trei „plângeri"; în motivarea cererilor astfel formulate P.T. şi P.R. au invocat neîntrunirea condiţiilor legale pentru a se dispune clasarea, aşa cum sunt acestea prevăzute de art. 11 C. proc. pen. (inexistenţa unui învinuit sau inculpat în cauză şi incidenţa unei cauze de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale).
În toate cele trei memorii (înregistrate la Curtea de Apel Cluj -Cabinetul preşedintelui sub numărul 18/2009) P.T. şi P.R. au invocat încălcarea legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitor la soluţia de clasare adoptată în cele trei lucrări; în cuprinsul a două dintre memorii, petenţii au precizat însă expres că acesta s-ar face vinovat de comiterea unor infracţiuni determinate (art. 246, art. 248, art. 289, art. 291, art. 263 şi art. 264 C. pen.), solicitând, în consecinţă, ca instanţa de judecată să procedeze de îndată la trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări împotriva sa.
Prin adresa nr. 18/2009 din data de 05 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus restituirea celor trei memorii către petenţi, cu menţiunea că „ în conformitate cu prevederile art. 29 lit. f) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerilor (...) aparţine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ".
Adresa a fost semnată de preşedintele Secţiei penale şi de minori (magistrat judecător P.D.).
Pe calea prezentei sesizări, P.T. şi P.R. a criticat faptul că înscrisurile le-au fost restituite, în acest mod lipsind de finalitate demersul lor juridic.
Persoanele vătămate au considerat că magistratul judecător P.D., dacă aprecia că secţia penală a instanţei nu este competentă să judece aceste cereri, ar fi trebuit să le direcţioneze în mod corespunzător către organul competent şi că, neprocedând astfel, ar fi încălcat atribuţiile de serviciu şi prevederile art. 285 C. proc. pen., cu consecinţa lezării unor drepturi recunoscute de lege. Din actele examinate s-a constatat că susţinerile persoanelor vătămate nu sunt fondate, iar fapta la care se referă nu atinge sfera ilicitului penal.
Astfel, s-a observat că P.T. şi P.R. au confundat două instituţii juridice de drept procesual penal; astfel, „plângerea prealabilă" care poate fi „greşit îndreptată" şi căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 285 C. proc. pen., este actul de sesizare fără de care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, şi a cărui lipsă sau retragere inhibă orice demers ulterior al organelor judiciare.
Plângerea prealabilă este reglementată expres în cazul anumitor infracţiuni, fie deoarece legea consideră aceste fapte ca mai puţin grave (ca de exemplu, insulta, ameninţarea, lovirea care nu produce leziuni sau produce leziuni de mică gravitate, etc), fie în scopul protejării unor relaţii dintre părţi (de exemplu, furtul între soţi sau între rude, etc).
În cazul în care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, această plângere trebuie formulată şi depusă într-un anumit termen, care constituie termen de decădere, respectiv după trecerea lui, în lipsa plângerii, cercetarea nu se mai poate declanşa.
Tocmai pentru a proteja interesul legitim al persoanei, în sarcina organelor judiciare legea procesual penală, prin prevederile art. 285 C. proc. pen., a instituit obligaţia redirecţionării plângerii prealabile greşit îndreptate, conform normelor de competenţă, situaţie expres prevăzută de art. 285 C. proc. pen.
În toate celelalte cazuri, respectiv pentru infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale nu este condiţionată de formularea unei plângeri prealabile, activitatea de cercetare poate să înceapă şi din oficiu şi se poate derula indiferent de poziţia persoanei vătămate; în această situaţie, „plângerea " eventual formulată de aceasta constituie numai unul dintre modurile de sesizare posibile conform legii şi se supune condiţiilor generale reglementate de art. 222 C. proc. pen. şi nu este condiţionată de vreun termen. Or, în speţă, pe calea celor trei memorii înregistrate la Curtea de Apel Cluj sub numărul 18/2009, P.T. şi P.R. au sesizat pretinsa comitere de către magistratul procuror M.F. a unor infracţiuni (art. 246, art. 248, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen.) pentru cercetarea cărora plângerea prealabilă nu este necesară iar prevederile art. 285 C. proc. pen. nu se aplică.
În consecinţă, persoana care invocă lezarea unui drept sau interes în raport de asemenea fapte poate acţiona oricând, în limitele termenului de prescripţie a răspunderii penale, sau chiar după împlinirea acestuia dacă este urmărită rezolvarea unor alte aspecte derivând din infracţiune.
În concret, magistratul judecător nu este legal obligat sa investească organul de urmărire penala competent conform art. 29 C. proc. pen., acest demers incumbând părţii lezate; restituirea actelor pe cale administrativă nu inhibă în nici un fel eventualele acţiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din vreun termen şi nu constituie soluţii asupra fondului.
Având în vedere că unitatea căreia memoriile i-au fost adresate (Curtea de Apel Cluj), aparţine unui segment diferit al sistemului judiciar, din punct de vedere al atribuţiilor şi al competenţei (materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei), faţă de unitatea ce ar fi trebuit investită (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică), soluţia de restituire cu indicarea organului competent este cea optimă, permiţând părţii să analizeze dacă doreşte să insiste sau nu pe această cale. în consecinţă, în sarcina magistratului judecător P.D. nu se pot reţine încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu, nici ca faptă comisă cu intenţie şi nici din culpă, motiv pentru care în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acesteia pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen., deoarece faptele sesizate nu există. Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 249 din acelaşi cod, se constată că aceasta a fost expres indicată în sesizare însă fără a fi descrisă şi precizată; textul de incriminare invocat nu se calchiază pe niciunul dintre aspectele situaţiei de fapt descrise, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale în baza aceluiaşi temei juridic.
În ceea ce priveşte criticile vizând modul de soluţionare a lucrărilor nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 35/VII1/1/2009 şi nr. 37A/III/Î/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în prezenta cauză la acest moment organele de urmărire penală nu s-au putut considera investite, deoarece nu există date suficiente pentru sesizarea din oficiu, iar persoanele vătămate nu au invocat elemente de fapt care ar putea constitui infracţiuni respectiv încălcări concrete ale legii de natură să atingă sfera ilicitului penal; clasarea dispusă de procuror reprezintă o rezolvare cu caracter administrativ, şi nu un act de finalizare a cercetărilor, astfel că prevederile art. 11 C. proc. pen. nu sunt aplicabile.
La data de 17 august 2009, petiţionarii P.T. şi P.R. au depus la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângere împotriva rezoluţiei nr. 763/P/2009 din 19 iunie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit dosarul nr. 6694/1/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 7 octombrie 2009, termen la care, petiţionarii deşi legal citaţi, nu s-au prezentat la instanţă pentru a-şi susţine plângerea.
Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că petiţionarii au criticat pe calea unui memoriu înregistrat sub nr. 31 A/l 11/1/2009 activitatea judecătorului G.T.C., investit cu soluţionarea dosarului nr. 9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare, arătând că acesta ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor hotărâri anterioare şi să sesizeze organele de urmărire penală referitor la comiterea de infracţiuni de către judecătorii care s-au pronunţat anterior. La data de 19 februarie 2009, cu adresa nr. 31A/lll/1/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petenţilor că lucrarea a fost clasată, motivat de faptul că „nemulţumirile ... în legătură cu administrarea dovezilor ... nu pot fi verificate decât de către instanţele de control judiciar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege". Prin memoriul nr. 35/VI 11/1/2009 a fost criticată activitatea judecătorului R.D.D., pentru pretinse încălcări ale legii ţinând de soluţionarea dosarului nr. 9618/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare, aspectele sesizate fiind similare celor prezentate în memoriul anterior formulat. Cu adresa nr. 35/VI 11/1/2009 din 19 februarie 2009 s-a comunicat petiţionarilor clasarea lucrării, precum şi faptul că motivele de nemulţumire pot fi exprimate prin căile de atac prevăzute de lege. Prin memoriul nr. 3 7/VI11/1/2009 a fost criticată, în mod similar, activitatea judecătorilor P.V., W.D. şi C.M. de la Tribunalul Maramureş, magistraţi care au participat la soluţionarea dosarului nr. 7310/182/2007. La data de 19 februarie 2009, cu adresa nr. 37A/111/1/2009 s-a comunicat petiţionarilor un răspuns similar celor anterioare.
Fiind nemulţumiţi de conţinutul adreselor care le-au fost transmise, P.T. şi P.R. s-au adresat Curţii de Apel Cluj cu trei memorii similare, în cuprinsul cărora au solicitat „anularea clasării plângerilor prealabile" şi judecarea celor trei „plângeri".
În cele trei memorii înregistrate la instanţa Curţii de Apel Cluj - Cabinetul preşedintelui sub nr. 18/2009, P.T. şi P.R. au invocat încălcarea legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitor la soluţia de clasare adoptată în lucrările anterior precizate.
Prin adresa nr. 18/2009 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj (semnată de preşedintele Secţiei penale şi de minori, judecător P.D.), intimata din prezenta cauză, s-a dispus restituirea celor trei memorii către petiţionari, cu precizarea că „în conformitate cu prevederile art. 29 lit. f) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerilor ... aparţine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie..."
Petenţii au criticat faptul că înscrisurile le-au fost restituite, considerând că judecătorul P.D. ar fi trebuit să le direcţioneze organului competent însă, neprocedând astfel, magistratul ar fi încălcat atribuţiile de serviciu şi prevederile art. 285 C. proc. pen.
Din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, Înalta Curte, constată că soluţia dispusă este legală şi temeinică, plângerea urmând a fi respinsă.
Astfel, în mod corect, procurorul a reţinut că susţinerile persoanelor vătămate nu sunt fondate, iar fapta la care se referă nu atinge sfera ilicitului penal, Judecătorul nefiind legal obligat să investească organul de urmărire penală potrivit art. 29 C. proc. pen., acest demers incubând părţii lezate.
Restituirea actelor pe cale administrativă nu îngrădesc în nici un fel eventualele acţiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din vreun termen şi nu constituie soluţii asupra fondului, astfel că restituirea actelor, cu indicarea organului competent în soluţionarea cauzei, reprezintă soluţia optimă care permite părţii să analizeze dacă doreşte sau nu să insiste pe această cale.
De asemenea, Înalta Curte, apreciază că infracţiunile reclamate în sarcina magistratului judecător P.D. nu există în materialitatea lor, întrucât din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat judecător P.D. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prev. de art. 246, art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Înalta Curte, constată că în mod corect, procurorul de caz a reţinut că în raport de criticile vizând modul de soluţionare a lucrărilor nr. 31A/lll/1/2009, nr. 35/VI 11/1/2009 şi nr. 37/VIII/l/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în cauză, organele de urmărire penală nu s-au putut considera investite, având în vedere că nu au existat date suficiente pentru sesizarea din oficiu, persoanele vătămate neinvocând elemente de fapt care să poată constitui infracţiuni, respectiv încălcări concrete ale legii de natură să atingă sfera ilicitului penal.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea ca nefondată şi va menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii P.T. şi P.R., împotriva rezoluţiei nr .763/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică. Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1572/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3756/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
