ICCJ. Decizia nr. 1514/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1514/200.
Dosar nr. 4165/1/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rezoluţia din 5 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, emisă în dosarul nr. 402/P/2008,s-a dispus ,cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.V.E., deputat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen.
În esenţă, s-a reţinut că plângerea cu care petentul a investit organul de urmărire penală nu îndeplineşte cerinţele prev. de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., nefiind invocate şi descrise faptele pentru care se solicită cercetarea şi nici mijloacele de probă, care să evidenţieze vreo încălcare a normelor penale în vigoare.
Mai mult, deşi la data de 30 octombrie 2008 petentului i s-a cerut să-şi precizeze obiectul plângerii şi să indice mijloacele de probă de care înţelege să se folosească, acesta nu s-a conformat.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 27 aprilie 2009 a Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, emisă sub nr. 9874/2203/11/2//2009 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului.
S-a reţinut că, întrucât plângerea petentului nu conţine elemente care să permită efectuarea de cercetări faţă de intimat iar petentul nu a dat curs invitaţiei organului de urmărire penală pentru a-şi preciza obiectul plângerii şi a indica mijloacele de probă, în mod corect procurorul anchetator a concluzionat că faptele reţinute în sarcina intimatului nu există în materialitatea lor.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere conform art. 278/1 C. proc. pen., solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului.
Examinând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei. Curtea constată că plângerea este nefondată.
Potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea, ca modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală, trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
De asemenea, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcarea acţiunii penale prevăzute în art. 10,cu excepţia celui de la lit. b/1).
Este evident că fără indicarea faptei ce formează obiectul plângerii, organul de urmărire penală este în imposibilitate să efectueze cercetări, iar în aceste condiţii soluţia de neîncepere a urmăririi penale, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală şi temeinică.
În speţă, deşi a formulat plângere împotriva intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen., petentul nu a descris fapta pentru care se solicită cercetarea acestuia, reclamând practic săvârşirea unei fapte de către o altă persoană (numita T.L. l-ar fi înşelat cu suma de 1000 dolari SUA în luna ianuarie 2002).
Mai mult, deşi a fost invitat la Parchet pentru a da explicaţii prealabile în legătură cu plângerea formulată, printr-o scrisoare datată 15 octombrie 2008 (fil.8 d.u.p), petentul nu a dat curs acestei invitaţii.
Aşa fiind, soluţia dată de procuror prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică, sens în care în baza art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului, menţinând astfel rezoluţia procurorului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei din 5 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 402/P/2008.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3751/2009. Penal → |
|---|
