ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1549/2009
Dosar nr. 1374/83/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 471 din 3 noiembrie 2008 A Tribunalului Satu Mare în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat la pedeapsa de:
- 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), C. pen. pe o perioada de 2 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 18 februarie 2008 la zi.
În baza art. 71 C. pen., a interzis condamnatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.
A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 100 lei RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. B.I., conform delegaţiei pentru asistenta judiciară obligatorie, nr. 1022/2008.
În baza art.189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul, a sumei de 252,00 lei RON - contravaloarea expertizei medico-legal psihiatrice.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Satu Mare a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii august 2007, inculpatul L.M. împreună cu soţia sa, partea vătămată M.L. şi cei doi copii L.N. în vârstă de 18 ani, respectiv L.L.A. în vârstă de 17 ani, s-a mutat în jud.Satu Mare. În dimineaţa zilei de 17 februarie 2008, în timp ce se aflau în locuinţa lor, inculpatul şi partea vătămată M.L. au consumat împreună rom dintr-un bidon de 5 l, adus cu puţin timp înainte de la un vecin, numitul B.A. În jurul orelor 12-13,00 inculpatul şi soţia sa au început să se certe, în prezenţa fiilor lor, L.N. şi L.L.A.. La un moment dat inculpatul a izbit-o pe partea vătămată de uşa de acces în cameră, fapt ce a determinat-o pe aceasta să iasă în curte, pentru a evita scandalul.
În timp ce L.N. şi L.L.A. au rămas în casă, inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate, a luat mai multe cuţite dintr-un suport de lemn, din bucătărie, şi a ieşit în curte. Cu unul dintre aceste cuţite inculpatul i-a aplicat o lovitură în abdomen soţiei sale, în urma căreia aceasta s-a prăbuşit pe platforma betonată din faţa casei, lovindu-se şi la cap.
L.N. şi L.L.A. au auzit-o pe mama lor văitându-se, iar la scurt timp inculpatul a intrat în casă şi le-a spus să iasă afară la partea vătămată. Cei doi fraţi au ieşit în curte unde au văzut-o pe mama lor căzută, în faţa casei, pe beton. Pentru scurt timp partea vătămată s-a ridicat şi a mers câţiva metri, moment în care N. şi A. au observat că aceasta prezenta urme de sânge în zona abdominală şi în zona capului. Totodată cei doi fraţi au văzut în curte două cuţite, care făceau parte dintr-un set de cuţite ţinute într-un suport de lemn, în bucătărie. Imediat, inculpatul a anunţat telefonic Poliţia şi Ambulanţa.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul municipal Cărei unde a necesitat intervenţie operatorie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală în urma agresiunii fizice suferite în data de 17 februarie 2008, părţii vătămate M.L. i-a fost produsă o plagă penetrantă abdominală în hipocondrul stâng cu leziune de epiplan şi traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză occipitală şi viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Leziunile suferite s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur ascuţit-înţepător (de exemplu cuţit) şi cădere pe un plan dur. Poziţia victimă-agresor putea fi în ortostatism şi faţă în faţă. Leziunile traumatice suferite au necesitat 21-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul L.M., solicitând instanţei desfiinţarea ei ca fiind nelegală.
În motivarea apelului inculpatul arată că se impune achitarea de sub învinuirea adusă prin sentinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., întrucât în cauză nu sunt probe suficiente din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 370 şi urm. C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârşite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Teza inculpatului potrivit căreia victima ar fi căzut în curte peste o bucată de fier beton este contrazisă de expertiza medico legală de la dosar (fila 44 din dosarul de urmărire) care concluzionează, printre altele, că leziunile suferite s-au putut produce prin lovire activă - cu un corp dur ascuţit tăietor - înţepător (de exemplu cuţit) şi cădere pe un plan dur, poziţia victimă agresor putea fi în ortostatism şi faţă în faţă.
Aceste concluzii sunt susţinute şi de materialul probator administrat în cauză, rezultând în mod indubitabil că inculpatul a acţionat în aşa fel încât a prevăzut rezultatul faptei sale, moartea victimei, urmărind producerea lui, sau a prevăzut decesul şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii lui. Doar astfel se explică lovitura de cuţit aplicată victimei într-o zonă vitală - abdomen - din poziţia faţă în faţă, în picioare, şi cu o mare intensitate a loviturii.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 10/R din 10 februarie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinţei penale nr. 471 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 10 februarie 2009 la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul L.M.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament corespunzător anterior comiterii faptei şi a sesizat poliţia şi salvarea în vederea acordării primului ajutor soţiei sale.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel fiind legale şi temeinice.
Pe baza ansamblului probator administrat în cauză, a fost reţinută situaţia de fapt, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice între partea vătămată, M.L. şi inculpat a intervenit o ceartă care s-a finalizat cu aplicarea de către inculpat a unei lovituri cu cuţitul în abdomenul acesteia, lovitură, în urma căreia viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
De menţionat este faptul că inculpatul a urmărit-o pe victimă în curtea locuinţei , după ce a luat mai multe cuţite din bucătărie, folosind unul din acestea în săvârşirea faptei.
Aceste aspecte rezultă chiar din depoziţiile martorilor L.N. şi L.A., fii părţilor.
În consecinţă, corect s-a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al faptei, modul de acţionare şi împrejurările în care a fost săvârşită ( anterior descrise, motiv pentru care nu vor mai fi reluate), urmarea socialmente periculoasă a faptei (rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenţiei medicale de specialitate), precum şi împrejurarea că infracţiunea a fost comisă pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, atât de inculpat cât şi de victimă.
De asemenea, au fost avute în vedere, dozarea pedepsei aplicate recurentului şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de negare a faptei, în pofida probelor care au demonstrat vinovăţia sa.
În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive pentru reducerea pedepsei, pedeapsă care corespunde, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prev. în art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul L.M.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenţiei pentru inculpat la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 10/R din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 28 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1560/2009. Penal → |
|---|
