ICCJ. Decizia nr. 1560/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1560/2009
Dosar nr. 3112/109/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul F.A., la:
-14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu executare în detenţie conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 2 septembrie 2008.
S-a luat act că partea vătămată F.M.N., domiciliată în judeţul Argeş, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 30 august 2008, în jurul orelor 19,00, inculpatul F.A., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, şi-a acostat sora minoră F.M.N., în vârstă de 8 ani, pe drumul comuna DN 61 din comuna Bogaţi şi, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a obligat-o să meargă într-o zonă izolată a satului, pe malul râului Glâmboc, unde, prin ameninţări şi violenţe, a întreţinut cu ea un raport sexual normal nefinalizat, după care a abandonat-o şi s-a deplasat către domiciliu.
La aceeaşi dată, dându-şi seama de gravitatea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul şi s-a deplasat în municipiul Bucureşti, unde a fost identificat şi reţinut de organele de poliţie.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice specifice localizate la nivelul organelor genitale şi a feţei pentru care au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale, iar la data examinării partea vătămată prezenta un himen inelar congestionat care avea o ruptură hemoragică incompletă.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care a considerat-o excesiv de mare.
Instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat reţinând că pedeapsa a fost just individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., gravitatea extremă a faptei comise de inculpat rezultând din atingerea adusă uneia dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, din consecinţele ireversibile în plan psihic şi social pe care le poate avea o asemenea faptă asupra unei persoane minore, pericolul social ridicat al infracţiunii comise de inculpat fiind recunoscut de legiuitor prin stabilirea unei limite de pedeapsă ridicate.
S-a concluzionat în sensul că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de prima instanţă răspunde criteriile impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este în măsură să servească nevoilor de represiune cât şi celor de apărare socială.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei la care a fost condamnat, pe care o apreciază greşit individualizată, reiterând susţinerile invocate în apel.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Examinând hotărârile pronunţate, respectiv actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată că pedeapsa de 14 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul de prima instanţă, menţinută şi de către instanţa de apel a fost just individualizată.
La stabilirea pedepsei instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) acordând eficienţa cuvenită gradului de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunii comise de inculpat, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cuprinsă între 10 ani şi 25 ani închisoare; împrejurărilor în care s-a consumat fapta, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului care a recunoscut fapta, dar are un comportament deviant, încercând de mai multe ori să întreţină relaţii sexuale cu surorile lui, potrivit declaraţiilor martorilor.
Aşa fiind, pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, prin privare de libertate este în măsură să satisfacă cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopurile sancţiunilor penale, astfel că o reindividualizare a acesteia nu se impune.
Ca urmare, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. menţinându-se dispoziţiile hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 02 septembrie 2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A. împotriva deciziei penale nr. 20/A/MF din 03 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 02 septembrie 2008 la 28 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1564/2009. Penal → |
|---|
