ICCJ. Decizia nr. 1578/2009. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1578/2009
Dosar nr. 8145/30/2007
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 559/PI din 3 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, au fost condamnaţi inculpaţii, după cum urmează:
- S.M.N., la 2 (doi) ani închisoare, pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 2 (doi) ani închisoare, pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- S.V., la 2 ani închisoare pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 ani pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen., pe un termen de 5 ani, conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., s-a dispus ca inculpata să se conformeze măsurilor de supraveghere arătate la lit. a)-d) ale art. 863 C. pen.
În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaţilor S.M. şi S.V., ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri:
- suma de 11.275 Euro, autoturismul marca BMW 316 i, cu număr de identificare WBACA 11030AJ05508, serie motor 0357364, număr de înmatriculare,
- autoturismul marca BMW 724 TD, cu număr de identificare WBAGA710X03650534, serie motor 00175984, număr de înmatriculare, obţinute din săvârşirea infracţiunilor.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.M.N. a următoarelor arme şi muniţii deţinute ilegal:
- un pistol marca IWG american, calibru 9 mm, cu seria 19039;
- un revolver, marca Gamo, calibru 4,5 mm, având seria 04-5-C014222-02;
- un pistol Daisy Power Line, model 45 C02, calibru 4,5 mm, cu seria 5A01109;
- 9 (nouă) cartuşe de 9 mm, pentru pistol cu gaz.
În baza art.169 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător şi restituirea către inculpaţi a vehiculului marca ROMAN, tipul 10215F, seria motor, număr înmatriculare, cu remorca aparţinând acestuia şi a bijuteriilor din aur, confiscate de la aceştia prin procesul verbal din 09 septembrie 2007, de către organele de urmărire penală, respectiv, 1 lanţ de aur cu iniţialele OK575, brăţară din metal galben şi alb, 1 inel galben cu model de culoare neagră în formă de triunghi şi orice alte bunuri aparţinând inculpaţilor, ridicate de la aceştia şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.
S-a constatat că partea vătămată F.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile civile ale părţii civile D.C.
În baza art. 17, art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar, la câte 300 lei cu titlu de daune morale către părţile vătămate minore P.A.N. şi L.C.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, pe baza probelor administrate, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 11 iunie 2007, ofiţerii compartimentului trafic de persoane din cadrul B.C.C.O. Timişoara au extins cercetările pe linia traficului de persoane demarate anterior şi asupra stării de fapt rezultată din reclamaţiile părţilor vătămate F.C., D.C. şi minorele L.C. şi P.A.N., care au devenit sursele de venit ale soţilor S.M. şi V.
Drept urmare s-a stabilit că inculpaţii – căsătoriţi – racolau tinere majore şi minore, pe care le-au găzduit în locuinţa lor din Timişoara, iar apoi le transportau fie în Elveţia, fie la marginea municipiului Timişoara, silindu-le să practice prostituţia în folosul lor financiar, pentru ca ulterior, banii încasaţi în urma acestor activităţi ale victimelor să fie folosiţi pentru achiziţionarea de bunuri, bijuterii, valută, maşini de lux.
Cu ocazia percheziţiei efectuată la locuinţa inculpaţilor s-au descoperit 11.275 Euro, circa 170 grame de bijuterii din aur, precum şi 4 pistoale şi 9 cartuşe, care au fost supuse expertizei balistice.
Ulterior raportul tehnico-ştiinţific a concluzionat faptul că primul pistol este o armă de foc scurtă, neletală, semiautomată, calibrul 9mm, marca IWG American seria 19039 în stare de funcţionare, pentru care inculpatul nu deţine permis de armă, cel de al doilea pistol – în litigiu – este o armă de foc scurtă, neletală, semiautomată, calibru 9 mm, marca IWG-American, seria 01055, în stare de funcţionare, pentru care acesta prezintă permis de armă. Al treilea pistol face parte din categoria arme neletale, cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca Daisy, seria 5A 01109, în stare de funcţionare şi pentru care inculpatul nu posedă permis de deţinere, iar al patrulea pistol este cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca Gamo, seria 04-5C 014222-02 în stare de funcţionare, pentru care inculpatul, de asemenea, nu deţine permis de armă.
S-a mai stabilit că inculpaţii nu deţineau venituri din muncă, Administraţia Finanţelor Publice Timişoara confirmând faptul că, în perioada 2005, 2006, 2007, inculpaţii nu figurează cu venituri declarate.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpatul S.M.N., inculpata S.V. şi partea civilă B.A.
Prin Decizia penală nr. 22 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza, a dispus următoarele:
- a condamnat pe inculpatul S.M.N. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fiind în rest menţinute pedepsele aplicate de instanţa de fond.
S-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat şi s-a dispus ca inculpatul S.M.N. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final, 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata S.V. la 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat-o pe inculpată la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; a fost, de asemenea, menţinută pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi fiind contopite pedepsele aplicate, s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-au menţinut, în rest, dispoziţiile hotărârii atacate şi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi şi ca inadmisibil, apelul părţii civile B.A.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că este fondat recursului procurorului, atât în ce priveşte încadrarea juridică a activităţii infracţionale în trafic de persoane pentru ambii inculpaţi, probele evidenţiind elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi nu pe cele ale proxenetismului, cât şi referitor la individualizare, fiind aplicate pedepse nelegale inculpaţilor în ce priveşte infracţiunile de trafic.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs cei doi inculpaţi.
În esenţă, au criticat oral hotărârile, sub următoarele aspecte:
- greşita condamnare a inculpaţilor pentru infracţiuni de trafic de persoane şi de minori, în contextul în care părţile vătămate practicau anterior prostituţia, aveau aproape 18 ani, iar cu partea vătămată F.C. inculpatul avusese o relaţie extraconjugală: cu privire la aceste activităţi infracţionale, s-a apreciat că în raport de conţinutul unor declaraţii, cum ar fi cele ale părţii vătămate D.C. şi P.A., se poate reţine cel mult infracţiunea de proxenetism, sub acest aspect solicitând menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond;
- s-a apreciat ca o gravă eroare de fapt şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de spălare de bani, în condiţiile în care probele nu au evidenţiat acest gen de activitate infracţională, cu atât mai mult cu cât, participantul la infracţiunea principală nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, pentru că a devenit deţinător al bunului prin comiterea primei fapte; în sens contrar, ar însemna instituirea răspunderii penale pentru aceiaşi faptă, de două ori, în sarcina aceleiaşi persoane;
- şi, în fine, recurenţii inculpaţi au criticat pedepsele aplicate, atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, solicitând aplicarea art. 861 C. pen. în ce priveşte pedeapsa principală, pentru inculpata S.V. şi stabilirea unei pedepse în limitele executate în detenţie pentru inculpatul S.M.N.
Hotărârile atacate vor fi examinate în raport de cazurile de casare invocate, respectiv art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17, 14 C. proc. pen., de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că acestea sunt supuse casării referitor la conţinutul pedepselor accesorii şi complementare aplicate celor doi inculpaţi, cât şi în ce priveşte pedeapsa, în cuantum şi modalitate de executare, aplicată inculpatei S.V., aspecte sub care recursurile declarate sunt fondate.
Astfel, pentru o justă individualizare a pedepsei în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se impun a fi apreciate, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, dar şi datele care caracterizează persoana făptuitorului.
Sub acest ultim aspect, se apreciază că în cauză nu au fost suficient apreciate împrejurări cum ar fi lipsa antecedentelor penale pentru inculpata S.V., cât şi contextul în care a comis infracţiunile deduse judecăţii, fiind alături de inculpatul S.M., în calitate de soţie.
Pe de altă parte, inculpaţii au în întreţinere trei copii minori, a căror viaţă, sănătate şi educaţie ar putea fi supusă unor riscuri majore în situaţia în care ambii părinţi şi-ar executa pedepsele în detenţie.
Împrejurările arătate justifică, în sensul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru o justă individualizare a pedepsei, reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi, în consecinţă, reducerea pedepselor sub limita minimă legală.
Totodată, se apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără o efectivă executare a pedepsei, sens în care, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., se va proceda la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul arătat de dispoziţiile art. 862 C. pen.
Pe de altă parte, restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi cu titlu de pedeapsă complementară sau accesorie este de principiu permisă, potrivit art. 49 din Constituţie.
Dar instituirea pedepselor de orice fel, fie că sunt principale, complementare sau accesorii, impune respectarea unor cerinţe legale şi mai ales o justă individualizare, în raport de gravitatea faptei comisă şi de persoana făptuitorului.
În raport de aceste consideraţiuni se apreciază că dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., care se referă la dreptul electoral al unei persoane de a alege, nu putea fi inclus nici în conţinutul pedepsei complementare şi nici în conţinutul pedepsei accesorii.
Afirmaţia are în vedere că pedeapsa interzicerii acestui drept, ce constituie o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu se justifică şi nu este nici proporţională faptelor comise de cei doi inculpaţi.
Drept urmare, sub aceste aspecte, sunt fondate recursurile declarate de inculpaţi şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ele se vor admite, Decizia penală urmând a fi casată, sub aspectul pedepsei principale aplicate inculpatei S.V. şi al conţinutului pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor.
În rest, criticile formulate de inculpaţi sunt nefondate.
Soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru trafic de persoane şi trafic de minore este conformă probelor administrate în cauză, cât şi prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi în acest context nu este rezultatul unei grave erori de fapt.
Desigur, nu poate fi primită solicitarea inculpaţilor nici că nu se fac vinovaţi de infracţiunile de trafic deduse judecăţii, nici că încadrarea juridică a acestor fapte este în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
Încă din faza urmăririi penale, părţile vătămate au declarat constant că au fost silite de inculpaţi să practice prostituţia, prin violenţă şi ameninţări, ele considerându-se victime ale infracţiunii de trafic de persoane (a se vedea filele 14-27 dosar urmărire penală). Audiate de prima instanţă, atât F.C. (fila 46) cât şi D.C. (fila 47) au declarat că după întoarcerea din Elveţia, unde practicaseră prostituţia, au continuat practicarea acestei activităţi pe Calea Aradului, inculpatul forţându-le, prin ameninţare şi bătaie, să practice prostituţia, iar banii obţinuţi în acest mod îi dădeau inculpatului, fără ca acestea să-şi oprească parte din aceştia.
Cât priveşte participaţia penală a inculpatei S.V., la traficul de persoane există o dovadă certă, de necontestat, evidenţiată de inculpată şi cu ocazia ultimului cuvânt, acordat în recurs, constând în evidenţa pe care aceasta o păstra şi în care nota zilnic numărul de înmatriculare al autovehiculelor al căror conducători auto întreţineau raporturi sexuale cu părţile vătămate.
Deşi inculpata S. nu a recunoscut participarea la aceste fapte, părţile vătămate majore F.C. şi D.C. au arătat că inculpata le transporta cu maşina în Calea Aradului şi că îi dădeau o parte din banii obţinuţi din prostituţie, pentru cheltuielile de hrană şi întreţinere.
Ori, tocmai obligarea părţilor vătămate de a practica prostituţia în anumite condiţii prestabilite de inculpaţi, cum ar fi cazarea acestora într-o locaţie aparţinând inculpaţilor, însoţirea şi transportarea acestora în anumite locuri în care erau obligate să practice prostituţia (cum era Calea Aradului), evidenţierea zilnică a maşinilor ale căror conducători auto întreţineau relaţii sexuale cu victimele, luarea banilor obţinuţi din prostituţie, constituie o constrângere, în sensul legii, a părţilor vătămate, realizând în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnaţi inculpaţii.
Cât priveşte infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpaţii au fost, de asemenea, corect condamnaţi, sunt valabile aceleaşi consideraţiuni sus-amintite şi desprinse din probele administrate, cu precizarea că într-o astfel de situaţie, chiar dacă acţiunea de recrutare, transportare, găzduire s-ar face fără constrângere, aşa cum a susţinut constant inculpatul S.M., se prezumă în mod absolut de legiuitor că, victima traficului, o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimţământ valabil.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpaţilor cu privire la schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât, aşa cum rezultă din probele administrate, fapta inculpaţilor a fost aceea de a recruta şi a găzdui victimele, de a le transporta în Elveţia sau pe Calea Aradului în Timişoara, în vederea practicării prostituţiei şi a exploatării lor în acest mod, iar nu de a le îndemna sau înlesni practicarea prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, modalităţi care se subsumează laturii obiective a infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
Şi în fine, ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale traficului de persoane, în considerarea principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile prevederile din legea specială, respectiv art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, astfel încât şi pentru acest argument hotărârile sunt legale şi temeinice, referitor la încadrarea în drept a acestei activităţi infracţionale.
Nu este fondată, pentru considerentele ce urmează, nici critica vizând greşita condamnare a inculpaţilor, pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Într-adevăr, pe baza probelor administrate, s-a reţinut că în perioada 2006-2007, inculpaţii au obţinut sume de bani din practicarea prostituţiei de către persoanele vătămate, disimulând caracterul ilicit al acestora prin transformarea lor în alte bunuri, respectiv valută, autoturisme de lux, bijuterii.
Pornind de la conţinutul acestei infracţiuni, aşa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare de bani fapta de a dobândi, deţine sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Este evident, în raport de acest conţinut constitutiv că, pentru existenţa infracţiunii, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerinţe şi anume să existe activitatea de dobândire, de deţinere sau folosire de bunuri şi a doua condiţie, să cunoască că provin din săvârşirea de infracţiuni.
În speţă, se constată că aceste condiţii sunt realizate cumulativ, deoarece inculpaţii, în calitate de soţi, au cunoscut că bijuteriile, valuta sau autoturismele de lux provin din banii obţinuţi de părţile vătămate din prostituţie, cât şi din valorificarea reciprocă a banilor obţinuţi de celălalt soţ din comiterea infracţiunii de trafic de persoane, infracţiune concepută şi realizată împreună prin acte materiale comune sau separate.
Şi în fine, nu se poate discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de făptuitor, atât timp cât în cazul infracţiunii de trafic de persoane, făptuitorul urmăreşte obţinerea unor foloase materiale din constrângere la exploatare sexuală, iar prin infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 se urmăreşte în primul rând şi obligatoriu spălarea de bani şi poate subsecvent, dar nu obligatoriu şi obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Şi chiar dacă inculpaţii au negat comiterea acestei infracţiuni, este dovedită de probele administrate existenţa ei, iar starea de fapt rezultată este conformă dispoziţiilor cuprinse în reglementarea specială.
Tot astfel, probele administrate au făcut pe deplin dovada existenţei infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., la domiciliul inculpatului S.M. fiind găsite mai multe arme letale şi neletale, în stare de funcţionare, iar pentru două din acestea inculpatul neavând autorizaţie şi permis port armă.
Cât priveşte pedepsele aplicate acestui inculpat pentru faptele deduse judecăţii, se respectă atât prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cele ale art. 52 C. pen., atât în privinţa cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Şi în fine, cu ocazia individualizării pedepselor, s-a acordat semnificaţia cuvenită atât datelor ce caracterizează pe făptuitor, dar şi a unor împrejurări de fapt, cum ar fi ocupaţia inculpatului de a racola tinere majore sau minore pentru exploatare sexuală, transportarea şi însoţirea lor, în ţară sau în afara ţării, precum şi interesul material urmărit sunt împrejurări care imprimă faptelor un pericol social concret deosebit, în contextul în care, la domiciliul său s-au găsit arme letale sau neletale, pentru unele inculpatul neavând autorizaţiile şi permisele cerute de lege.
În aceste condiţii, criticile formulate de inculpat sunt nefondate, urmând ca recursul acestuia să fie admis numai cât priveşte conţinutul pedepselor complementare şi accesorii, aspecte ce au format obiectul unei examinări din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocaţii din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după cum, tot astfel şi onorariul apărătorului din oficiu desemnat părţilor vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.V. şi S.M.N. împotriva deciziei penale nr. 22 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la conţinutul pedepselor accesorii şi complementare pentru ambii inculpaţi, precum şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor pentru inculpata S.V.
Înlătură art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor pentru inculpata S.V.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), c) C. pen. şi coboară pedepsele după cum urmează:
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.V. pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., urmând să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Restrânge conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.M.N. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.N., durata arestării preventive de la 9 august 2007 la 29 aprilie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii S.M.N. şi S.V., în sumă de câte 100 lei, precum şi onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, în sumă de 600 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1564/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1584/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
