ICCJ. Decizia nr. 1557/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1557/2009
Dosar nr. 124/39/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii B.C. şi B.N. împotriva rezoluţiei din 28 februarie 2007, dată în Dosarul nr. 114/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, pe care a menţinut-o.
Petenţii au fost obligaţi să plătească câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 28 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani în Dosarul penal nr. 114/P/2006, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut în general următoarele:
La data de 13 mai 1999, între T.C., în calitate de împrumutător şi B.C., respectiv B.N., în calitate de împrumutaţi, s-a încheiat un contract de împrumut, garantat cu ipotecă.
Contractul încheiat a fost autentificat de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi M.S.D. – C.H. sub nr. 2396 din 13 mai 1999, pentru suma de 3.500 DOLAR SUA, cu termen scadent la 13 iulie 1999, ce a fost garantat cu imobilul situat în municipiul Botoşani şi cu suprafaţa de 509 m.p. aparţinând soţilor B.
Persoanele vătămate nu au achitat până la expirarea termenului stabilit de comun acord decât o parte din împrumut, aproximativ 1.300 DOLARI S.U.A., astfel că T. C. a procedat la executarea ipotecii. În acest sens s-a adresat Judecătoriei Botoşani şi prin sentinţa civilă nr. 1814/17 martie 2000, a admis cererea pentru vânzarea imobiliară formulată de creditorul T.C., adjudecând definitiv creditorului, în contul creanţei, imobilul proprietatea debitorilor B.C. şi B.N., preţul fiind 70.000.000 lei ROL, trecând astfel imobilul în proprietatea creditorului adjudecatar definitiv T. C.
Instanţa de judecată, în temeiul art. 551 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 711 pct. 6 C. proc. civ., a dispus ca ordonanţa de adjudecare definitivă să fie transcrisă în registrul de carte funciară.
Împotriva sentinţei civile nr. 1814 din 17 martie 2000 a Judecătoriei Botoşani, soţii B. au declarat recurs fără a depune însă motivele de recurs.
Tribunalul Botoşani prin Decizia civilă nr. 852 din 29 august 2000, a constatat nul recursul declarat de către debitorii B.C. şi B.N. împotriva sentinţei civile nr. 1814/2000 a Judecătoriei Botoşani, pe care a menţinut-o.
La data de 14 martie 2003, B.C. a chemat în judecată pe T.C., solicitând anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 2396 şi implicit anularea vânzării imobiliare hotărâtă prin sentinţa civilă nr. 1814 din 17 martie 2000 a Judecătoriei Botoşani.
Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 5 martie 2004 a fost respinsă acţiunea ca nefondată, iar apelul declarat de petent a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2324 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
După rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 1814/2000 a Judecătoriei Botoşani şi intabularea imobilului situat pe strada X din municipiul Botoşani, T.C. şi T.M. au vândut către C.E., prin contract de vânzare-cumpărare din data de 15 iulie 2002, imobilul ce a aparţinut soţilor B. Deoarece petenţii au continuat să ocupe imobilul, C.E. s-a adresat instanţei de judecată la data de 11 ianuarie 2005 cu o acţiune în revendicare. În cadrul acestei acţiuni, soţii B. au depus cerere reconvenţională, solicitând admiterea cererii de constatare a nulităţii absolute a actului juridic - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2889 din 15 februarie 2002.
Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 2694 din 11 mai 2005, dispusă în Dosarul nr. 401/2005, a admis cererea formulată de C.E. şi a respins cererea reconvenţională formulată de persoanele vătămate. Instanţa de judecată i-a obligat pe sus-numiţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul casă situat în municipiul Botoşani, compus din 4 camere, în suprafaţă de 107,50 m.p. şi suprafaţă de 509 m.p. aferentă construcţiei.
Împotriva acestei sentinţe, soţii B. au declarat apel, respins prin Decizia civilă nr. 653/A a Tribunalului Botoşani, ca nefondat. C.E., în urma rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 2694/2005 a Judecătoriei Botoşani, a solicitat executarea silită a hotărârii prin intermediul executorului judecătoresc Ş.C.
Prin încheierea din 28 aprilie 2006, dată în Dosarul nr. 4713/2006, Judecătoria Botoşani a admis cererea introdusă de Biroul executorului judecătoresc Ş.C. privind încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti, la solicitarea creditorului C.E. împotriva debitorului B.C. Prima somaţie privind executarea silită a fost comunicată către B.C. şi B.N. la data de 05 mai 2006, procedura de înmânare fiind îndeplinită la data de 09 mai 2006 prin afişare (fila 26). O a doua somaţie a fost comunicată către soţii B. la data de 19 iunie 2006, iar prin procesul verbal întocmit la data de 21 iunie 2006 s-a consemnat că debitorii nu au fost prezenţi, uşile imobilului fiind găsite încuiate.
La data de 22 iunie 2006, prin adresa nr. X, executorul judecătoresc a pus în vedere debitorilor B.C. şi B.N., ca până la data de 27 iunie 2006 să-i lase creditoarei C.E. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din strada X şi să achite suma de 1.109,09 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de executare şi de procedură.
La data de 27 iunie 2006, cât şi la 04 iulie 2006, executorul judecătoresc, însoţit de creditoarea C.E., s-a prezentat la domiciliul debitorilor pentru punerea în executare silită a sentinţei civile, dar aceasta nu a fost finalizată întrucât debitorii nu au fost prezenţi. La 12 iulie 2006 s-a procedat la evacuarea debitorilor din imobil şi inventarierea bunurilor mobile care au fost lăsate în custodia creditoarei C.E.
Considerând că executorul şi-a îndeplinit doar atribuţiile legate de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, că sub aspectul laturii obiective infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu subzistă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Soluţia a fost confirmată şi de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, care prin ordonanţa nr. 579/II/2 din 12 aprilie 2007 a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii B.C. şi B.N. împotriva soluţiei date în Dosarul nr. 114/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
Împotriva celor două soluţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., au formulat plângere la instanţă petenţii B.C. şi B.N., care reiterând că la data de 10 iulie 2002 executorul a pus în mod abuziv în executare sentinţa civilă nr. 1814 din 17 martie 2000, care nu era definitivă, au solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi efectuarea de cercetări penale faţă de executorul judecătoresc Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
Examinând prima instanţă plângerea a constatat că este nefondată.
După cum rezultă din lucrările dosarului petenţii reclamă pe intimat că ar fi pus în executare la data de 10 iulie 2002, în mod abuziv, sentinţa civilă nr. 1814/2000 a Judecătoriei Botoşani, care nu ar fi fost definitivă.
Ori, prin sentinţa civilă nr. 1814/2000 a Judecătoriei Botoşani s-a admis cererea pentru vânzare imobiliară formulată de creditorul T.C., s-a adjudecat definitiv în favoarea acestuia imobilul proprietatea soţilor B., s-a dispus ca ordonanţa de adjudecare să fie transcrisă în registrul de carte funciară.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 852 din 29 august 2000 a Tribunalului Botoşani, care a constatat nul recursul declarat de debitorii B.C. şi B.N., astfel încât susţinerea petenţilor că la data de 10 iulie 2002, sentinţa civilă nr. 1814/2000 a Judecătoriei Botoşani nu era definitivă, este eronată (filele 12, 13 dosar urmărire penală).
Faptul că ulterior petenţii au mai avut diverse procese civile, fie cu adjudecatarul T.C. pentru anularea contractului de împrumut cu garanţie, fie pentru revendicare cu reclamanta C.E., procese pierdute de către petenţi, nu înseamnă că sentinţa civilă nr. 1814/2000 nu este definitivă şi nu ar fi putut fi pusă în executare.
Ulterior, executarea silită a petenţilor s-a făcut la cererea creditoarei C.E., executare ce a fost încuviinţată de către instanţa de judecată (încheierea din data de 28 aprilie 2006 dată în Dosarul nr. 4713/2006 a Judecătoriei Botoşani), debitorii au fost somaţi în repetate rânduri să lase imobilul creditoarei (05 mai 2006, 19 iunie 2006, 21 iunie 2006, 22 iunie 2006) şi abia în 12 iulie 2006 s-a procedat în prezenţa petenţilor la executarea propriu zisă.
În aceste împrejurări, instanţa a constatat că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile ce-i reveneau pentru a pune în executare la solicitarea creditorului a unui titlu executoriu a cărei executare a încuviinţat-o instanţa, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs petenţii B.C. şi B.N.
Prin motivele de recurs, petenţii au solicitat casarea hotărârii, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cu consecinţa repunerii acestora în situaţia anterioară săvârşirii faptei.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de procuror faţă de intimata Ş.C. este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că executarea sentinţei civile nr. 2694/2005 a Judecătoriei Botoşani a fost realizată, prin încălcarea legii, în detrimentul recurenţilor.
Din demersurile făcute de către petenţi, rezultă că aceştia încearcă, pe calea unor plângeri penale, să reformeze o serie de hotărâri pronunţate de către instanţe, în cauzele în care au fost părţi. A admite astfel, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Nemulţumirile petenţilor în raport cu punerea în executare a hotărârilor civile, care le-au fost defavorabile, nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Înalta Curte constată că în cauză corect a reţinut prima instanţă că intimata, executor judecătoresc, şi-a îndeplinit în mod corespunzător şi în concordanţă cu legea atribuţiile de serviciu care-i reveneau cu privire la executarea, la solicitarea creditorului, a unui titlu executoriu, executare încuviinţată de către instanţa de judecată.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea executorului judecătoresc reclamat, care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii B.C. şi B.N. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1561/2009. Penal → |
|---|
