ICCJ. Decizia nr. 1551/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1551/2009
Dosar nr. 6885/110/2007
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 292/D din 3 iunie 2008, fond după casare, Tribunalul Bacău în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpatul OGC., fiul lui G. si al M., născut la 30 octombrie 1968 în oraşul Comăneşti, judeţul Bacău, cu acelaşi domiciliu, cetăţean român, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, studii şcoala profesională, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen. pe o durată de 3 ani.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile M.M. suma de 15.000 lei, daune morale.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, coroborat cu art. 118 lit. e C. pen. a confiscat de la inculpat echivalentul în lei la data executării a sumei de 300 euro, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în toamna anului 2002, în baza unei înţelegeri prealabile cu soţia sa O.L., a preluat-o pe persoana vătămată M.M., recrutată prin înşelăciune din ţară, pe care, prin ameninţare şi violenţă a supus-o exploatării sexuale, la Madrid în Spania.
În cauză a fost pronunţată sentinţa penală nr. 134/D/2007 a Tribunalului Bacău, desfiinţată în totalitate prin Decizia penală nr. 210/2007 a Curţii de Apel Bacău, dosarul fiind trimis spre rejudecare primei instanţe.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile persoanei vătămate M.M., procesul-verbal de verificare în baza de date a I.G.P.R. a inculpatului OGC., radiograma privind darea în urmărire generală a acestuia, procesul-verbal întocmit privind imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală a inculpatului, declaraţiile martorilor V.R., A.F. si B.O., precum şi xerocopia Dosar nr. 162/P/2003, cu rechizitoriu şi xerocopii din Dosarul nr. 37/D/P/2005 cu sentinţa penală nr. 37/D/2005 a Tribunalului Bacău.
În rejudecare s-au reaudiat martorii M.S., B.O., H.M., A.F. şi C.A.
Întrucât pe parcursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti inculpatul nu s-a prezentat, acesta a fost trimis în judecată şi condamnat în lipsă.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 3 din 6 ianuarie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul OGC. împotriva sentinţei penale nr. 292/D din 3 iunie2008 pronunţată în Dosarul nr. 6885/110/2007 al Tribunalului Bacău numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate şi conţinutul pedepsei complementare.
A desfiinţat sentinţa apelată sub aceste aspecte, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului OGC., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin apărător, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe latură civilă cu exonerarea sa de plata sumelor la care a fost obligat prin Decizia recurată.
Într-un prim subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu s-au precizat împrejurări concrete care să conducă la stabilirea vinovăţiei sale, iar într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate cu suspendarea executării acesteia, arătând că este fără antecedente penale, are 2 copii minori şi a conştientizat gravitatea faptei săvârşite.
De asemenea, prin motivele de recurs scrise aflate la dosarul cauzei, inculpatul, prin apărător, a invocat nulitatea absolută a sentinţei penale nr. 292/D/2008 a Tribunalului Bacău, susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi nu i-a fost motivată respingerea probei solicitate, respectiv audierea martorei B.M., de unde rezultă şi încălcarea principiului aflării adevărului şi al rolului activ al instanţei, hotărârea instanţei de fond fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.
A mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi a fost greşit rezolvată latura civilă a cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat în scris şi prin apărător, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Verificând actele aflate la dosar, se reţine că motivele invocate au fost reiterate şi în apel, Curtea de Apel Bacău, motivând amplu şi temeinic Decizia pronunţată, respectiv admiterea apelului inculpatului doar sub aspectul micşorării cuantumului pedepsei şi cel al conţinutului pedepsei complementare.
În acest sens, Curtea constată că în ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe latura civilă cu exonerarea sa de plata sumelor la care a fost obligat prin Decizia recurată, a fost invocat şi în faţa instanţei de control judiciar.
Se constată aşadar că, ambele instanţe, în urma analizei probelor administrate în cauză au reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi au stabilit o încadrare juridică corectă a faptei supuse judecăţii. Starea de fapt corect reţinută de instanţa de fond şi menţinută de cea de control judiciar a fost rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală.
În mod judicios, ambele instanţe au constatat şi reţinut că probele administrate în cursul procesului penal relevă cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane reţinută în sarcina sa. Totodată, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, pe parcursul celor doua faze procesuale, respectiv: declaraţiile părţii vătămate M.M. coroborate cu declaraţiile martorelor V.R., A.F., A.M., B.O., M.S., C.A., interceptările telefonice efectuate de O.L., redate în forma scrisă, precum şi celelalte înscrisuri existente în dosarul de urmărire penală.
În sensul celor ce preced, este nefondat şi motivul de recurs privind achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În această ordine de idei nu poate fi primită susţinerea inculpatului că nu s-au precizat împrejurări concrete care să conducă la stabilirea vinovăţiei sale, câtă vreme tocmai s-a dovedit pe baza întregului ansamblu probator, fără putinţă de tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, fără a exista nici un motiv pentru care să se impună trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum s-a solicitat.
Nu poate fi primită nici critica în ceea ce priveşte greşita soluţionare a laturii civile şi exonerarea sa de la plata sumelor la care a fost obligat, Curtea constatând că la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2006, partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând Tribunalului Bacău obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmarea faptei acestuia.
Faţă de cele arătate, având în vedere că partea civilă şi-a manifestat expres voinţa ca inculpatul să fie tras la răspundere civilă, solicitând repararea prejudiciului suferit, în mod just, ambele instanţe constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale au dispus obligarea inculpatului la plata unei compensaţii băneşti către partea civilă.
Împrejurarea că dosarul a suferit mai multe cicluri procesuale, nu determină lipsirea de consecinţe juridice a acţiunii civile promovate de M.M., câtă vreme aceasta nu a revenit asupra declaraţiei de constituire de parte civilă, în sensul declarării în mod expres în cel de-al doilea ciclu procesual că nu pretinde despăgubiri de la inculpat.
De asemenea, este nefondat şi motivul de recurs privind luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, întrucât în mod legal, prima instanţa a dispus, iar cea de-a doua a menţinut, confiscarea sumei de 300 euro de la inculpat, obţinută din săvârşirea infracţiunii, suma determinată pe baza declaraţiei părţii vătămate în instanţă coroborată cu datele oferite de ansamblul lucrărilor dosarului.
Cât priveşte motivul de recurs privind nulitatea absolută a sentinţei penale nr. 292/D/2008 a Tribunalului Bacău, susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi nu i-a fost motivată respingerea probei solicitate, respectiv audierea martorei B.M., de unde rezultă şi încălcarea principiului aflării adevărului si al rolului activ al instanţei, hotărârea instanţei de fond fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, Curtea constată că şi acesta a fost invocat şi în faţa instanţei de control judiciar, instanţă care în mod corect a dispus respingerea sa, reţinând că din examinarea hotărârii fondului s-a constatat că aceasta conţine elementele prevăzute de art. 356 C. proc. pen.
Faţă de susţinerea că nu s-a motivat respingerea probei privind audierea martorei B.M., se reţine că în mod corect prima instanţă a respins proba cu audierea acestei martore, câtă vreme a considerat-o a nu fi utilă şi pertinentă pentru justa soluţionare a cauzei, iar nemotivarea respingerii administrării acestei probe nu constituie o nulitate absolută, în cauză administrându-se atât probe în acuzare, cât şi în apărare, solicitate de inculpat.
De asemenea, nu are suport probator nici motivul de recurs invocat de inculpat potrivit căruia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât verificându-se actele şi lucrările aflate la dosar, Curtea constată că inculpatul a beneficiat de toate garanţiile prevăzute de legea procesual penală pe parcursul procesului, administrându-se probe în combaterea temeiniciei acuzaţiilor la propunerea acestuia, fiind respectate pe deplin dispoziţiile legale şi în spiritul C.E.D.O.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs invocat, respectiv redozarea pedepsei aplicate cu suspendarea executării acesteia, arătând că este fără antecedente penale, are 2 copii minori şi a conştientizat gravitatea faptei săvârşite, Curtea constată că şi acesta este nefondat.
Astfel, prin Decizia recurată, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa principală aplicată acestuia de la 7 ani la 5 ani închisoare.
Verificând Decizia atacată, Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost reindividualizată de către instanţa de control judiciar, este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescenţa lor, atitudinea inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, şi nu în ultimul rând împrejurarea că inculpatul este fără antecedente penale, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia, şi, pe cale de consecinţă, în situaţia dată nici nu se poate pune problema aplicării dispoziţiilor privind suspendarea executării acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OGC. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei părţi vătămate, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1553/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
