ICCJ. Decizia nr. 1561/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1561/2009
Dosar nr. 1556/99/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 613 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul A.B.Y.G.(fiul lui Y. şi P., născut la 13 mai 1981, cetăţean român, domiciliat în Iordania), la 7 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară, de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a 284,5 grame cannabis.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la 4 martie 2008, inculpatul, îmbarcat într-un autocar al firmei SC A. SRL a călătorit pe ruta Iaşi-Sibiu-Dusseldorf (Germania), de aici el cumpărând cannabis, drog pe care, la 10 martie 2008, călătorind cu aceeaşi cursă, l-a introdus în ţară.
La 11 martie 2008, în parcarea situată în apropierea gării Sibiu, inculpatul, după ce şi-a luat bagajul de mână şi o geantă de voiaj din remorca autocarului înmatriculat sub nr. X, în drumul spre un taximetru, a fost oprit de ofiţeri ai I.G.P.R. - B.C.C.O., percheziţia bagajului său relevând existenţa unei pungi din plastic în care se afla cantitatea de 294,5 grame cannabis.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi excesivă, în raport cu datele ce caracterizează persoana sa, respectiv recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 25 din 3 martie 2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că procedând la individualizarea pedepsei în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator (închisoare de la 10 la 20 de ani), pericolul social grav al faptei, drogul fiind dăunător sănătăţii, împrejurările comiterii faptei, inculpatul deplasându-se conştient în afara ţării pentru a se „aproviziona" cu respectivul drog de risc, fără drept, dar şi persoana inculpatului, în favoarea lui, având drept consecinţă stabilirea unei pedepse sub minimul special, acordându-se circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunii din cauză.
În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani ., pedeapsa se coboară sub minimul special ., ceea ce s-a realizat în ce-l priveşte pe inculpat.
Ca atare, recursul nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.B.Y.G. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 martie 2008 la 28 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1572/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
