ICCJ. Decizia nr. 1743/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1743/2009
Dosar nr. 2121/118/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa - Secţia penală, prin sentinţa penală nr. 526 din 18 decembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2121/118/2007 a dispus:
În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. comb. cu art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen, achitarea inculpatului I.T. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 74 alin. (1) lit. a) C. pen şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat:
Condamnarea inculpatului I.F. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului I.F. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, s-a admis în parte, pretenţiile civile formulate de partea civilă B.G.
A obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B.G.
A obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 453,5 lei cu titlu de despăgubiri civile(cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Orăşenesc Hârşova.
A respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă A.V.
În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat L.M., a fost avansată din fondurile M.J. către Baroul Constanţa.
în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a obligat pe partea civilă A.V. la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:
În ziua de 30 aprilie 2005, în jurul orelor 19,30 - 20,30, inculpatul I.T., se afla în faţa unui magazin din localitatea Vadu Oii, unde consuma bere. În apropiere se aflau părţile vătămate B.G. şi A.V. în stare de ebrietate.
Pe fondul unui conflict mai vechi, partea vătămată B.G. a început să-i facă reproşuri inculpatului I.T., iar partea vătămată A.V. a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul. Inculpatul I.T. a parat lovitura cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă 1-a lovit cu sticla de bere peste obraz.
Inculpatul I.T. a plecat spre casă, iar părţile vătămate mergeau după el.
În acelaşi timp, un grup de copii l-au anunţat pe I.F. că tatăl său, inculpatul I.T. se ceartă cu părţile vătămate.
Inculpatul I.F. a luat de acasă o toporişca şi s-a îndreptat spre magazin pentru a-şi apăra tatăl. S-a întâlnit cu tatăl său şi în scurt timp au ajuns şi părţile vătămate. Când partea vătămată B.G. s-a apropiat de inculpatul I.F., acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu toporişca în partea stângă a gâtului.
Inculpatul I.T. l-a lovit cu un băţ peste piept pe partea vătămată A.V.
Partea vătămată B.G. a fost transportat la Spitalul municipiului Hârşova unde i s-au acordat îngrijiri.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpatul I.F. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea acestei hotărâri şi rejudecându-se cauza, să se dispună:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 C. pen., în infracţiunea de loviri, prev. de art. 181 C. pen. S-a invocat raportul de expertiză medicală din concluziile căreia rezultă că, părţii vătămate B.G. nu i-a pusă viaţa în pericol, iar pentru vindecarea vătămărilor au fost necesare 30 zile îngrijiri medicale.
- achitarea inculpatului I.F. pentru această faptă, deoarece a acţionat în legitimă apărare. Acesta a dorit să înlăture atacul iminent şi injust faţă de inculpatul I.T., tatăl său;
Şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat apel, care, în criticile aduse hotărârii apelate a susţinut că, în mod greşit prima instanţă a reţinut că inculpatul I.T. a acţionat în legitimă apărare, iar I.F. în stare de provocare.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecându-se cauza să se înlăture aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru inculpatul I.F. şi art. 44 C. pen. şi să se pronunţe o hotărâre de condamnare pentru ambii inculpaţi. S-a mai solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 139/P din 19 decembrie 2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul I.F. împotriva sentinţei penale 526 din 18 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa. A obligat apelantul I.F. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii I.T. şi I.F.
Motivele de recurs formulate de parchet au vizat nelegalitatea şi netemeinica soluţiilor pronunţate de instanţa de fond şi apel prin aceea că în mod nejustificat s-au reţinut în sarcina inculpatului I.F. circumstanţa legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând astfel o pedeapsă greşit individualizată, cazul de casare invocat fiind art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Un alt motiv de casare a fost cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă achitarea greşită a inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 44 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În final, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, rejudecând, să se pronunţe o hotărâre legală şi temeinică.
Inculpatul I.F. a solicitat admiterea recursului pentru motivele arătate în partea introductivă a acestei hotărâri.
Cu privire la recursul declarat de parchet a pus concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.
Inculpatul I.T. a declarat că îşi retrage recursul.
Recursurile declarate de parchet şi de inculpatul I.F. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, dând faptelor săvârşite de inculpaţi o încadrare juridică corespunzătoare.
Se constată că inculpatul I.F. nu contestă existenţa faptelor în materialitatea lor şi situaţia de fapt reţinută de instanţă. Ceea ce contestă inculpatul este numai forma şi modalitatea de vinovăţie cu care a acţionat, susţinându-se că nu a acţionat cu intenţia de a ucide ci cu intenţia de vătămare, cea ce ar justifica, în opinia apărării, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.
Ambele instanţe au examinat laborios aspectul laturii subiective a infracţiunii şi cu ample şi convingătoare argumente a statuat că vinovăţia inculpatului a fost intenţia indirectă.
Există tentativă la omor şi nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acţionează în aşa fel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.
În mod corect au reţinut instanţele – din materialitatea actelor, astfel cum a rezultat din coroborarea probelor administrate - că aplicarea unei lovituri părţii vătămate în zona gâtului cu o toporişcă producând o plagă tăiată de 11 cm., sângerândă latero-cervical stânga cu secţiune musculară profundă care a necesitat pentru vindecare 30 de zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei. Inculpatul I.F. a avut reprezentarea suprimării vieţii victimei B.G., rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă acceptându-l.
Împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de voinţa inculpatului, nu are nici un fel de influenţă asupra vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în art. 181 C. pen.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În speţă se constată că inculpatul I.F. a acţionat sub stăpânirea unei puternice emoţii determinată de încercarea părţii vătămate de a-i lovi tatăl şi de vestea dată de grupul de copii că tatăl său este bătutde părţile vătămate, astfel că în mod corect instanţele au reţinut că sunt întrunite condiţiile cerute de art. 73 lit. b) C. pen. şi au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării.
Cu privire la critica formulată în motivele de recurs ale parchetului referitoare la greşita achitare a inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se constată că aceasta este de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţele au reţinut că inculpatul I.T. a acţionat în legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Ceea ce caracterizează deci starea de legitimă apărare este existenţa unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana şi drepturile acesteia ori un interes obştesc şi care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatămevalorile ameninţate. Persoana astfel ameninţată sau o altă persoană aflată în preajmă este constrânsă de necesitatea respingerii atacului, săvârşind împotriva voinţei sale, o faptă prevăzută de legea penală.
Existenţa stării de legitimă apărare face ca fapta săvârşită pentru înlăturarea atacului să nu constituie infracţiune deoarece persoana care a săvârşit-o nu acţionat cu voinţă liberă, ci constrânsă de nevoia de a se apăra pe sine sau de a apăra o altă persoană ori un interes obştesc. Fapta săvârşită în legitimă apărare este lipsită de vinovăţie. Înlăturând vinovăţia în săvârşirea faptei, starea de legitimă apărare înlătură caracterul penal al faptei, deci răspunderea penală a făptuitorului.
În cauza de faţă inculpatul I.T. a acţionat în stare de legitimă apărare, lovitura pe care acesta i-a aplicat-o părţii vătămate A.V. fiind determinată de intenţia acestuia de a-l lovi. De altfel, după cum rezultă şi din declaraţiile martorilor, după ce inculpatul I.T. a reuşit să fugă de la magazin a fost urmărit de părţile vătămate A.V., care avea o piatră în mână şi B.G. care avea în mână un briceag.
Atacul părţii vătămate A.V. a fost direct şi imediat mai ales că acesta avea alături pe fratele său B.G., iar inculpatul I.T. nu putea rămâne pasiv în faţa atacului. Temerea inculpatului a fost puternică, iar riposta – lovitura cu sticla de bere peste obraz - nu a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, fiind îndeplinite cerinţele art. 44 alin. (3) C. pen.
Au fost avute, de asemenea, în vedere şi relaţiile conflictuale între familia inculpaţilor şi familia părţilor vătămate legate de furtul unor unelte de pescuit.
Nici critica cu privire la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, întrucât instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită fapta dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului ( tânăr, fără antecedente penale, încadrat în muncă), I.F., orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare (în regim privativ de libertate) să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Ca urmare, o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent nu se impune, cu atât mai mult cu cât instanţele au dat dovada de clemenţă faţă de acesta orientându-se spre pedeapsa minimă prevăzută de textul incriminator.
Totodată, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului I.T. în sensul retragerii recursului declarat de acesta, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Pentru considerentele arătate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.T. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat I.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat I.T. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1854/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
