ICCJ. Decizia nr. 1590/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1590/2009
Dosar nr. 5/81/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 24 martie 2009, condamnatul G.I., deţinut în Penitenciarul Rahova a cerut desfiinţarea Deciziei penale nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie prin care a rămas definitivă, în urma respingerii propriului recurs, condamnarea de 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 93/2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
S-a reţinut prin hotărârea definitivă de condamnare, că inculpatul în ziua de 10 iulie 2001 a lovit cu o piatră în cap pe victima H.D., care a doua zi a fost găsită pe terasamentul căii ferate, a fost transportat la spital unde a decedat la 9 august 2001.
Prin contestaţia în anulare dedusă judecăţii condamnatul a solicitat reformarea acestei condamnări deoarece de-a lungul timpului cât şi la judecata cauzei nu a beneficiat de o apărare calificată, apreciind că este necesar să examineze probele ce le deţine împreună cu un avocat.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părţilor, s-a constatat că, pentru motivele ce preced, contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac nu se exercită decât în limita cazurilor arătate expres de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Contestaţia în anulare prin care se invocă lipsa unei apărări calificate pe timpul desfăşurării procesului în faţa instanţei militare, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ arătate în art. 386 C. proc. pen., fiind inadmisibilă.
De fapt, nici formal condamnatul nu indică incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute de lege, astfel încât, demersul procesual exercitat în afara condiţiilor şi termenelor prevăzute imperativ se sancţionează cu inadmisibilitatea.
Drept urmare, contestaţia în anulare dedusă judecăţii – în aceste condiţii – se va respinge, ca inadmisibilă, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3494/2002.
Obligă contestatorul la 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1594/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
