ICCJ. Decizia nr. 1600/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1600/2009

Dosar nr. 2204/89/200.

Şedinţa publică din 30 aprilie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 515 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele :

A respins cererea privind schimbarea încadrării juridice în sensul aplicării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. D.OG, la pedepse de:

- câte 7 (şapte) ani închisoare pentru comiterea a 8 infracţiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durata de 5 ani;

- câte 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durata de 5 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata D.OG să execute pedeapsă cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durata de 5 ani.

2. I.S. la pedepse de :

- câte 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durata de 5 ani.

3. M.M. la pedepsele de :

- câte 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea a 7 infracţiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.]

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

4) G.S.C. la pedepsele de :

- câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul G.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c), e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.OG durata reţinerii de 24 de ore începând cu 18 februarie 2005 ora 17:30 şi până la 19 februarie 005, ora 17:30 si durata arestării preventive de la 19 februarie 2005 la 19 septembrie 2005.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor M.M. şi G.S.C. durata arestării preventive începând cu 19 februarie 2005 şi până la 11 noiembrie 2005, şi pentru inculpatul G.S.C. şi durată reţinerii începând cu 19 februarie 2005 ora 8:00 şi până la 20 februarie 2005 ora 8:00.

A constatat că împotriva inculpaţilor D.OG, M.M. si G.S.C. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi ţara şi a menţinut această măsură faţă de aceşti inculpaţi.

A confiscat de la fiecare dintre inculpaţii I.S. si D.OG, în folosul statului, suma reprezentând echivalentul a câte 4500 Euro.

A confiscat de la inculpatul G.S.C., în folosul statului, suma reprezentând echivalentul a 200 Euro, din care suma de 100 Euro se află la instanţă, înregistrată in registrul de corpuri delicte la poziţia 51/2005 şi suma de 8.500.000 lei ROL.

A confiscat de la inculpatul M.M., în folosul statului, suma de 10.000.000 lei ROL.

A admis cererea formulată de avocat C.R. pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei RON amendă judiciară.

A obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Suma de 1.100 lei RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

În anul 2001, inculpată D.OG, originară din municipiul Bârlad, împreună cu concubinul său, I.S., au înfiinţat SC O.S. SRL Lipova, societate având ca principal obiect de activitate comerţul.

În vara anului 2003, cu ocazia desfăşurării activităţilor comerciale în Staţiunea Venus, inculpaţii D. si I. l-au cunoscut pe inculpatul M., care a lucrat pentru ei la restaurantul „Vilele Călţun".

În primăvara anului 2004, inculpaţii D.OG şi I.S. au amenajat, într-un imobil din localitatea Lipova, un bar-restaurant numit „Casa S.", l-au contactat pe inculpatul M., căruia i-au propus să găsească fete cu aspect fizic plăcut pentru a le aduce în Lipova, urmând ca acestea să lucreze în restaurantul amintit ca animatoare şi dame de companie. Fiind de acord cu propunerea, inculpatul M. a început să caute astfel de tinere, în special în barul „2222" din municipiul Bârlad, la care tatăl acestui inculpat era administrator.

Inculpatul M. a recunoscut că a avut această înţelegere cu inculpaţii D. si I., de a găsi fete pe care să le ducă la Lipova, dar a susţinut că acestea urmau să lucreze în baza unor contracte de muncă la „Casa S.", ca animatoare, dansatoare sau dame de companie, negând că ar fi ştiut că fetele urmau să întreţină şi raporturi sexuale cu clienţii.

La începutul lunii aprilie 2004, inculpatul M. le-a racolat pe C.A., de 17 ani şi A.C. de 17 ani, cu o situaţie materială precară, propunându-le un loc de muncă într-un bar din Arad, ca dansatoare, cu un salariu de 2.800.000 lei lunar.

Acest inculpat le-a transportat pe amândouă în localitatea Lipova, pe traseu tinerele aflând despre activitatea pe care urmau să o desfăşoare, respectiv aceea de dansatoare, sumar îmbrăcate, de determinare a clienţilor să consume o cantitate cât mai mare de băuturi alcoolice şi de întreţinere de raporturi sexuale cu aceştia, în schimbul unor sume de bani care urmau să fie împărţite în jumătate cu inculpaţii I. si D.

La Lipova, inculpatul I.S. le-a arătat restaurantul, camerele, explicându-le că tariful de 100 Euro pentru o oră de raporturi sexuale orale si normale se va plăti la bar de către clienţi, urmând ca la plecarea clientului fetele să primească 2.000.000 lei ROL.

După predarea celor doua fete, inculpatul M. s-a întors la Bârlad.

În aceeaşi zi, deoarece C.A. a fost anunţată telefonic de către membrii familiei că mama sa este grav bolnavă, la cererea celor două, reproşându-le însă că a plătit pentru ele inculpatului M. suma de 10.000.000 lei ROL. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile date de C. şi C.U. (f.36 u.p., respectiv f.41).

În perioada următoare, inculpatul M. le-a racolat pe părţile vătămate G.E., de 15 ani si C.M., de 16 ani, tinere care abandonaseră cursurile şcolare şi care proveneau din familii cu situaţii materiale precare, cunoscute de inculpatul M. Şi acestora, inculpatul le-a spus că vor lucra in localitatea Lipova, cu contract de muncă, pentru un salariu de 2.800.000 lei ROL, că vor întreţine raporturi sexuale cu clienţii barului şi că vor împărţi câştigurile astfel realizate cu patronul clubului, inculpatul I. Pentru a le convinge, inculpatul M. le-a spus că în acel bar lucrează şi alte fete din Bârlad, pe care tot el le-a dus acolo.

Deoarece părţile vătămate au acceptat propunerea şi pentru a nu se răzgândi, inculpatul M. le-a găzduit in apartamentul părinţilor săi. Cele două tinere au recomandat-o si pe numita L.M., de 17 ani, la care au mers împreună cu inculpatul M., acesta reiterând aceeaşi propunere făcută primelor două; L.M. a fost de acord şi ea, aşa încât, a doua zi, toţi patru au plecat la Lipova.

Aici, părţile vătămate i-au cunoscut pe inculpaţii I. şi D., care le-au explicat în ce va consta activitatea lor, în modul arătat mai sus. Inculpaţii I. si D. le-au întrebat pe fete vârstele acestora, le-au luat actele de identitate, cunoscând astfel faptul că acestea erau minore, cerându-le ca, în cazul unui eventual control, să-şi decline alte identităţi şi vârste trecute de majorat.

La sosirea lor în „Casa S.", aici mai erau trei tinere din judeţul Vaslui, aduse tot de inculpatul M., şi anume: R.A.I., B.L.N. şi A.A.M.

În perioada care a urmat sosirii la Lipova, părţile vătămate G.E., C.M. şi L.M. au dansat în barul „Casa S.", au determinat clienţii să consume băuturi alcoolice şi au întreţinut raporturi sexuale cu aceştia, fiind supravegheate de inculpaţii D., I. sau M.

Inculpatul M.M., ulterior celor relatate mai sus, le-a racolat şi pe părţile vătămate C.I.E. şi N.I.G., ambele în vârstă de 17 ani, pe care, de asemenea, le-a transportat la Lipova.

Partea vătămată N.I.G. a lucrat la „Casa S." timp de trei nopţi, interval în care a dansat dezbrăcată, a determinat clienţii să consume cât mai multe băuturi alcoolice şi a întreţinut raporturi sexuale cu un client, în afara barului, inculpatul M. negociind preţul de 1.000.000 lei ROL pe care 1-a şi încasat.

Această parte vătămată, la insistenţele telefonice ale membrilor familiei, s-a reîntors la domiciliu după cele 3 nopţi petrecute la „Casa S.".

În noaptea de 23 aprilie 2004, ora 03:00, o echipă din cadrul ITM Arad a efectuat un control la barul „Casa S.", ocazie cu care s-a constatat că, la acel moment, îşi desfăşurau în bar activitatea, ca „animatoare", un număr de 7 tinere, cu vârste sub 18 ani, fapt contrar dispoziţiilor legale. Aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal seria AR nr. 0003925 din 07 iunie 2004, inculpatul I.S., în calitate de administrator, opunându-se efectuării controlului. S-a aplicat o amendă contravenţională de 90 mil. de lei ROL, în baza art. 20 din Legea nr. 108/1999. Animatoarele a căror prezenţă a fost constatată de angajaţii ITM Arad sunt: C.A.M., R.A.I., B.L., L.M., C.I.E., G.E. şi C.M.

La începutul lunii mai 2004, inculpaţii M. şi I.S. le-a propus părţilor vătămate care lucrau în acel moment în barul „Casa S.", să fie duse în Spania, în localitatea Castellon, unde ar fi urmat să lucreze ca dame de companie, cheltuielile necesare obţinerii paşapoartelor, deplasării, cazării în Spania fiind suportate de inculpaţii care vor asigura paza şi supravegherea lor, iar veniturile obţinute de părţile vătămate în urma întreţinerii de raporturi sexuale urmând a fi împărţite în jumătate.

Părţile vătămate au fost de acord cu propunerea, au făcut fotografii în Lipova, iar inculpatul M. a plecat la Bârlad cu actele de identitate ale părţilor, vătămate G.E., C.M., C.I.E. şi L.M., pentru a le obţine paşapoartele.

R.A.I. avea deja paşaport aşa încât aceasta a plecat in Spania împreună cu inculpaţii D., I. şi M.

Ulterior acestor discuţii legate de plecarea în Spania, părţile vătămate G.E., C.M. şi L.M. au aflat de la clienţii barului - lucrători ai PTF Nădlac - că inculpaţii I. şi D. au dus mai multe tinere în Spania, despre care nu se mai ştie nimic, iar în urma unor discuţii telefonice cu R.A.I., au aflat de la aceasta că munceşte în condiţii foarte grele, într-un club, fiind obligată să întreţină raporturi sexuale cu câte 15-20 de clienţi pe noapte, sumele obţinute fiind însuşite de inculpatul I., au refuzat să mai plece în Spania şi au solicitat să fie lăsate să se întoarcă la familiile lor. Iniţial, inculpatul I. a refuzat să le lase să plece, dar, la insistenţele lor, le-a permis părţilor vătămate G.E. şi C.M. să plece, iar partea vătămată L.M. a fost ţinută încă o săptămână, deoarece inculpatul I. a susţinut că mai are de recuperat o sumă de bani cheltuită pentru partea vătămată în vederea efectuării unui avort.

Partea vătămată S.E.C. este din Lipova şi provine dintr-o familie cu 8 copii, singura sursă de venit fiind alocaţiile acestor copii.

Cunoscându-i situaţia materială precară, inculpaţii I. si D. i-au propus să lucreze în „Casa S.", ca damă de companie. Aceasta a acceptat, a renunţat la cursurile şcolare şi, din luna mai 2004 (dată la care era încă minoră), a început să lucreze în bar, ca animatoare, dar fără a întreţine raporturi sexuale cu clienţii, având în vedere şi faptul că aceasta era chiar din Lipova unde funcţiona barul.

În cursul lunii iulie 2004, inculpata D. i-a plătit părţii vătămate S. taxele necesare obţinerii paşaportului şi i-a depus actele pentru obţinerea acestuia.

La data de 31 iulie 2004 inculpata D.OG a ieşit din ţară împreună cu S.E.C., A.A.M. şi B.L.N., deplasându-se în Spania, în localitatea Burecasem, unde se afla şi R.A.I., care fusese dusă în Spania la data de 28 aprilie 2004 de către inculpaţii D. şi M.. Aici, inculpata D. le-a cerut să lucreze în barul „S.", să racoleze clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale, lucru pe care cele patru fete l-au şi făcut, banii fiind încasaţi de către R.A. şi daţi inculpaţilor D. si I.

După 3 săptămâni, cele trei fete au fost mutate de inculpatul S. în localitatea Almazora, în clubul „Castellon" al cărui patron era prieten cu inculpatul, unde părţile vătămate şi-au continuat activitatea descrisă anterior.

Inculpatul G.S.C. a fost consătean cu inculpata D., iar situaţia sa materială era una precară, unica sursă de venit reprezentând-o pensiile părinţilor săi. Inculpaţii D. şi I. i-au propus să caute fete tinere, cu un aspect fizic plăcut, care să nu aibă venituri, care să accepte să lucreze ca dame de companie în clubul lor din Lipova, „Casa S.", sau intr-un club din Spania şi care să fie de acord să împartă, în jumătate cu ei, câştigurile astfel realizate.Cei doi inculpaţi i-au promis inculpatului G. câte 100 Euro pentru fiecare fată racolată.

Fiind de acord cu propunerea, în perioada următoare, inculpatul G. care primise de la cei doi pliante color cu imagini din clubul Castellon pentru a fi mai convingător, a început să caute fete. A abordat-o pe partea vătămată G.C.L., rudă de gradul IV, care avea o situaţie financiară deosebit de precară şi 2 copii în întreţinere, propunându-i să meargă in Spania şi să lucreze într-un club, ca damă de companie, urmând ca de ea să se ocupe inculpaţii D. şi I.

Pentru a o convinge de seriozitatea ofertei de muncă, inculpatul G. a intermediat o discuţie telefonică între această parte vătămată şi inculpatul I., care i-a garantat că o va angaja la clubul hotelului „Seleccion", prezentat în pliantul aflat în posesia inculpatului G., unde va determina clienţii să consume cantităţi cât mai mari de băuturi alcoolice, subliniind, la suspiciunile părţii vătămate, că nu va fi obligată să se prostitueze.

La circa doua săptămâni de la discuţia telefonică, inculpaţii D. şi I. au venit în satul Sârbi, asigurând-o, din nou, pe partea vătămată G.C., că nu va practica prostituţia, ci doar va ţine companie clienţilor. Aceasta a plecat la Lipova cu cei doi inculpaţi, a stat 3 zile în imobilul nr. 331, după care inculpatul I. a dus-o în Arad, i-a plătit biletul de autocar şi a trimis-o în Spania. Aici a fost aşteptată de R.A., în localitate Almazora, cazată în clubul „Castellon", aflând totodată că în acest club va trebui să întreţină raporturi sexuale, fiind supravegheată de R. şi de patronul clubului. După câteva zile a venit şi inculpatul I., căruia partea vătămată i-a reproşat că o înşelase cu privire la natura activităţii pe care trebuia să o îndeplinească, cerându-i acestuia să o aducă în ţară, solicitare cu care inculpatul I. nu a fost de acord, atrăgându-i atenţia că îi este dator.

Partea vătămată G.C. a lucrat în acel club aproximativ 3 luni, fiind ajutată de un client să plece, dându-i-se o sumă de bani ce i-a permis să revină în ţară. Cu ocazia declaraţiei date la procuror, aceasta a arătat că în cele aproximativ 3 luni a câştigat 3000 Euro în folosul inculpaţilor I. şi D.

Inculpatul G. a continuat să caute tinere şi, în acest mod, a racolat-o pe partea vătămată S.M., tot din satul Sârbi. Pentru a recupera paşaportul acesteia, inculpatul s-a deplasat cu martorul G.G., în ziua de 23 ianuarie 2005, în localitatea Agăş, judeţul Bacău şi a plătit 1 milion lei ROL unor persoane neidentificate care îi reţinuseră lui S.M. actul în contul unei datorii. Ulterior, S.M. a fost prezentată de inculpatul G. inculpaţilor I. si D. care au luat-o la Lipova.

Inculpatul G. care ar fi convins-o să muncească pentru inculpaţii I. si D., urma să primească suma de 100 Euro şi că a primit de la inculpata D. sumele de 30 Euro si 1.500.000 lei ROL pentru găsirea părţii vătămate G.C. iar, ulterior, sumele de 170 Euro, 1.500.000 lei ROL şi, de asemenea, suma de 5.500.000 lei ROL, despre această ultimă sumă inculpatul G. susţinând că a fost cu titlu de împrumut, susţinere pe care instanţa nu a acceptat-o, având in vedere contextul în care acest inculpat a primit banii şi având în vedere şi titlul cu care primise celelalte sume (în lei sau în valută), de recompensă pentru racolarea unor fete.

În toamna anului 2004, inculpatul G. i-a adus la cunoştinţă şi martorului B.C. propunerile făcute de inculpaţii D. şi I., i-a înmânat un pliant şi i-a spus şi acestuia să caute fete, întrucât vor fi recompensaţi cu 100 Euro pentru fiecare fată. în aceste condiţii martorul B. i-a prezentat-o pe partea vătămată B.V., doritoare să lucreze în străinătate.

Organele de urmărire penală, sesizate în legătură cu faptele inculpaţilor I. şi D., au folosit investigatorul sub acoperire M.M., care a însoţit-o pe B.V. la întâlnirea cu inculpatul G. Acesta le-a spus celor doua tinere că inculpaţii D. şi I. au un club în localitatea Lipova şi un alt club în Spania pentru care caută dame de companie. De asemenea, inculpatul le-a relatat că a mai dus fete la Lipova şi, de acolo, în Spania unde câştigă şi câte 4000 Euro pe lună, prezentându-le pliantele date de inculpaţii D. şi I.

Părţile vătămate B. si M. au acceptat propunerea inculpatului G., după ce acesta le-a intermediat şi o discuţie telefonică cu inculpatul, care le-a confirmat aspectele relatate de inculpatul G.

În ziua de 17 februarie 2005, inculpatul G. le-a transportat pe cele două părţi vătămate cu autoturismul condus de martorul B. în localitatea Lipova, unde au ajuns a doua zi şi au fost primiţi de inculpata D. (inculpatul I. fiind plecat în Spania). Inculpata D. le-a confirmat şi ea că părţile vătămate vor merge în Spania unde vor lucra la un club de noapte, al cărui patron este inculpatul I. , şi că vor câştiga foarte mulţi bani.

După aproximativ două ore de la sosirea în Lipova a ultimelor două părţi vătămate, în imobilul nr. 331 a descins, în baza mandatului de percheziţie nr. 11 din 16 februarie 2005, echipa operativă din cadrul IPJ Vaslui - SCCOA, inculpata declarând că cele doua părţi vătămate sunt verişoarele ei, însă,ulterior, a recunoscut că au fost aduse de inculpatul G. pentru a fi trimise in Spania.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor B., P.I.R., G.G., I.R., G.S., C.L.M., D.O., L.O., procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, procesul-verbal al activităţii investigatorului acoperit, procesul-verbal de constatare seria AR nr. 0003925 întocmit de ITM Arad.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.OG, I.S., M.M. şi G.S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 19 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte în latura penală sentinţa şi, rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

Pentru inculpaţii D.OG şi I.S. - din 8 (opt) infracţiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a menţinut pedeapsa principală şi cea complementară stabilite fiecărui inculpat.

- din 4 (patru) infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a menţinut pedeapsa principală şi cea complementară stabilite fiecărui inculpat.

- pentru inculpatul M.M. din 7 (şapte) infracţiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, şi a menţinut pedeapsa principală şi cea complementară stabilite.

Pentru inculpatul G.S.C. din 4 (patru) infracţiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a menţinut pedeapsa principală şi cea complementară stabilite.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 33 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor D.OG şi I.S. pentru cele două infracţiuni reţinute, inculpaţii urmând să execute pedeapsa cea mai grea de câte 7 (şapte) ani închisoare şi de câte 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

A înlăturat dispoziţia vizând interzicerea faţă de toţi inculpaţii a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii D.OG, M.M. şi G.S.C.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpaţi au rămas în sarcina statului.

Onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu victimelor, în cuantum de câte 150 lei au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii D.OG, I.S., M.M. şi G.S.C., precum şi avocatul B.C.

Inculpata D.OG a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4, 6, 10, 14, 17, 18 C. proc. pen.

Primul motiv de recurs se referă la nulitatea hotărârii instanţei de fond faţă de încălcarea dispoziţiei privind publicitatea şedinţei de judecată.

Judecata s-a desfăşurat în condiţii de şedinţă publică deşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, şedinţa trebuia să fie secretă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, inculpata a susţinut că, deşi la data de 9 martie 2005, apărătorul său ales a solicitat procurorului să l încunoştinţeze în vederea participării la actele de urmărire penală ce se vor efectua, procurorul nu s-a conformat, încălcând astfel, dreptul la apărare întrucât instanţa a dat crezare probelor administrate în cursul urmăririi penale, înlăturându-le pe cele administrate atât în fond, cât şi în apel.

Dreptul la apărare al inculpatei a fost încălcat şi în condiţiile în care, deşi prin încheierile din noiembrie şi decembrie 2005 i s-a admis cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării, în acelaşi timp s-a dispus audierea unor martori.

Un alt motiv de casare se referă la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în raport de data faptelor pretins săvârşite, din luna aprilie 2004, până la sfârşitul anului 2004, perioada infracţională fiind situată înaintea modificării Legii nr. 678/2001 prin OUG nr. 79 din iulie 2005, când nu erau prevăzute condiţiile referitoare la exploatarea victimelor.

Tot în cadrul acestui caz de casare s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. având în vedere că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume constrângerea.

S-a mai învederat faptul că unele dintre părţile vătămate (C., N. şi S.) au fost audiate numai de lucrătorii de poliţie, nu şi de către procuror, iar declaraţiile acestora sunt luate înainte ca în cauză să se fi început urmărirea penală, având deci doar caracterul unor acte premergătoare ce trebuie înlăturate.

În cauză nu au fost audiaţi clienţii, astfel încât condamnarea inculpatei numai pe baza declaraţiilor victimelor minore se constituie într-o gravă eroare de fapt, motiv pentru care s-a solicitat achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.

Printr-un ultim motiv de recurs, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul I.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4, 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen.

S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută, şedinţa de judecată nefiind publică, astfel cum o cer dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că deşi inculpatul a susţinut două motive de apel, instanţa a analizat doar unul, motiv pentru care s-a solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Printr-un al treilea motiv de recurs, inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu putea săvârşi faptele pentru care a fost trimis în judecată, el aflându-se în Spania, nu în România.

A fost criticată şi încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului, solicitându-se schimbarea acesteia în art. 329 alin. (1) sau (2) C. pen. Inculpatul, care deţinea barul unde victimele şi-au desfăşurat activitatea, le-a înlesnit practicarea prostituţiei şi, poate, şi-a însuşit şi banii de pe urma acesteia, dar fără constrângere sau înşelăciune.

Inculpatul nu a cunoscut vârsta părţilor vătămate.

Având în vedere conduita avută anterior comiterii faptelor, timpul scurs de la săvârşirea acestora, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a pedepsei.

Inculpatul M.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

În principal, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a constrâns şi nu a supravegheat victimele.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere circumstanţele sale personale.

Inculpatul G.S.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 4, 14, 17 şi 18 C. proc. pen.

S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută întrucât şedinţa de judecată a fost publică, iar nu secretă, astfel cum statuează legea specială.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. s-a arătat că instanţa de apel a analizat global toate susţinerile, deşi fiecare inculpat are o situaţie aparte ce trebuia analizată distinct.

Libertatea de voinţă a victimelor nu a fost viciată.

Partea vătămată S.M. este verişoara inculpatului şi nici nu a ajuns în bar, doar a avut grijă de un copil. Investigatorul sub acoperire nu este parte vătămată în cauză.

S-a apreciat că, în raport de probele administrate, s-a tras o concluzie greşită asupra vinovăţiei inculpatului care nu este dovedită.

S-a solicitat ca, în cazul reţinerii cauzei spre rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. şi să se reducă cuantumul pedepsei, avându-se în vedere că inculpatul are un copil minor de două luni.

Recurentul avocat B.C. a solicitat înlăturarea amenzii aplicate prin încheierea Curţii de Apel Iaşi din 22 noiembrie 2007, întrucât a solicitat unui coleg să o substituie, dar acesta nu a avut delegaţia de substituire asupra sa pentru a o prezenta instanţei.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată următoarele :

1. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 4 C. proc. pen. a fost invocat de recurenţii inculpaţi D.OG, I.S. şi G.S.C.

Critica formulată este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

Dispoziţia sus-arătată reprezintă o derogare de la principiul publicităţi şedinţei de judecată statuat de art. 290 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia şedinţa de judecată este publică, iar minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată.

Alineatul 2 prevede că, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Prima problemă ce trebuie rezolvată este dacă în cauză s-a încălcat principiul publicităţii şi dacă este cazul a se constata intervenţia nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Dacă regula procedurală este publicitatea şedinţei, iar dispoziţiile relative la aceasta sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, rezultă că legiuitorul protejează tocmai publicitatea ce nu trebuie încălcată niciodată în favoarea şedinţei secrete şi că numai aplicarea în sens invers a acestei reguli (adică declararea ca nepublică a unei şedinţe de judecată ce trebuia să fie publică) este sancţionată de lege cu nulitatea absolută.

Rezultă că nerespectarea normei referitoare la declararea şedinţei ca fiind nepublică în cazul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este sancţionată numai cu nulitatea relativă şi numai în măsura în care se face dovada unei vătămăricare nu poate fi înlăturată decât prin

Or, din conţinutul normei analizate, prin raportare şi la cel al normei generale prevăzute de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că protecţia acordată de legiuitor prin declararea ca nepublică a şedinţei de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) are în vedere persoana victimelor, viaţa intimă şi demnitatea acestora.

Părţile vătămate nu au invocat vătămarea intereselor lor, iar inculpaţii nu au îndreptăţirea să o facă, nefîind afectaţi în vreun mod de faptul că şedinţa de judecată a avut caracter public.

De altfel, la termenul de judecată din data de 27 iulie 2005, instanţa de fond, Tribunalul Vaslui, a declarat şedinţa de judecată nepublică, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dispoziţie la care apărătorul inculpaţilor D.OG şi I.S. s-a opus, arătând că victimele sunt majore (f. 145 dosar fond); prin aceasta, inculpaţii au demonstrat indubitabil că nu interesele lor ar fi fost vătămate, ci, eventual, ale părţilor vătămate şi martorelor audiate în cauză.

În continuare, judecare cauzei s-a făcut numai în şedinţă nepublică, aşadar solicitarea constatării nulităţii hotărârii instanţei de fond pentru acest argument este neavenită.

La rândul ei, Curtea de Apel Iaşi a judecat numai în şedinţă nepublică, doar pronunţarea din data de 22 aprilie 2008, având loc în şedinţă publică, astfel că Înalta Curte constată nejustificată aducerea în discuţie, în faţa sa, a acestui motiv de recurs.

2. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. a fost invocat de inculpata D.OG. Este adevărat că prin cererea depusă la 9 martie 2005, avocatul P.B., apărător ales al inculpaţilor D.OG şi I.S., a formulat o cerere prin care solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui să fie anunţat în vederea participării la orice act de urmărire penală ce se efectuează în cauză (f. 242).

Înalta Curte constată că parchetul a dat curs acestei cereri şi actele de urmărire penală ce au succedat datei de 9 martie 2005 s-au efectuat în prezenţa apărătorului ales al inculpatului, cu excepţia celor care nu impuneau prezenţa acestuia (aplicarea măsurii sechestrului asigurător, căutarea părţilor vătămate şi inculpaţilor, verificări privind evidenţa intrărilor-ieşirilor din ţară ale victimelor şi inculpaţilor).

Apărătorul a participat la audierea martorilor G.S., C.L.M., D.O.N., L.O.F., la data de 7 aprilie 2005 (f. 83-86);efectuarea de confruntări la 11 mai 2005 (f.91, 96-101).

Ceea ce s-a omis a se arăta cu ocazia criticii formulate este că inculpaţii D.OG şi I.S. au avut mai mulţi avocaţi aleşi (împuterniciri avocaţiale la filele 237, 238, 239, 240), iar la actele de urmărire penală întocmite ulterior datei de 9 martie 2005 a participat doar domnul avocat V.B., ceea ce nu justifică însă motivul de recurs invocat.

Prin prezenţa unuia dintre apărătorii aleşi (care a formulat şi cereri de probe, întrebări pentru confruntări), urmărirea penală s-a desfăşurat în condiţii de respectare a legii şi a dreptului de apărare al recurentei-inculpate , potrivit dispoziţiilor art. 171 C. proc. pen.

Critica formulată fiind nefondată, Înalta Curte o va respinge ca atare.

3. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. a fost invocat de inculpaţii D.OG şi I.S.

Criticile formulate sunt nefondate.

Instanţa s-a pronunţat motivat asupra tuturor cererilor formulate de inculpaţi, iar drepturile procesuale ale acestora au fost pe deplin respectate.

La data de 9 noiembrie 2005 (f.360 dosar fond), apărătorul inculpaţilor D.OG şi I.S., avocat J.C., a solicitat amânarea cauzei pentru a studia dosarul şi a pregăti apărarea, având în vedere data angajamentului său de asistenţă juridică.

Instanţa a respins cererea având în vedere faptul că inculpaţii erau deja asistaţi de un apărător ales în persoana avocatului T.T., dreptul la apărare fiind asigurat în condiţiile art. 171 C. proc. pen., iar amânarea cauzei pentru motivul invocat, nejustificată.

În aceste împrejurări, audierea martorelor L.M. şi C.M. s-a făcut în condiţii de deplină legalitate.

La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2005, inculpata D.OG, asistată de avocatul ales J.C., s-a prevalat de absenţa celuilalt avocat ales, T.T., pentru a solicita amânarea cauzei, invocând faptul că doreşte să fie audiată în prezenţa ambilor apărători.

Instanţa a admis cererea şi a amânat judecarea cauzei pentru data de 4 ianuarie 2006, dar a dispus audierea inculpaţilor G.S.C. şi M.M.

Susţinerea inculpatei D.OG că, în aceste condiţii_, s-a încălcat principiul contradictorial echitabil, deoarece nu a avut posibilitatea de a pune întrebări inculpaţilor pentru lămurirea situaţiei de fapt întrucât, în realitate, ea ceruse termen pentru pregătirea apărării, este nefondată şi în total dezacord cu realitatea (f. 395-397 dosar fond).

Nu numai că la termenul din 2 decembrie 2005 nu s-a solicitat de către inculpată termen pentru pregătirea apărării, dar fiind asistată de avocat ales nimic nu a împiedicat-o să-şi exercite dreptul la a pune întrebări inculpaţilor audiaţi în prezenţa sa.

Cel care, la 2 decembrie 2005, a cerut termen pentru studierea dosarului a fost inculpatul G., căruia însă cererea i s-a respins motivat.

Recurenta inculpată preia situaţii care nu îi aparţin şi invocă motive de recurs care nu o privesc şi nu o vatămă în interesele sale.

4. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. a fost invocat de toţi cei patru inculpaţi.

Înalta Curte constată fondată, în parte, critica formulată prin motivele de recurs de către inculpata D.OG cu privire la faptul că martorele N.I.G. (f. 33-35 dosar urmărire penală), C.A. (f.36-37) au fost audiate exclusiv de lucrătorul de poliţie judiciară, mai înainte de a se începe urmărirea penală de către procuror, iar ulterior acestei date de 25 ianuarie 2005, (f.2, 3 dosar urmărire penală), nu au mai fost ascultate nici de procuror, nici de instanţă, în niciunul din cele două grade de jurisdicţie parcurse.

În considerarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 678/2001 care stabilesc că pentru infracţiunile prevăzute de acest act normativ urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, având în vedere dispoziţiile art. 64, art. 75 şi art. 78 C. proc. pen., Înalta Curte constată că declaraţiile persoanelor arătate mai sus nu pot constitui declaraţii de părţi vătămate sau martori.

Aceste declaraţii pot avea însă caracterul unor denunţuri, în sensul art. 223 C. proc. pen., constituindu-se într-un mod de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către inculpaţi, fapte în legătură cu care au relatat celeilalte victime şi martori ai cauzei.

Cât priveşte partea vătămată G.E., aceasta a fost audiată de procuror, la data de 11 februarie 2005 (f. 10), iar S.M. a fost audiată de instanţă în apel. Martora A.C. a fost audiată la data de 19 februarie 2005 de către lucrătorul de poliţie judiciară, potrivit delegării sale de către procuror survenită la 25 ianuarie 2005.

Declaraţiile acestor tinere (G., S., C.) fiind luate în condiţii procedurale corect aplicate, ele servesc la stabilirea adevărului în cauză.

Înalta Curte constată că instanţele au depus strădania necesară audierii tuturor părţilor şi martorilor, au desfăşurat un probatoriu necesar şi suficient stabilirii situaţiei de fapt reale, au interpretat şi evaluat corect probele administrate.

Din analiza acestora rezultă că inculpaţii D.OG, I. S., M.M. şi G.S.C. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Audiate de procuror în prezenţa apărătorului, părţile vătămate G.E., C.M. şi L.M. au relatat despre modul în care au fost racolate de inculpatul M.M., despre modul în care au întreţinut raporturi sexuale cu clienţii barului, precum şi despre modul în care erau supravegheate de M.M., D.OG şi I. S., în posesia acestuia din urmă aflându-se actele lor de identitate şi de el temându-se, din cauza comportamentului său agresiv.

Exploatarea sexuală a victimelor în Spania este dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate S.E.C. şi G.C.L., aceasta din urmă fiind racolată de inculpatul G.S.C.

În egală măsură, activitatea infracţională a acestui din urmă inculpat, dar şi cea a inculpaţilor D. şi I., a fost stabilită prin declaraţiile părţilor vătămate S.M. şi B.V., precum şi a investigatorului sub acoperire M.M. care au descris modul şi scopul pentru care au fost racolate, ca şi prin declaraţia martorului B.C. care s-a ocupat de transportarea lor la Lipova.

Faptul că în timpul cercetării judecătoreşti, părţile vătămate L.M., C.M., G.C.L., S.E.C., C.E.I. şi martora P.I. a au revenit, fără nicio motivare plauzibilă, asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, nu îndreptăţeşte la a înlătura aceste probe administrate în faţa procurorului şi a avocaţilor şi întărite în urma confruntărilor efectuate în aceleaşi condiţii de asigurare a asistenţei juridice.

Dimpotrivă, întrucât probele cu declaraţiile victimelor şi ale martorilor administrate în cursul urmăririi penale s-au coroborat între ele, fiind întregite de procesul-verbal de constatare din 23 aprilie 2004, procesul-verbal privind relatarea conţinutului unor convorbiri telefonice purtate de inculpaţi (f. 167-171 dosar urmărire penală), - dovezile privind intrările-ieşirile din perioada analizată, Înalta Curte constată că în mod corect ele au fost menţinute de instanţe şi valorificate în vederea stabilirii situaţiei de fapt.

Din conţinutul procesului-verbal încheiat la 11 aprilie 2005 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Vaslui pe baza notelor de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de la posturile telefonice aparţinând inculpaţilor I. S., D.OG şi G.S.C. rezultă modul de operare al acestora, faptul că ei se ocupau de obţinerea documentelor de călătorie ale victimelor, ca şi de transportul lor în Spania, dar şi la Lipova.

Victimele erau alese dintre persoane paupere, cu experienţă de viaţă redusă, dornice de câştiguri materiale imediate.

Înalta Curte constată că în cauză nu este necesară suplimentarea probatoriului, cel administrat făcând pe deplin dovada vinovăţiei inculpaţilor, astfel că nu se impune nici trimiterea cauzei la instanţa de fond şi nici achitarea acestora, criticile formulate prin motivele de recurs fiind nefondate, astfel cum s-a arătat mai sus.

Cât priveşte faptul că inculpatului I. S. nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror, acesta s-a datorat împrejurării că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, parchetul depunând însă diligentele necesare de căutare a sa în vederea îndeplinirii actului procedural, astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate în acest scop şi aflate la dosarul cauzei (f. 212-216 dosar urmărire penală).

5. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. a fost invocat de inculpaţii D.OG, S. I. şi G.S.C.

Criticile formulate sunt nefondate.

Instanţa de apel a stabilit în mod corect încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina fiecărui inculpat.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, s-a arătat în mod corect că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă angajarea cu contract de muncă în calitate de dansatoare sau dame de companie, activităţi ce presupuneau - conform prezentărilor făcute de inculpaţi, doar dans în faţa clienţilor, determinarea acestora să consume cât mai mult şi, dacă doreau să câştige bani mai mulţi, victimele puteau să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, profitul obţinut urmând a fi împărţit în mod egal; în cazul victimei G.C.L., propunerea făcută de inculpaţi a vizat obţinerea unui loc de muncă decent, ce nu presupunea întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiţii decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienţilor, practicile sexuale şi nici nu au primit banii promişi, fiind controlate şi intimidate de către inculpaţi.

Prin urmare, acţiunile de traficare comise de inculpaţi au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracţiunea de proxenetism care urmăreşte apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existentă.

Inculpaţii au cunoscut vârsta victimelor, actele de identitate ale acestora fiind în permanenţă asupra lor, astfel că nu se poate reţine eroarea asupra stării de minoritate a unora dintre tinerele traficate.

Prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) au fost aplicate în mod corect, dat fiind faptul că în cazul infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în legătură cu care dispoziţia de aplicare a legii penale mai favorabile a fost reţinută, limitele de pedeapsă ale încadrării juridice actuale sunt mai mari, fiind deci în dezavantajul inculpaţilor (de la 10 la 20 ani închisoare, în loc de 5 - 15 ani închisoare, astfel cum prevedea legea în vigoare la data săvârşirii faptelor, faţă de legea în vigoare la data judecării lor).

6. Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost invocat de toţi cei patru inculpaţi.

Criticile formulate sunt fondate.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum şi scopul acesteia de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni prin reeducarea condamnaţilor, având în vedere constatările cu privire la întinderea activităţii infracţionale a inculpaţilor făcute cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., considerând datele şi împrejurările în legătură cu conduita avută anterior săvârşirii faptelor şi situaţia familială a inculpaţilor, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt prea mari, impunându-se reducerea cuantumului acestora în cazul inculpaţilor D.OG şi I.S. Cu privire la inculpaţii M.M. şi G.S.C. se va avea în vedere contribuţia efectivă la activitatea infracţională, împrejurarea că niciun moment aceştia nu au acţionat autonom, ci numai în legătură şi la dispoziţia coinculpaţilor D. şi I.S., sumele de bani modice dobândite în urma faptelor săvârşite. Pentru aceşti doi inculpaţi, se va face aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., coborându-se pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte va admite recursul inculpaţilor şi va casa Decizia penală nr. 19 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Pedeapsa aplicată inculpaţilor D.OG şi I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) va fi redusă de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.

Pedeapsa aplicată aceloraşi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) va fi redusă de la câte 6 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii vor executa pedeapsa de câte 5 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. redusă la durata de câte 3 ani pentru fiecare dintre ei.

Potrivit dispoziţiilor legale arătate mai sus, în considerente, pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) va fi coborâtă de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului G.S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Totodată, durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a), b), e) C. pen. va fi redusă pentru flecare inculpat de la câte 4 ani la câte 2 ani.

Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, constatând încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii D.OG, M.M. şi G.S.C.

În baza art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii M.M. şi G.S.C., şi pentru părţile vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu privire la recursul declarat de avocatul B.C.

Prin încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de avocat B.C. privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2007.

Curtea a constatat că martora C.A. nu a fost asistată de apărătorul desemnat din oficiu la termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, avocatul care a lipsit, B.C., neasigurând nici substituirea sa, potrivit dispoziţiilor art. 198 alin. (3) C. proc. pen.

Prin recursul declarat, avocatul a susţinut că a asigurat substituirea, delegaţia apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică fiind depusă după şedinţa de judecată.

Înalta Curte constată că avocatul a lipsit motivat la termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, depunând un act medical în acest sens (f. 399 dosarul instanţei de apel) şi a luat măsuri de substituire în asigurarea asistenţei juridice obligatorii a martorei C.A., la dosarul cauzei existând delegaţia de substituire prin avocat B.I., pentru termenul de judecată arătat (f.395).

Întrucât avocatul recurent nu a lipsit în mod nejustificat, iar asistenţa juridică din oficiu a martorei C.A. a fost asigurată prin substituirea acestuia, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va dispune admiterea acestuia.

Încheierea Curţii de Apel Iaşi din data de 20 decembrie 2007 va fi casată numai cu privire le amenda aplicată, iar cererea recurentului avocat B.C. admisă, dispunându-se, în conformitate cu art. 199 alin. (3) C. proc. pen., scutirea sa de plata amenzii judiciare în sumă de 2000 lei.

Văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii D.OG, I.S., M.M., G.S.C. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.

Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor D.OG şi I.S.

Reduce pedeapsa aplicată inculpaţilor D.OG şi I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpaţilor D.OG şi I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la câte 6 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpaţii D.OG şi I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv câte 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. de la câte 5 ani la câte 3 ani pentru fiecare inculpat.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. şi coboară pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. de la 4 ani la 2 ani.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi coboară pedeapsa aplicată inculpatului G.S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a), b), e) C. pen. de la 4 ani la 2 ani.

Constată încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii D.OG, M.M. şi G.S.C.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, în sumă de 1800 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Admite recursul declarat de avocat B.C. împotriva încheierii din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 2204/89/2005.

Casează încheierea din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi numai cu privire la amenda aplicată recurentei avocat.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. dispune scutirea de amenda judiciară în sumă de 2.000 lei aplicată recurentei avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.

Proces-verbal

Prin încheierea din 20 mai 2009, s-a dispus înlăturarea omisiunii de a se acorda onorariu avocatului din oficiu pt. inc. G. S.C. - av. M.L. urmând ca suma de 75 lei să fie plătită din fondul M.J.L.C.

← ICCJ. Decizia nr. 1598/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1601/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1600/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1600/2009. Penal