ICCJ. Decizia nr. 1601/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1601/200.
Dosar nr. 1957/63/200.
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 9 iulie 2007, Tribunalul Dolj a procedat la condamnarea inculpaţilor, cetăţeni bulgari B.K.I., după cum urmează:
- la pedeapsa de câte 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. fiecare, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- la pedeapsa de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracţiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.;
- la pedeapsa de câte 1 an şi 8 luni închisoare, fiecare, pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.; art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate celor doi inculpaţi şi s-a dispus ca aceştia să execute fiecare, pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pe.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. c) C. pen. şi în temeiul art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor rezultante stabilite inculpaţilor, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a produselor militare descoperite în automarfarul bulgar cu nr. de înmatriculare şi enumerate în procesul verbal încheiat la data de 02 decembrie 2006 (f. 50-52 d.u.p.) cu privire la care s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin ordonanţa din 3 decembrie 2006.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra automarfarului bulgar cu nr. de înmatriculare şi restituirea acestuia către firma bulgară S.S.S. S.D. din oraşul Smolien.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 2 decembrie 2006, după ora 13,00 , la Biroul Vamal Calafat s-a prezentat pentru a intra în România automarfarul cu nr. de înmatriculare care venea din Bulgaria şi trecuse de Vama Vidin. Cu ocazia intrării în România a automarfarului venit din Bulgaria, inspectorul vamal de serviciu, respectiv, M.F. a constatat că în cabina autovehiculului se aflau doi bărbaţi pe nume C.S.Y. şi B.K.I., ambii de cetăţenie bulgară şi având calitatea de şoferi, iar după prezentarea documentelor de vămuire, respectiv, scrisoarea de trăsură şi carnetul TIR seria şi numărul GX 53724992, factura şi o listă specificaţi vă, precum şi faptul că, automarfarul transportă în Finlanda un număr de „5 woden boxes şi 9 pallets" cu o greutate totală de 3.550 kg, transportul fiind efectuat de firma bulgară S. din Smolion.
Deoarece i s-a părut suspect transportul respectiv (volumul de 3.550 m3 şi preţul de 133.292 Euro), inspectorul vamal M.F. Ie-a spus celor doi şoferi că doreşte să controleze compartimentul de marfă. în acest context, unul din cei doi şoferi bulgari i-a spus inspectorului vamal că transportă „ceva secret, codificat" (relatare inculpat Bodurov), fapt ce l-a determinat pe inspector să insiste să vadă marfa.
După ce a deschis remorca automarfarului şi a desfăcut una din cutiile din lemn pe care era specificat Finlanda, inspectorul vamal a constatat că în acea cutie de lemn se aflau ţevi de mitralieră, urmare a acestei constatări, inspectorul vamal a sesizat conducerea Biroului Vamal Calafat, care la rândul lui a sesizat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Craiova.
Întrucât au realizat faptul că deplasarea până în Finlanda nu mai putea continua cu documentele prezentate la intrarea în România, şoferii bulgari au luat legătura telefonic cu o persoană în Bulgaria pentru a trimite actele reale cu privire la mărfurile transportate.
După sesizarea organelor competente şi deplasarea la faţa locului a echipei de cercetare s-a efectuat controlul automarfarului, stabilindu-se că în interior se aflau 5 bucăţi lăzi de lemn care conţineau 99 de ţevi de mitralieră, calibru 7,62 mm cu seriile şi numerele menţionate în procesul verbal încheiat la 2 decembrie 2006, un număr de 1650 cutii pentru benzi de cartuşe şi 1650 bucăţi benzi de cartuşe, toate noi, ambalate în folie de plastic.
Deoarece inculpaţii nu aveau nici licenţă şi nici permis internaţional de tranzitare a teritoriului României cu produse militare şi strategice, automarfarul cu nr. de înmatriculare împreună cu produsele militare din remorcă au fost lăsate în custodia I.J.P.F. Dolj - Calafat, fiind instituit prin ordonanţă sechestru.
Cercetările efectuate în cauză au evidenţiat că ţevile pentru armele de foc fuseseră produse de C.N.R. SA şi importate din România, iar celelalte produse militare erau produse de alte societăţi de profil din Bulgaria.
De menţionat că, în baza unor relaţii contractuale cu firma A.C.G. şi în conformitate cu prevederile OUG nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare, C.N.R. SA a exportat 99 bucăţi ţeava pentru puşca mitralieră PKM societăţii bulgare A.C. G.T.C. ambele societăţi având autorizaţiile necesare, societatea română pentru export în Bulgaria, iar societatea bulgară pentru export în Finlanda. Este de precizat că societatea bulgară, respectiv, A.C. G.T.C. Sofia deţinea în calitate de exportator o aprobare pentru exportul în Finlanda - importator Forţele Armate din Finlanda - a mai multor componente de produse militare, după cum urmează: 100 bucăţi lunete de mitralieră, 1650 cutii pentru bandă de cartuşe şi 1650 bucăţi cartuşiere pentru mitraliere PKM, primele componente fiind produse în România şi aşa cum s-a arătat, exportate în Bulgaria, preţul total al exportului fiind de 133.890 Euro.
Dar, din traducerea autorizată a materialului primit de la Serviciul Naţional de Poliţie - Direcţia Principală „Contra crimei organizată" a rezultat că deşi societatea bulgară corporaţia A.C.T. avea autorizată această tranzacţie particulară, pentru realizarea transporturilor bunurilor a semnat un contract cu TNT societate bulgară de transport, în cadrul căruia se menţionează explicit că încărcătura este supusă contractului special, societatea de transport fiind însărcinată să se ocupe de obţinerea documentaţiei necesare de însoţire şi trecere a bunurilor prin România.
Potrivit conţinutului aceluiaşi material tradus din limba engleză, la rândul ei societatea de transport T.N.T. a angajat un sub-furnizor, respectiv, pe S.C.E. Sofia care şi acesta la rândul lui a angajat alt sub-furnizor în persoana societăţii S.S.V.S.D., care a şi efectuat transportul şi ai cărui angajaţi erau cei doi inculpaţi.
În această situaţie, firmele bulgare care au încheiat contractele de transport, ori sub contractele de transport pentru produsele militare menţionate nu s-au preocupat de solicitarea de permis sau licenţă de tranzit internaţional de produse militare pe teritoriul României, în conformitate cu legislaţia românească, din domeniu.
De altfel, modalităţile de subînchiriere folosite au reprezentat, prin ele înşele, scopul real al acestui transport special, de a se pierde obligaţiile asumate de compania iniţială de transport (T.N.T. Bulgaria) în obţinerea documentaţiei necesare tranzitării României.
Lipsa de interes a partenerului bulgar şi a societăţilor de transport care s-au angajat să efectueze transportul de produse militare a rezultat neîndoielnic şi din adresa Ministerului Economiei şi Comerţului - C.N.R. SA nr. C326700 din 16 ianuarie 2007 în care se menţionează că nici una din societăţile bulgare nu a solicitat asistenţă în vederea obţinerii unui permis internaţional de produse militare pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentinţe de condamnare au declarat apel inculpaţii care au cerut achitarea şi SC A.C. G.T.P. Bulgaria care a solicitat înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării produselor militare.
Prin Decizia penală nr. 111 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpaţi şi de SC A.C. G.T.P. Bulgaria, a desfiinţat sentinţa apelată şi a dispus, în rejudecare, următoarele:
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prev. de art. 271 şi art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.;
- s-a înlăturat dispoziţia privind confiscarea specială a produselor militare, măsură dispusă în baza art. 118 lit. b) C. pen.;
- a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa din 3 decembrie 2006, asupra produselor militare descoperite în automarfarul cu nr. de înmatriculare, bunuri descrise în procesul verbal încheiat la 2 decembrie 2006 de către organul de urmărire penală;
- s-a menţinut dispoziţia din sentinţa apelată privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită asupra mărfarului bulgar cu nr. de mai sus, măsură instituită prin ordonanţa din 3 decembrie 2003.
Pronunţând o soluţie de achitare instanţa de apel a motivat în considerentele deciziei că, în sarcina inculpaţilor - în calitatea lor de şoferi la firma de transport - nu li se poate reţine o intenţie directă de a face contrabandă cu arme pe teritoriul României, în raport de lipsa de preocupare a societăţilor bulgare de a obţine documentele necesare tranzitării teritoriului cu produse militare şi strategice.
S-a mai susţinut că o astfel de obligaţie revenea reprezentanţilor firmelor de transport, inculpaţii neavând această calitate şi nici atribuţii în raport cu funcţiile ocupate în cadrul societăţii angajatoare.
Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, s-a reţinut că „prin acte false" se înţeleg actele asupra cărora s-a intervenit material, ulterior întocmirii actului, ori s-au consemnat neadevăruri ştiind că menţiunile nu corespund realităţii, ceea ce de fapt, în speţă, nu s-a realizat de cei doi inculpaţi.
În raport de soluţia de achitare pronunţată în cauză s-a apreciat că se impune înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea specială a produselor militare, dispusă potrivit art. 118 lit. b) C. pen.
În termen legal împotriva soluţiei de achitare a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Craiova.
În esenţă, procurorul şi-a motivat recursul în sensul că, soluţia de achitare este rezultatul unei grave erori de fapt şi nu al probelor administrate în cauză şi care atestă realizarea - în totalitate - a elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, impunându-se pentru toate argumentele prezentate - pe larg - atât oral cât şi în scris, consemnate prin practicaua încheierii de amânare a pronunţării, admiterea recursului şi pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor.
În susţinerea acestei critici s-au invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată, în raport de critica formulată şi de cazul de casare invocat, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este fondat pentru consideraţiunile ce urmează.
Într-adevăr, din verificarea întregului material probator administrat cauzei, raportat la prevederile art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal se poate constata că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea reglementată de acest text este consecinţa unei grave erori de fapt, aspectul sub care, hotărârea va fi supusă casării în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Pronunţând achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 instanţa de apel a motivat în considerente că inculpaţii nu au prezentat autorităţilor vamale acte asupra cărora s-a intervenit material şi nici în care să se fi consemnat neadevăruri ci doar acte incomplete cu referire la factura şi lista specificativă prezentate iniţial.
Calificând ca incomplete actele de transport prezentate iniţial autorităţii vamale, instanţa de apel contravine atât dispoziţiilor art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cât şi materialului probator administrat în cauză.
Ori, în situaţia infracţiunii prev. de art. 272, faptele se consumă în momentul în care la autorităţile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.
În cauză, este de necontestat, că cei doi inculpaţi au prezentat iniţial la autorităţile vamale documente de transport care se refereau la alte mărfuri decât cele transportate, cunoscând faptul că aceste documente nu corespund realităţii.
Astfel, din declaraţia martorului M.F., declaraţie confirmată de inculpaţi la 23 ianuarie 2007, cât şi din documentele vamale şi de transport anexate, rezultă că la 2 decembrie 2006 inculpaţii - şoferi pe un automarfar bulgăresc au intrat în Vama Calafat, prezentând inspectorului vamal de serviciu - M.F. - la controlul vamal carnetul TIR seria şi nr. GX 53724992, scrisoarea de trăsură, o factură şi o listă specificativă.
Din factura la care era ataşată lista specificativă rezultă că transportau 5 cutii de lemn + 9 Europaleţi, în greutate de 3550 m3 şi un preţ de 133.292 Euro.
Fiindu-i atrasă atenţia de greutate şi de preţ, inspectorul vamal a deschis una din cutii în care a constatat existenta ţevilor de mitralieră şi a altor produse militare.
În aceste condiţii s-a sesizat conducerea vămii, iar şoferii bulgari au cerut în Bulgaria trimiterea documentelor de transport ce corespundeau produselor militare transportate.
Din compararea conţinutului celor două acte de transport rezultă că în timp ce din factura prezentată iniţial, precum şi lista specificativă ataşată rezultă că obiect al transportului îl formau 5 cutii de lemn + 9 Europaleţi, din factura trimisă prin fax, precum şi lista specificativă rezultă că se transportau 99 bucăţi ansamblu ţevi arme de foc, 1650 bucăţi cutii muniţie pentru curea cu 100 cartuşe şi 1650 bucăţi curea metalică pentru 100 cartuşe ghintuite de 7,62 mm, toate ambalate în 5 cutii de lemn + 9 Europaleţi.
Cu alte cuvinte, inculpaţii în calitate de şoferi al unui automarfar ce executau transporturi internaţionale au prezentat la 2 decembrie 2006 la controlul vamal documente vamale şi de transport pentru ambalajele produselor militare şi nu pentru produsele militare ce făceau de fapt şi de drept obiectul acestui transport internaţional.
Pe de altă parte, inculpaţii nu se pot apăra de instituirea răspunderii penale invocând necunoaşterea mărfurilor ce formau obiect al transportului.
Afirmaţia are în vedere declaraţiile iniţiale ale inculpaţilor din care rezultă că aceştia ştiau ce transportă, inculpatul B. participând chiar la încărcarea lăzilor şi a Europaleţilor; pe de altă parte, din aceleaşi declaraţii rezultă că de la Karlovo, autocamionul a fost escortat sub pază armată până la Vama Vidin, când forţele armate ce-i asigurau escorta s-au retras.
Desigur, în aceste condiţii, chiar dacă cei doi inculpaţi nu cunoşteau exact metodologia de transport, în calitate de şoferi ai unei firme de transport ce conduceau transporturi internaţionale trebuiau să-şi asume obligaţia efectuării transportului în condiţii de deplină legalitate, cu respectarea legislaţiei din teritoriile statale tranzitate sau din Uniunea Europeană.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosea, încheiată la Geneva la 19 mai 1956, la primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât şi la marcaj şi numerele lor, starea aparentă a mărfii; în acelaşi sens, sunt şi prevederile Decretului nr. 420 din 5 decembrie 1979 pentru aderarea României la Convenţia vamală încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975 în care se arată că „manifestul mărfurilor din carnet va trebui să cuprindă separat conţinutul fiecărui vehicol, sau al fiecărui container.
Şi deşi în scrisoarea de transport se face referire la aceste prevederi, iar transportul internaţional s-a executat în aceste condiţii în document se menţionează expres ambalajele, respectiv, 5 cutii de lemn şi 9 Europaleţi şi nu produsele militare.
Din considerentele expuse este evident că inculpaţii au folosit acte nelegale la autoritatea vamală, săvârşind infracţiunea prev. de art. 272 Cod vamal, fiind îndeplinite atât cerinţele laturii obiective cât şi subiective ale acestui text. în cauză latura subiectivă este caracterizată de intenţia directă a celor doi inculpaţi de a sustrage controlului vamal produsele militare, prin prezentarea autorităţii vamale a unor acte de transport ce se referau doar la ambalajele şi nu la produsele militare care făceau obiectul transportului.
Pe de altă parte, cerinţa esenţială specifică şi necesară existenţei acestei infracţiuni este aceea că fapta care constituie element material al laturii obiective este realizată de acţiunea inculpaţilor de a folosi la autoritatea vamală, acte de natura celor la care se referă art. 272 Cod vamal, respectiv, acte de transport pentru alte bunuri (ambalaje) decât cele reale care erau produsele militare.
Şi desigur, în acest cadru, recursul declarat de procuror este fondat, urmând a se admite conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârea fiind casată sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 272 din Codul vamal şi cu privire la măsura confiscării speciale a produselor militare.
Rejudecând cauza în limitele casării se va proceda la condamnarea inculpaţilor în baza disp. art. 272 din Codul vamal.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la individualizarea pedepselor se va avea în vedere natura şi pericolul acestui gen de infracţiuni, limitele legale sancţionatoare, cât şi datele personale, respectiv, lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală relativ sinceră a inculpaţilor.
În acest context se vor stabili pedepse principale la limita minimă, dar cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor, pe un termen de 4 ani fiecare, în condiţiile art. 82 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Şi în fine, procedând la condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de folosire de acte nereale în faţa autorităţii vamale, prevăzută de art. 272 Cod vamal se observă şi incidenţa dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., privind măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Conform acestui temei legal, respectiv, disp. art. 118 lit. b) C. pen., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006, sunt supuse confiscării şi bunurile care nu aparţin inculpatului, dar care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, sau dacă, aparţinând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
În acest sens, chiar dacă produsele militare nu aparţin inculpaţilor, ele vor fi supuse confiscării pentru că au format obiect al actelor nereale care la rândul lor au format, în condiţiile descrise, obiectul unei activităţi infracţionale, încadrată în drept în dispoziţiile art. 272 din Codul vamal.
În consecinţă, măsura de siguranţă a confiscării speciale se va dispune asupra produselor militare enumerate în procesul verbal încheiat la 2 decembrie 2006 (f. 50, vol. 1 d.u.p.) cu privire la care s-a instituit sechestru asigurător prin ordonanţa din 3 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova (f.1260 vol.1 d.u.p.).
Cât priveşte restul criticilor formulate, privind greşita achitare a inculpaţilor pentru art. 271 din Codul vamal şi art. 279 alin. (1) C. pen., pentru consideratiunile de fapt şi de drept ce urmează, se vor respinge, ca nefondate.
Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor incriminată ca infracţiune prin dispoziţiile alin. (1) al art. 279 C. pen. presupune o deţinere, port, confecţionare, transport precum şi orice operaţie, fără drept, a armelor şi muniţiilor sau a funcţionării fără drept a atelierelor de reparat arme.
Regimul juridic al armelor şi muniţiilor, la care face referire dispoziţiile art. 279 C. pen. şi care pot constitui astfel obiect material al infracţiunii, este stabilit prin Legea nr. 295/2004, modificată şi republicată la 17 noiembrie 2008.
Şi cum art. 2 din lege defineşte diferite categorii de arme şi muniţie, referindu-se la arme de foc, legea stabileşte în acest sens, arma al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse prin aprinderea unei încărcături; sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile, subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc.
Din această normă legală care defineşte arma de foc, stabilind şi criteriile după care ansambluri sau dispozitive sunt asimilate armelor de foc, rezultă fără echivoc că anumite părţi din armă, separate care nu pot funcţiona ca armă de foc nu pot constitui - în sensul legii - armă de foc, după cum nu pot constitui nici obiect material al infracţiunii prev. de art. 279 C. pen. anumite părţi din armă. în consecinţă, în sensul acestor prevederi legale, nu poate constitui obiect material al infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. ţeava armei, ci doar arma în materialitatea ei, în stare de funcţionare.
În această situaţie se poate constata că deţinerea sau transportul celor 99 de ţevi pentru arme letale în cauză nu pot constitui obiect material al infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., circumscriindu-se conţinutului acestei infracţiuni doar armele şi muniţiile considerate ca atare de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 295/2004 republicată.
Pe de altă parte, constituie contrabandă calificată conform art. 271 din Codul vamal, trecerea peste frontieră, fără autorizaţie a armelor, muniţiilor şi altor produse chimice, substanţe toxice şi psihotrope, enumerate expres şi limitativ de acest text.
Desigur, nici în privinţa acestei infracţiuni nu este realizat conţinutul constitutiv, atâta timp cât, nu au fost trecute peste frontieră arme, muniţie sau substanţe din cele arătate limitativ de textul de lege. Cum ţevile pentru arme letale nu pot constitui în sensul Legii nr. 295/2004 republicată, arme în stare de funcţionare nu pot constitui nici obiect al contrabandei calificate, prev. de art. 271 Cod vamal.
Pentru aceste considerente soluţia de achitare a inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 271 din Codul vamal, se va menţine ca legală şi temeinică, criticile urmând a fi respinse, ca nefondate.
Ca atare, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, inclusiv, dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător instituită asupra automărfarului bulgar, cu nr. de înmatriculare, prin ordonanţa din 3 decembrie 2006 drept urmare a soluţiei de achitare menţinută.
În raport de soluţia de condamnare dispusă, intimaţii inculpaţi vor fi obligaţi în temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară urmând a fi plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 111 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpaţii B.K.I. şi C.S.Y.
Casează Decizia penală atacată cu privire la greşita achitare a inculpaţilor B.K.I. şi C.S.Y. pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 şi cu privire la înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării pentru produsele militare.
În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 condamnă pe inculpaţii B.K.I. şi C.S.Y. la câte 2 ani închisoare fiecare, în condiţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. şi la câte 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., pentru fiecare, ca pedeapsă complementară ce se execută după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de câte 4 ani, conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Constată că inculpaţii au fost arestaţi în cauză de la 3 decembrie 2006 la 19 februarie 2007, perioadă care se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea specială a produselor militare, enumerate în procesul-verbal încheiat la 2 decembrie 2006 (fila 50, vol. l, dosar urmărire penală) cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanţa din 3 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova (fila 160 vol. l, dosar urmărire penală).
Menţine dispoziţia privind ridicarea sechestrului asigurător instituită asupra automarfarului bulgar cu nr. înmatriculare, prin ordonanţa din 3 decembrie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Obligă intimaţii inculpaţi la câte 1800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.
PROCES VERBAL,
Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 29 octombrie 2009 face parte integrantă din prezenta decizie.
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1601/2009
Dosar nr. 1957/63/200.
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 29 octombrie 2009
Constatând că în conţinutul minutei deciziei nr. 1601 pronunţată de Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1957/63/2007, la data de 30 aprilie 2009, s-a strecurat o eroare materială evidentă, constând în aceea că la alin. (2) pag. 2 din cuprinsul minutei sus-menţionate s-a trecut „Obligă recurenţii inculpaţi la câte 1800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti." în loc de „Obligă intimaţii inculpaţi la câte 1800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În baza art. 195 C. proc. pen.,
DISPUNE
Îndreptarea erorii materiale evidente strecurată în minuta deciziei nr. 1601 pronunţată de Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1957/63/2007, la data de 30 aprilie 2009, în sensul că alineatul 2 pag. 2 din cuprinsul minutei sus-menţionate va avea următorul conţinut.
„Obligă intimaţii inculpaţi la câte 1800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti".
Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1603/2009. Penal → |
|---|
