ICCJ. Decizia nr. 1626/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1626/2009
Dosar nr. 4217/121/2007
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin Sentinţa penală nr. 196 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 4217 /121/2007, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de trafic de persoane reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv, a art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. de art. 12 alin. (1), respectiv art. 13 alin. (î) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, în consecinţă, l-a condamnat inculpatul C.V., la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 6 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 33 lit. a, raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare, şi 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.;
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi 71 C. pen.
A fost menţinută stare de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia, de la 16 aprilie 2007 la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.C.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 88.300 euro sau echivalentul în lei, calculat la momentul executării măsurii.
S-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra bunurilor ridicate de la inculpat (un autoturism marca BMW, suma de 1.155 euro şi un lanţ din metal galben în lungime de 45 cm.).
În fine inculpatul a fost la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, cele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr. 209/ D/P din 11 mai 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.T.D.I.I.C.C.O.T. Galaţi, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.V., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că acesta, în perioada 2004 - 2006, neavând loc de muncă şi hotărât „să facă" bani, a racolat tinere pe care le trimitea în Italia şi Spania pentru a practica prostituţia, de pe urma acestei activităţi inculpatul obţinând importante sume de bani.
Astfel, în cursul anului 2004, inculpatul a convins-o iar apoi a condus-o personal pe martora F.L. în Italia pentru a practica prostituţia, activitate în urma căreia inculpatul a primit suma de 8000 euro; tot în anul 2004, inculpatul a racolat-o şi a dus-o în Italia pe martora C.A., căreia i-a reţinut paşaportul şi a determinat-o şi supravegheat-o îndeaproape să practice prostituţia, obţinând suma 18.000 euro.
În acelaşi mod a procedat inculpatul şi cu numitele L.A., C.A.E. (în vârstă de 16 ani) şi P.C.R., iar în anul 2006 şi cu martora M.E.M., pe care a convins-o să meargă în Spania.
În urma unei percheziţii domiciliare efectuate la 16 aprilie 2007, la locuinţa inculpatului s-a descoperit un fragment dintr-un comprimat ecstasy (0,08 g), în urma analizelor de laborator constatându-se că face parte din categoria drogurilor de mare risc.
Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sunt probate iar cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 s-a apreciat că este greşită prin reţinerea formelor agravante deoarece faptele inculpatului, de a ademeni, racola, transporta şi caza mai multe persoane de sex feminin, printre care şi două minore, în vederea practicării prostituţiei în Italia şi Spania întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, în forma simplă, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi de art. 13 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în privinţa ambelor.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul C.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, apreciindu-se că acestea sunt prea mici în raport cu gradul de pericol social al faptelor, forma continuată şi numărul actelor materiale reţinute pentru fiecare infracţiune.
Inculpatul a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi reţinere în sarcina sa a unui singur act material, aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, în consecinţă, aplicarea unei pedepse adecvate, întrucât actul material comis asupra martorei F.L. a fost săvârşit înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2005, precum şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
Totodată, la dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 22 ianuarie 2009, s-a prezentat persoana interesată M.A., care a solicitat ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW.
Prin Decizia penală nr. 4/ A din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, s-au dispus următoarele:
Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul C.V., a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost aplicată inculpatului, pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); s-a constatat că, în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,08 gr. de drog a fost consumată.
Totodată, a fost admisă cererea formulată de persoana interesată M.A. şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului marca BMW, şi a fost atrasă atenţia persoanei interesate că are obligaţia să păstreze autoturismul până la rămânerea definitivă a hotărârii; consecutiv, a fost înlăturată dispoziţia de menţinere a sechestrului asigurător, instituită în cursul urmăririi penale asupra sus-identificatului autoturism.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
De asemenea, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă durata detenţiei preventive la zi.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a motivat după cum urmează:
Cu privire la apelul inculpatului:
S-a apreciat că în mod corect acesta a fost condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta acestuia, de a deţine în vederea consumului propriu cantitatea de 0,08 grame dintr-un comprimat ecstasy, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii sus-amintite.
Cu privire le infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a apreciat că încadrarea juridică este corectă, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a racolat din România, transportat şi cazat în străinătate pe martorele F.L. şi C.A.E., pe care Ie-a exploatat şi obligat să practice prostituţia, inculpatul acţionând prin inducerea în eroare ori prin constrângere fizică şi morală.
Cu privire la cererea privind schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicare art. 41 alin. (1) C. pen., s-a reţinut că nu poate fi primită, încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond fiind corectă.
În apelul Parchetului:
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a apreciat că, faţă de modalităţile şi împrejurările săvârşirii faptelor, de urmarea produsă şi de persoana inculpatului (care nu are antecedente penale), nu se impune majorarea pedepselor aplicate, apreciindu-se că reeducarea inculpatului se poate realiza în condiţii optime prin executarea pedepsei rezultante aplicate de instanţa de fond.
S-a apreciat însă că apelul Parchetului trebuie să fie admis, dar pentru un alt considerent, şi anume pentru neaplicarea de către prima instanţă a pedepsei complementare a interzicerii şi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, avându-se în vedere gravitatea faptei şi împrejurările cauzei.
Referitor le cererea persoanei interesate M.A., formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 168 C. proc. pen., s-a apreciat că este întemeiată, avându-se în vedere că a fost depusă la dosar Sentinţa civilă nr. 7524 din 21 octombrie 2008 a Judecătoriei Galaţi, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a constatat perfectată vânzarea autoturismului, intervenită între inculpat şi persoana interesată; consecutiv, s-a apreciat că dispoziţia din sentinţă de menţinere a sechestrului asigurător asupra autoturismului nu se mai justifică.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, inculpatul C.V. a declarat recursul de faţă, solicitând, potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu stabilirea unei pedepse adecvate şi reindividualizarea celorlalte pedepse.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, că încadrarea juridică dată faptelor este corectă şi că pedepsele atât cele stabilite pentru fiecare infracţiune cât şi cea rezultantă au fost judicios individualizate.
Cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, urmând să se reţină un singur act material, respectiv doar cel împotriva martorei F.L., se apreciază că nu este întemeiată.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori, iar potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni ce reprezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Analizând dosarul cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul, în perioada 2001 - noiembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a racolat în România, transportat şi cazat în străinătate pe martorele minore F.L. şi C.A.E., pe care Ie-a exploatat şi obligat la practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând prin inducerea în eroare, ori prin constrângere.
Astfel, din probele administrate rezultă că în mod corect s-a reţinut că şi martora C.A.E. a fost subiectul pasiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi, deci, încadrarea juridică dată activităţii infracţionale (ale cărei victima au fost cele două tinere mai sus numite) este corectă.
Critica referitoare la neaplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se învederează, de asemenea, a fi nefondată, fiind decisiv să se observe că O.U.G nr. 79/2005 a intrat în vigoare la 17 iulie 2005, iar activitatea infracţională a inculpatului, începută în cursul anului 2004, s-a epuizat în cursul lunii noiembrie 2006, adică sub imperiul legii noi, astfel că dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu pot fi incidente.
Tot astfel, instanţa de apel a confirmat, cu justificat temei, hotărârea primei instanţe şi sub aspectul sancţiunilor penale, apreciind în mod judicios că pedepsele stabilite şi pedeapsa aplicată în vederea executării, într-un loc de deţinere, se învederează a fi fost judicios individualizate, pericolul social, atât cel abstract cât şi cel concret, al unor astfel de infracţiuni, a căror frecventă este de natură a îngrijora organele judiciare, justificând un tratament sancţionator chiar mai aspru, iar cel aplicat de prima instanţă este necesar şi îndestulător pentru realizarea finalităţilor prevăzute de art. 52 C. pen.
În fine, examinându-se cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat nici existenţa vreunui alt caz, din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Astfel fiind, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge recursul, ca nefondat, şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu (până la prezentarea apărătorului ales), precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 aprilie 2007 la 4 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 600 reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate C.A.E., L.E.M. (în prezent C.A.), M.E.M. şi P.R.C. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1679/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
