ICCJ. Decizia nr. 165/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 165/2009
Dosar nr. 566/32/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.D. împotriva rezoluţiei din 17 iulie 2008, dată în dosarul nr. 627/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 647/II/2 din 14 august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind menţinută rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul, prin plângerea iniţială s-a adresat procurorului, solicitând efectuarea de cercetări penale împotriva executorului judecătoresc C.I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 217 C. pen., susţinând că în ziua de 25 februarie 2008, prin executare silită, a distrus garaje, fără a respecta cele menţionate în hotărâre, consimţământul dat proprietarului terenului ca în executare să se folosească utilajele aduse pentru demolare.
Prin rezoluţia din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 627/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 217 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, în motivare că, acţiunea executorului judecătoresc de a ridica garajele, în baza unei hotărâri judecătoreşti şi în limita atribuţiilor de serviciu, nu poate constitui o infracţiune, ci o activitate prevăzută şi exercitată conform legii.
Prin rezoluţia nr. 647/II/2 din 14 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă, pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei, reiterând considerentele expuse iniţial.
Procedând la respingerea plângerii, prima instanţă a constatat în raport de actele cauzei că, executorul judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de Cartea a V-a C. proc. civ., referitor la executarea silită şi de Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, astfel încât nu se poate susţine că intimatul a comis vreo faptă penală.
S-a mai reţinut că ridicarea garajului a fost făcută de reprezentanţii celor două firme specializate angajate de reclamanta D.E., iar nu de intimat, iar dacă componentele rezultate din ridicarea garajului nu au fost restituite acestuia, vinovată de nerestituire este reclamanta şi nu intimatul, având posibilitatea legală de a cere despăgubiri.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care nu l-a motivat în scris şi deşi legal citat, acesta nu s-a prezentat nici pentru susţinerea orală a motivelor de recurs.
În aceste condiţii, hotărârea atacată va fi examinată din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen., constatându-se că nu se regăsesc motive de casare, iar recursul petentului este nefondat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, se reţine că, atât constatările procurorului de caz, cât şi ale primei instanţe, sunt conforme acestora cât şi dispoziţiilor legale, în baza cărora intimatul şi-a executat atribuţiile de serviciu, prin executarea, în condiţiile legii, a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Şi, în fine, aşa cum corect s-a arătat în considerentele hotărârii, petentul nu-şi poate invoca propria culpă, atâta timp cât avea cunoştinţă de dispoziţiile hotărârii judecătoreşti prin care era obligat să ridice garajul, fiind somat ca în 10 zile să ridice construcţia, situaţie în care, dacă ar fi dat curs acestor dispoziţii şi ar fi procedat la ridicarea garajului ar fi evitat producerea pagubelor ce pretinde că i s-au produs prin executare silită.
Aşa fiind, nu se constată existenţa unor indicii de comitere a unor fapte penale, care în final să poată conduce la antrenarea răspunderii penale a unei persoane, aspect sub care, atât soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, cât şi a primei instanţe de respingere a plângerii, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., sunt legale şi temeinice, urmând a fi astfel menţinute, prin respingerea recursului declarat de petent, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.D. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3790/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1660/2009. Penal → |
|---|
