ICCJ. Decizia nr. 1690/2009. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1690 din 8 mai 2009
Prin Decizia penală nr. 37/A din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de părţile civile T.A.D., T.E. şi T.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând, a obligat inculpatul la câte 25.000 lei daune morale către fiecare parte civilă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că:
Prin sentinţa penală nr. 37/F din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
În baza dispoziţiilor 174-175 lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.T., fiul lui E. şi M., născut la data de 14 aprilie 1945, în comuna Războieni, judeţul Neamţ, la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (2) C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestul preventiv din data de 26 iunie 2008 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
În baza dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 şi urm. C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare către partea civilă T.A.D., 100 lei cu titlu de pensie de întreţinere către minorul parte civilă T.A.A., născut la data de 01 decembrie 2004, de la data de 25 iunie 2008 până la majorat, 186 lei cu titlu de pensie de întreţinere către minorul parte civilă T.E.C., născut la data de 25 septembrie 1996, de la data de 25 iunie 2008 până la majorat, 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă T.A.D., 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către minorul parte civilă T.A.A. şi 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către minorul parte civilă T.E.C.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.200 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile M.J.
Prima instanţă şi-a argumentat soluţia reţinând în fapt că la data de 25 iunie 2008, aflându-se la domiciliul său din Bucureşti, sector 6, inculpatul T.T. a avut un conflict cu fiul său T.B.V. pe care l-a lovit cu un cuţit în zona toracică. Leziunile cauzate au condus la decesul victimei.
Conform raportului medico-legal nr. A3/1009/2008, moartea numitului T.B.V. a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei interne consecinţa unei plăgi înjunghiate hemitorace anterior, cu lezarea cordului, hemopericord şi hetorex stâng, consecutiv plăgilor cardiace.
Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu obiect tăietor înţepător - cuţit - cu un singur tăiş cu legătură directă de cauzalitate în tenatogenură.
Poziţia victimei agresor a putut fi faţă în faţă.
Leziunile traumatice şi decesul datează din 25 iunie 2008.
Buletinul toxicologic nr. 712/C din 9 iulie 2008 consemnează: „Alcoolemie 0,65 g. %o, alcooluria - 0,60 g. %o.
Sângele recoltat este de grup sanguin „A" Rh (D) pozitiv (Buletin Serologic nr. 834 din 4 iulie 2008).
Încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul T.T., întruneşte în accepţiunea primei instanţe elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174-175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen.
Această încadrare juridică a fost reţinută deoarece victima T.B.V. era fiul inculpatului dintr-o altă căsătorie.
Forma agravantă a infracţiunii de omor şi anume omor deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. - persoană care a mai săvârşit un omor - a fost reţinută deoarece din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru o infracţiune similară.
Conform datelor furnizate de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, T.T. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 lit. b) – art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen., prin sentinţa penală nr. 86 din 30 mai 1978 (dosarul Tribunalului Municipiului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1628 din 19 septembrie 1978 şi eliberat condiţionat la 13 octombrie 1986 cu rest neexecutat de 3 ani, 11 luni şi 18 zile.
Pe latura civilă, prima instanţă a constatat că în cauză, prin prisma celor analizate mai sus pe latura penală cerinţele răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa a reţinut în primul rând, că fiind vorba despre regulile aplicabile răspunderii civile delictuale limitările probaţiunii nu se aplică, proba putând fi făcută prin martori, ceea ce s-a şi administrat în cauză.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate în sumă de 20.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionat de înmormântare, instanţa a reţinut că declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză nu se coroborează între ele cu privire la cuantumul acestora, motiv pentru care va considera drept dovedit cuantumul cel mai mic, în sumă de 10.000 lei.
În ce priveşte pensia de întreţinere solicitată, instanţa a reţinut în primul rând că în întreţinerea victimei şi a soţiei sale erau cei doi copii minori ai acestora respectiv T.A.A., născut la data de 01 decembrie 2004 şi T.E.C., născut la data de 25 septembrie 1996.
Potrivit art. 94 alin. (3) C. fam. „Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii."
Astfel, instanţa a constatat că o treime din venitul victimei de 858 lei este suma de 286 lei care va fi împărţită între cei doi minori în mod diferenţiat ţinându-se seama de vârsta acestora, nevoile şi necesităţile specifice acestei vârste.
Prin urmare, instanţa a stabilit suma de 100 lei pentru minorul T.A.A., născut la data de 01 decembrie 2004, de la data de 25 iunie 2008 până la majorat şi de 186 lei cu titlu de pensie de întreţinere către minorul parte civilă T.E.C., născut la data de 25 septembrie 1996, de la data de 25 iunie 2008 până la majorat.
În ce priveşte daunele morale, instanţa a constatat că fapta ilicită a inculpatului, prin care s-a produs moartea unui soţ şi a unui tată pentru cei doi minori a produs un prejudiciu moral, constând în suferinţa pierderii fiinţei îndrăgite, a unui suport moral, educativ pentru copiii săi, în îngrijirea cărora acesta se implica.
Totodată, instanţa a avut în vedere că acest prejudiciu moral este diferit pentru soţia sa, având în vedere vârsta acesteia, capacitatea acesteia de a înţelege pierderea fiinţei îndrăgite, spre deosebire de cea a copiilor pentru care un asemenea eveniment are consecinţe mult mai grave, mai adânci în dezvoltarea acestora.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa a considerat că sumele de 10.000 lei către partea civilă T.A.D., 20.000 lei către minorul parte civilă T.A.A. şi 20.000 lei către minorul parte civilă T.E.C. satisfac cerinţa reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul T.T. şi părţile civile T.A.D., T.E.C. şi T.A.A.
Apelul inculpatului a vizat redozarea pedepsei prin reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege pentru aceeaşi infracţiune ţinându-se seama de atitudinea sa procesuală de recunoaştere şi regret a faptei.
Părţile civile, prin avocat, au criticat soluţia fondului prin prisma soluţiei date laturii civile a cauzei apreciind că se impune acordarea daunelor materiale, integral şi eliminarea diferenţei între daunele morale acordate soţiei şi copiilor victimei prin mărirea acestora la o sumă unică.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:
Probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea atât a existenţei faptei deduse judecăţii cât şi a săvârşirii ei cu vinovăţie de către inculpatul T.T., aspecte de altfel necontestate de acesta.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de instanţa fondului inculpatului, Curtea a constatat că aceasta a făcut o judicioasă şi corectă analiză a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care a ţinut seama atât de vârsta de 63 de ani a inculpatului, cât şi de atitudinea acestuia în timpul şi după săvârşirea faptei, reţinând just că acesta nu a putut oferi un motiv concret pentru fapta sa în afara animozităţilor mai vechi între cei doi, că deşi a remarcat că erau urme de sânge în urma fiului său, în loc să-i acorde imediat ajutor şi să sune la salvare a preferat să-şi sune fiica pentru a-i prezenta propria variantă. De asemenea, nu poate fi omisă şi împrejurarea, deloc de neglijat că, chiar dacă din fişa de cazier a acestuia reiese că acesta a mai fost condamnat anterior la 12 ani închisoare tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav împotriva soţiei sale prin sentinţa penală nr. 1628 din 19 septembrie 1978 al Tribunalului Municipiului Bucureşti cu privire la această pedeapsă împlinindu-se termenul de reabilitare calculat conform art. 135 lit. c) C. pen. la data de 01 ianuarie 2003, aspect ce denotă o violenţă necontrolabilă a inculpatului.
Coroborând circumstanţele reale ale faptei cu cele personale ale inculpatului, Curtea a considerat că pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului a fost just cuantificată fiind aptă să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune modificarea ei.
Cât priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de avocatul părţilor civile în sensul că, cuantificarea diferenţiată a daunelor morale între copii şi soţie este nejustificată pentru fiecare dintre aceştia pierderea fiind la fel de dureroasă indiferent de vârstă.
De asemenea s-a impus şi majorarea acestora la 25.000 lei pentru fiecare parte civilă, cuantum apreciat rezonabil şi îndestulător pentru pierderea suferită.
Critica părţilor civile referitoare la neacordarea integrală a daunelor materiale solicitate în instanţă de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, este neîntemeiată, Curtea de Apel Bucureşti apreciind că spre deosebire de cele morale ce nu trebuie a fi dovedite, acordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat trebuie dovedită. Or, în cauză corect instanţa fondului a constatat că declaraţia celor doi martori propuşi de părţile civile a fi audiaţi pe acest aspect nu se coroborează între ele, fiecare avansând sume diferite, dar în jurul valorii de 10.000 lei, astfel că stabilirea despăgubirilor materiale la această sumă a fost făcută în urma probatoriului administrat în cauză.
Împotriva Deciziei nr. 37/A din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs inculpatul T.T. care nu a motivat recursul în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., adică cu 5 zile înainte de primul termen de judecată al recursului.
În concluziile orale apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei orientată spre minimul special.
Înalta Curte, analizând motivul de casare şi faţă de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut o stare de fapt corespunzătoare cu probele administrate.
Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de textul de lege menţionat de recurent, deoarece ambele instanţe au avut în vedere persoana inculpatului şi gravitatea faptei de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. săvârşită de inculpat asupra fiului său, T.B.V., fiu dintr-o altă căsătorie care a avut drept consecinţă decesul acestuia.
În mod corect a mai fost reţinută şi dispoziţia art. 176 lit. c) C. pen. întrucât forma agravantă a fost stabilită ca urmare a împrejurării că din fişa de cazier rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. tot pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., această infracţiune fiind comisă de către inculpat asupra primei sale soţii, mama victimei.
În cauză s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 20 ani închisoare această pedeapsă fiind aptă să atingă scopul şi cerinţele disp. art. 52 C. pen., neexistând nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că reducerea pedepsei orientată spre minimul special prevăzut de lege nu ar fi întemeiată.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins recursul inculpatului T.T. ca nefondat, a computat durata arestului preventiv din pedeapsă şi potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3314/2009. Penal → |
|---|
