ICCJ. Decizia nr. 3447/2009. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 3447 din 27 octombrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 144 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Buzău în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul Z.N., fiul lui I. şi F., născut la 29 octombrie 1962 în Pogoanele, judeţul Buzău, domiciliat în Pogoanele, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat în forma continuată săvârşită în perioada ianuarie-februarie 2008.
În baza art. 239 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de ultraj împotriva părţii vătămate P.A., din 26 februarie 2008.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru ultraj împotriva părţii vătămate V.O.N., din 26 februarie 2008.
În baza art. 255 C. pen. a condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru infracţiunea de dare de mită din 26 februarie 2008.
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul Z.N. să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa rezultantă reţinerile din 27 februarie 2008, 12 martie 2008 - 13 martie 2008 (o zi) şi arestul preventiv de la 13 martie 2008 la 14 mai 2008.
A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
A aplicat art. 863 C. pen., urmând ca inculpatul condamnat să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la consilierul desemnat de Serviciul de Probaţiune.
A aplicat art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
A dispus încetarea stării de liberare provizorie.
În baza art. 239 alin. (2) C. pen. cu art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I., fiul lui G. şi A., născut la 10 iunie 1940, domiciliat în Pogoanele, Judeţ Buzău, cetăţenie română, studii 4 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj împotriva părţii vătămate P.A., din 26 februarie 2008.
A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.
A aplicat art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.D.G., fiul lui N. şi E., născut la 21 februarie 1988, domiciliat in Pogoanele, Judeţ Buzău, cetăţean român, studii 8 clase, muncitor zilier, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată, din perioada ianuarie-februarie 2008.
În baza art. 239 alin. (1) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj din 26 februarie 2008 (partea vătămată P.A.).
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul Z.D.G. urmând să execute 2 ani închisoare.
A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
A aplicat art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208-209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., fiul lui J. şi D., născut la 26 septembrie 1963, domiciliat în Pogoanele, Judeţ Buzău, cetăţean român, studii 10 clase + şcoala profesională, paznic la SC C.C. SRL Bucureşti - Şantierul Pogoanele, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat din 26 februarie 2008.
În baza art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mita din 26 februarie 2008 şi la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul B.C. urmând a executa 2 ani închisoare si 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), conform art. 35 alin. (1) C. pen.
A dedus reţinerea din 27 februarie 2008.
A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
A dispus restituirea cauţiunii în sumă de 3.000 lei achitată pentru inculpatul Z.N. de B.A. conform recipisei nr. 599506/1 din 13 mai 2008 (chitanţa nr. 1813381/1 din 13 mai 2008).
A dispus confiscarea sumei de 20 lei (mita primită de inculpatul B.C.) depusă la CEC cu recipisa 589674/1 din 13 martie 2008 (chitanţa nr. 1694997/1 din 13 martie 2008).
A luat act că SC C.C. SRL Bucureşti Şantier Pogoanele, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.
A respins acţiunea civilă a părţii vătămate V.O.N.
A obligat pe inculpatul Z.N. la 200 lei daune materiale către P.A.
A respins cererea părţii vătămate P.A. de obligare a inculpatului la daune morale.
A obligat inculpaţii la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 26 februarie 2008, inculpatul Z.N., muncitor la SC C.C. SRL Bucureşti - Şantier Pogoanele, în urma unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul B.C., paznicul de serviciu de la aceeaşi unitate, şi contra sumei de 209 lei, s-a deplasat cu atelajul proprietate personală şi împreună cu fiul său, coinculpatul Z.D.G. şi, din incinta şantierului, au sustras 6 placi de rigips şi 2 suluri de vată minerală.
În timp ce se deplasau cu atelajul spre domiciliu, fiind surprinşi de partea vătămată P.A., - şeful postului de Poliţie G.S., care se îndrepta spre postul de poliţie cu autoturismul din dotare, şi fără a opri la somaţiile acestuia, au încercat să se sustragă, inculpatul Z.D.G. reuşind să fugă şi să sară gardul în curtea locuinţei sale, iar inculpatul Z.N. a rămas la atelaj, unde a generat o altercaţie cu partea vătămată.
În aceste împrejurări, din curtea inculpaţilor a ieşit şi inculpatul Z.I., care a început să lovească partea vătămată cu pumnii şi picioarele în zona capului, a spatelui şi a coastelor, fiind ajutat apoi şi de coinculpatul Z.N., care ulterior s-a urcat în căruţă şi a plecat.
Cerând ajutoare, partea vătămată a plecat cu autoturismul politiei în urmărirea inculpatului Z.N., dar ajungând în apropierea curţii casei inculpaţilor, inculpatul Z.N. şi inculpatul Z.I. au generat o nouă altercaţie, în timpul căreia au lovit din nou partea vătămată P.A., într-un final, la sosirea comisarului V.O.N. şi a subinspectorului M.A., precum şi a poliţiştilor comunitari M.I., H.D. si B.I., reuşindu-se încătuşarea inculpaţilor.
Fiind audiaţi, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute, apărarea lor fiind în sensul că incidentele descrise s-ar fi petrecut în curtea lor, iar poliţiştii i-au reţinut şi ridicat, deşi nu aveau mandate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 24 din 27 februarie 2009 a admis apelurile declarate de părţile vătămate P.A., domiciliat în comuna Padina, judeţul Buzău şi în Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău şi V.O.N., cu domiciliul în Buzău, judeţul Buzău, împotriva sentinţei penale nr. 144 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în consecinţă :
A înlăturat dispoziţiile prevăzute de art. 861 - 863 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului Z.N., fiul lui I. si F., născut la 29 octombrie 1962, domiciliat în Pogoanele, judeţul Buzău şi a dispus ca pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare să fie executată într-un loc de deţinere.
A înlăturat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
A obligat inculpatul Z.N. să plătească părţilor vătămate P.A. şi V.O.N. sumele de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs inculpatul Z.N., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că aceasta conţine vicii de fond, întrucât situaţia de fapt şi de drept a fost greşit reţinută, fiind interpretat eronat materialul probator şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
A mai arătat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, în raport de împrejurările concrete şi modul în care a săvârşit fapta, atitudinea, datele care circumstanţiază persoana sa, faptul că din actele de la dosar rezultă că era angajat la o societate şi s-a prezentat regulat la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău astfel cum s-a dispus de prima instanţă.
Cât priveşte latura civilă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 – art. 999 C. civ. cu privire la obligarea sa la plata daunelor morale, în sensul că nu există prejudiciu moral, întrucât raportat la calitatea părţilor civile, acestea aveau obligaţia de a-şi face datoria, ceea ce presupune, în mod evident şi un risc.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea agresivă faţă de organele de poliţie, atunci când acestea au intervenit pentru constatarea infracţiunii de furt calificat săvârşită de inculpaţii Z.N. şi fiul acestuia, Z.D.G.
De asemenea, instanţa de apel a ţinut seama de modul în care inculpatul Z.N. a procedat, atitudinea oscilantă a acestuia, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Pedeapsa, astfel cum este definită de dispoziţiile art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere şi, în acelaşi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, ţinându-se seama şi de influenţa pe care o exercita asupra altor persoane, îndeplinind astfel şi o funcţie de intimidare a celor ce ar fi ispitiţi să comită infracţiuni.
În aceste condiţii, s-a avut în vedere faptul că părţile vătămate erau organe de poliţie, precum şi faptul că inculpatul nu numai că nu a respectat legea, săvârşind infracţiunile de furt şi dare de mită, dar mai mult decât atât, pentru a ascunde aceste infracţiuni şi a se sustrage de la efectele legii nu a manifestat nici un fel de respect faţă de poliţişti, faţă de cei care sunt chemaţi să apere ordinea şi liniştea publică şi aplicarea legii, sfidând cu dispreţ ceea ce aceştia reprezintă pentru societate.
Raportat la toate aceste aspecte, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., atingându-l doar prin executarea în regim de detenţie, astfel că nu se impune schimbarea modalităţii de executare.
Cât priveşte motivul invocat sub aspectul laturii civile, respectiv greşita obligare la plata daunelor morale, Curtea constată că şi acesta este nefondat.
Dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. nu fac distincţie între profesia sau funcţia persoanei, ci se raportează doar la constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Or, potrivit principiului „acolo unde legea nu distinge, nici noi nu distingem", singura condiţie prevăzută de lege, fiind cea de calitate de parte civilă, Curtea constată că aceasta este îndeplinită, părţile vătămate, constituindu-se părţi civile în cadrul procesului penal (filele 23, 24 dosar instanţă de fond).
Pe de altă parte, nici nu ar fi echitabil ca acestora să nu le fie acordate despăgubiri morale, în condiţiile în care realmente au suferit un prejudiciu moral, doar pe criteriul nejustificat, de altfel, că sunt poliţişti.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea l-a respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3314/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 541/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
