ICCJ. Decizia nr. 3314/2009. Penal
Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 3314 din 19 octombrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 205 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul M.P.(fiul lui P. şi al A., născut la 1 mai 1960 în Petrila, Judeţul Hunedoara, cetăţean român, studii 10 clase şi şcoala profesională, şomer, căsătorit, are un copil major, domiciliat în Petrila, Judeţul Hunedoara) în baza art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 şi 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi obligarea acestuia de a se supune normelor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) din acelaşi cod.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea securii tip piolet şi a bâtei – corpuri delicte.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1156,75 lei către partea civilă Spitalul de Urgenţă Petroşani, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate P.I.I., 145 lei despăgubiri materiale şi 1500 lei daune morale către partea civilă P.I.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că partea vătămată P.I.I., cu familia sa şi alte persoane din localitatea Răscoala, situată în apropierea oraşului Petrila, se ocupau cu păstoritul oilor la stâna din zona denumită P.F., păstoritul fiind asigurat de către proprietarii oilor prin rotaţie.
La data de 23 iunie 2007, partea vătămată împreună cu sora sa C.A. şi mama sa, B.A., au plecat spre stână pentru a prelua oile de la M.P. şi F.G.
Urcând călare, partea vătămată a ajuns înaintea acestora şi a consumat ţuică împreună cu baciul stânei, S.D. şi soţia acestuia, S.A., după ce mai consumase şi anterior băuturi alcoolice, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.
În jurul orei 18,00, când au sosit mama şi sora sa, au mers la strunga stânei unde M.P., F.G. şi D.C. mulgeau oile.
Fiind iritată de faptul că acestea au început să mulgă oile, partea vătămată le-a adresat injurii.
Deranjată de faptul că F.G. a încercat să o convingă că nu putea mulge oile datorită stării în care se afla, partea vătămată l-a prins cu mâinile de piept, situaţie în care a intervenit martora C.A. pentru a-şi linişti fratele.
În faţa stânei, partea vătămată i-a adresat injurii lui M.P. care a ripostat lovind-o uşor cu o secure tip piolet peste cap, de care partea vătămată a încercat să îl deposedeze, căzând amândoi la pământ, fiind despărţiţi de mama părţii vătămate, care a luat securea şi a ascuns-o, cerând lui M.P. să părăsească zona pentru a evita un nou incident.
Acesta a plecat din incinta stânei iar partea vătămată, împreună cu mama şi sora sa au mers la strungă, de unde B.A. l-a observat pe M.P. care a revenit la stână şi s-a dus la el, rugându-l să plece pentru a nu intra în conflict cu partea vătămată.
În timp ce M.P. discuta cu B.A. cerându-i să-i restituie securea, i-a promis acesteia că va părăsi zona, convenind să o arunce cât mai departe în afara incintei.
Partea vătămată, observându-l pe M.P. care se îndrepta spre locul unde fusese aruncată securea, l-a întrebat de ce nu a părăsit zona, trecând la urmărirea lui, iar când s-a apropiat de el, inculpatul i-a aplicat cu cuţitul mai multe lovituri în urma cărora P.I. Ioniţă a căzut la pământ, fiind transportat apoi la Spitalul de Urgenţă Petroşani unde a suferit o intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Din certificatul medico-legal emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale, respectiv plăgi înjunghiate penetrante în hemitoracele stâng şi drept, pneumotorax stâng, care i-au pus în primejdie viaţa, pentru vindecarea lor fiind necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, a actelor medico-legale aflate în dosar, a declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor C.A., B.A., F.G. şi D.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Având în vedere probatoriul cauzei, instanţa a reţinut că pe plan subiectiv inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea sa de către partea vătămată şi că fapta a rămas în faza de tentativă, victima beneficiind de asistenţă spitalicească de urgenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din acelaşi cod, instanţa a coborât pedeapsa sub minimul legal, dispunând condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În raport cu acest cuantum al pedepsei, ţinând seama de persoana inculpatului, de conduita lui procesuală şi comportamentul avut după comiterea faptei, instanţa de fond a considerat că pronunţarea unei soluţii de condamnare constituie un avertisment pentru inculpat şi că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
Referitor la soluţionarea laturii civile, s-a constatat că partea vătămată P.I.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 4122 lei, reprezentând cheltuieli materiale şi 50.000 lei daune morale şi Spitalul Clinic de urgenţă Petroşani cu suma de 2313,51 lei.
Având în vedere culpa concurentă egală a părţii vătămate, în declanşarea conflictului, ţinând seama că aceasta a probat un prejudiciu material total de 290 lei, instanţa a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 145 lei despăgubiri materiale către partea civilă P.I.I. şi de 1156,75 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Petroşani.
Ţinând seama de suferinţele fizice şi psihice pricinuite victimei, s-a apreciat că suma de 1500 lei daune morale este în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de aceasta.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 15/A din 5 martie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, de inculpatul M.P. şi de partea civilă P.I.I. şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului şi a conţinutului pedepsei accesorii.
Rejudecând în aceste limite instanţa a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi executarea pedepsei de 2 ani în regim de detenţie precum şi înlăturarea din conţinutul pedepsei accesorii a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criticile formulate de apelanţi, a considerat că pedepsele principală şi accesorie au fost greşit individualizate sub aspectul modalităţii de executare şi al aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I-a C. pen.
Astfel, în raport cu gravitatea faptei şi cu împrejurările săvârşirii ei, ţinând seama de persoana inculpatului care a dovedit o agresivitate deosebită faţă de victimă prin aplicarea mai multor lovituri cu cuţitul cu consecinţa producerii unor leziuni penetrante, şi având în vedere că anterior el a suferit o condamnare pentru infracţiuni de violenţă, instanţa a apreciat că executarea pedepsei în regim de detenţie este pe deplin justificată.
Privitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen., instanţa a considerat că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege.
Referitor la susţinerea din apel a inculpatului în sensul că ar fi comis fapta în legitimă apărare, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen. nerezultând că acesta ar fi fost victima unui atac material direct, imediat şi injust din partea lui P.I.I., fapta fiind comisă sub imperiul circumstanţei atenuante a provocării corect reţinută.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă şi inculpatul M.P.
În recursul declarat partea civilă a solicitat „schimbarea despăgubirilor" care i s-au acordat.
La rândul său, inculpatul a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. Decizia atacată este netemeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi a solicitat casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, iar cel al părţii civile este tardiv.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.P. în săvârşirea, la data de 23 iunie 2007, a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Probele administrate în cauză, menţionate anterior, au confirmat, că sub imperiul provocării din partea victimei, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuţitul în zone vitale, provocându-i multiple leziuni penetrante în zona hemitoracelui stâng şi drept, pneumotorax stâng, care i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Privitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost individualizată, sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la modalitatea de executare stabilită de instanţa de apel, se constată că aceasta a fost corect dispusă.
Astfel, având în vedere conduita agresivă a inculpatului, numărul mare de lovituri aplicate în zone vitale, consecinţele la care a fost expusă victima a cărei viaţă a fost salvată prin asistenţă medicală de specialitate prompt acordată, se constată că scopul coercitiv şi preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, conform art. 57 din acelaşi cod.
În consecinţă, critica formulată de recurentul inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este nefondată.
2. Privitor la recursul declarat de partea civilă P.I.I. se constată că acesta este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi el curge, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, de la pronunţare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că la termenul din 5 martie 2009 de judecare a apelurilor declarate împotriva hotărârii primei instanţe a fost prezentă partea civilă apelantă P.I.I., iar recursul împotriva deciziei pronunţate a fost declarat la 17 martie 2009 după trecerea termenului legal de 10 zile.
3. Faţă de considerentele ce preced şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.P. şi ca tardiv recursul declarat de partea civilă P.I.I. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul M.J.
← ICCJ. Decizia nr. 1690/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3447/2009. Penal → |
---|