ICCJ. Decizia nr. 1693/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1693/2009
Dosar nr. 3787/1/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin încheierea din 27 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 23848/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sesizată cu judecarea apelului declarat de inculpatul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 69/F din 27 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, între altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate.
S-a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, iar în apel nu au fost administrate probe care să contrazică situaţia de fapt reţinută prin sentinţă, în sensul că inculpatul a vândut 4 doze de heroină martorului M.V.C. şi a deţinut pentru consum propriu 0,14 grame de heroină.
De asemenea s-a reţinut că infracţiunile de comiterea cărora este acuzat inculpatul sun pedepsite de lege cu închisoarea de până la 20 de ani şi că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, relevante sub acest aspect fiind, dincolo de gravitatea în sine a infracţiunilor respective, însăşi datele ce caracterizează persoana inculpatului - consumator de droguri, neşcolarizat, fără ocupaţie, lipsit de mijloace licite de subzistenţă, fără domiciliu stabil - care dovedesc, pe deoparte, existenţa unui risc major ca, aflat în libertate inculpatul să comită şi alte fapte antisociale, iar, pe de altă parte, necesitatea menţinerii în stare de arest pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.
S-a mai reţinut că durata arestării preventive, ce a fost dispusă la data de 30 mai 2008, nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil în condiţiile în care s-a pronunţat deja o hotărâre de condamnare împotriva sa, iar prelungirea judecăţii în apel a fost determinată de necesitatea lămuririi identităţii reale a inculpatului prin efectuarea de verificări la mai multe instituţii publice.
Inculpatul a declarat recurs împotriva sentinţei susţinând că nu se mai impune menţinerea arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 300/2 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa menţine în cursul judecăţii măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri impun în continuare privarea de liberate.
Din actele dosarului rezultă că instanţa, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare, a constat justificat faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se menţine măsura arestării preventive şi a motivat corespunzător soluţia pronunţată.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 27 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. 23848/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3798/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Penal → |
|---|
