ICCJ. Decizia nr. 1761/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1761/2009
Dosar nr. 537/44/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 56 din 5 februarie 2002 i-a condamnat pe inculpaţii:
- D.L.(fiica lui N. şi R., născută la 24 septembrie 1965 în Iaşi) la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- D.I.V.(fiul lui N. şi E., născut la 15 august 1963 în Galaţi) la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. – fapta din octombrie-noiembrie 1999 în dauna părţii civile I.C.L.P.U.A.T. Galaţi.
Faţă de ambii inculpaţi s-au aplicat dispoziţiile art. 64 şi 71 C. pen.
Hotărârea a fost desfiinţată prin Decizia penală nr. 573/A din 25 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinându-se că cercetarea judecătorească efectuată în cauză nu a fost completă, impunându-se în principal, în raport de natura economică a infracţiunilor cu judecarea cărora instanţa a fost investită, să se suplimenteze probatoriul pentru stabilirea întinderii prejudiciului adus părţilor civile, în raport de actele contabile existente, prin efectuarea unei expertize tehnico-contabilă, care să concluzioneze asupra elementelor esenţiale contractuale privind plata lucrărilor stabilite în contractul de antrepriză.
Instanţa de apel a apreciat că fără lămurirea acestei împrejurări ce vizează întinderea prejudiciului, nu se poate trece la soluţionarea cauzei atât sub aspectul laturii penale cât şi cel al laturii civile.
Totodată, s-a dispus ca instanţa de fond să clarifice condiţiile în care inculpata D.L. a perfectat cu partea vătămată P.M. tranzacţionarea autoturismului C., şi dacă mai poate fi invocată de acesta, pretinsa inducere în eroare, în raport de faptul că odată cu predarea autoturismului s-a înmânat şi cartea de identitate a acestuia, cumpărat în rate, act pe care se făcea menţiunea că bunul nu poate fi înstrăinat până la plata ultimei rate din preţ, confirmată de firma vânzătoare şi proprietarul bunului. Rejudecând cauza, prin sentinţa penală nr. 466 din 21 octombrie 2005, secţia penală de la Tribunalul Galaţi a condamnat-o pe inculpata D.L. la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. – fapta din octombrie – noiembrie 1999 – parte vătămată I.C.L.P.U.A.T. Galaţi, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., fapta din 5 iunie 19987 parte vătămată P.M. şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 1 an şi 6 luni, 11 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe timp de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul D.I.V. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe timp de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. –faptă din octombrie –noiembrie 1999 parte vătămată I.C.L.P.U.A.T. Galaţi.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 3461 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Galaţi suma de 2.734.474.661 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă I.S.C. – I.T.C. Iaşi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata D.L. la 70 milioane lei ROL despăgubiri civile către partea civilă P.M.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligată aceeaşi inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Galaţi la plata sumei de 43.868.855 lei RO, despăgubiri civile către partea civilă M.E.P. SRL Bucureşti.
A fost obligată aceeaşi inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Galaţi la 5 milioane lei ROL despăgubiri civile către SC E.E.P.L.T.D. SRL Galaţi iar în solidar cu SC K. SRL Galaţi la 7.227.000 lei ROL ca despăgubiri către partea civilă SC L. SRL Galaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond în rejudecare după desfiinţare, a reţinut următoarele:
Inculpata D.L. a îndeplinit calităţile de administrator a SC T.D. SRL Galaţi şi asociat unic la SC K. SRL Galaţi în timp ce inculpatul D.I.V. pe cele de administrator la SC K. SRL Galaţi şi asociat unic la SC T.D. SRL ambii având specimen de semnătură la BCR - Sucursala Galaţi şi B.P. SA Sucursala Galaţi unde cele, două societăţi comerciale aveau deschise conturi bancare.
La începutul anului 1998, I.C.L.P.U.A.T. Galaţi împreună cu Inspecţia Teritorială Bucureşti au luat hotărârea construirii unui nou sediu pentru Sucursala din Galaţi.
În acest sens a fost întocmit un studiu de fezabilitate care a fost aprobat, după care au fost concesionate 1600 m.p. teren situat in municipiul Galaţi, pentru amplasarea construcţiei( declaraţii martor f 189 - 196 dosar urm. pen. f. 75 Dosar 1779/P/2001 al Tribunalului Galaţi).
În vederea executării lucrărilor, I.C.L.P.U.A.T. Galaţi a organizat o licitaţie, la care s-au prezentat mai multe societăţi comerciale, printre care şi SC T.D. SRL Galaţi, administrată de inculpata D.L.(asociat unic fiind D.I.V.).
Licitaţia a fost câştigată de societatea sus amintită, stabilindu-se o valoare a lucrărilor de 6.341.752.000 lei (în concordanţă cu preţurile practicate la data încheierii contractului) stabilindu-se totodată o durată de execuţie de 24 de luni. Contractul a fost semnat din partea SC T.D. SRL Galaţi de inculpata D.L.
Întrucât SC T.D. SRL Galaţi avea ca obiect de activitate lucrări de arhitectură, în vederea efectuării lucrărilor de terasament şi construcţii din beton, antreprenorul a încheiat contract de prestări servicii cu SC U.S.G. SA Galaţi care a preluat astfel executarea lucrărilor de fundaţii, subsol şi ziduri de sprijin, în valoare de 772.654.932 lei cu termen de finalizare 30 iulie 1999.
Întrucât aceasta societate a depăşit termenul, durata contractului a fost prelungită până la 15 martie2000, iar pentru executarea celorlalte lucrări din această categorie s-a încheiat contract de prestări servicii cu SC C. SA Galaţi.
Potrivit contractului şi graficului de execuţie contractat cu beneficiarul lucrării, eşalonarea valorică a execuţiei era următoarea: în anul 1999 suma de 4.417.404.000 lei; în anul 2000 suma de 1,8 miliarde lei (f 71 - 72 dosar urm. pen.). Potrivit actelor contabile invocate de partea vătămată (f 11 dosar urm. pen,.) până la data de 30 noiembrie 1999 aceasta a achitat antreprenorului sub formă de avansuri, plăţi efectuate prin ordine de plată, prin compensare cu SC S. SA Galaţi şi S.P. Brăila (cedare de creanţe) şi plăţi efectuate direct către prestatorul SC C. SA Galaţi suma totală de 4.233.864.797 lei, iar SC T.D. SRL a efectuat lucrări şi prestaţii în valoare totală de 1.499.390.136 lei (f. 11. dosar urm. pen., declaraţie martor f 189 -191 dosar urm. pen. f 75 Dosar 1779/P/2001 al Tribunalul Galaţi) rezultând o diferenţă de 2.724.474.861 lei.
Începând cu luna octombrie 1999, reprezentanţii părţii vătămate au luat | legătura cu inculpaţii, atenţionându-i cu privire la restanţele pe care SC T.D. SRL le are în execuţia lucrărilor şi cu privire la necesitatea de a pregăti lucrările de arhitectură, ocazie cu care aceştia au promis că vor întreprinde toate demersurile pentru, a reintra în graficul de execuţie al lucrării.
Din acest moment inculpaţii afirmă în mod nereal, faptul că au procurat deja materialele necesare pentru confecţionarea tâmplăriei din aluminiu.
Potrivit declaraţiei martorului A.T., inspector şef ia I.C.L.P.U.A.T. Galaţi, la datele de 15 noiembrie 1999 şi 22 noiembrie 1999, inculpatul D.I.V. s-a prezentat la sediul părţii vătămate, ocazie cu care, pentru menţinerea în eroare cu privire la buna sa credinţă, a făcut cunoscut reprezentanţilor părţii vătămate faptul că a achiziţionat deja materiale ca: profil aluminiu, geam, mochetă, vată minerală, carton etc, în valoare de 1.358.778.598 lei, sens în care a prezentat 5 facturi fiscale. Situaţiile le-a luat înapoi pentru a le corecta valoric, întrucât nu respectau metodologia din contract şi a revenit în ziua de 22 noiembrie 1999.
La aceeaşi dată, s-a stabilit ca a doua zi (23 noiembrie 1999) să se procedeze la verificarea în teren a lucrărilor de tâmplărie menţionate în facturile înaintate spre decontare. Potrivit declaraţiei martorului A.T., acest lucru nu a mai fost posibil întrucât începând cu 23 noiembrie 1999, inculpaţii D.L. şi D.I.V. nu au mai fost de găsit.
Martorul mai relatează că, în urma analizei din 25 octombrie 1999, inculpata D.L. a afirmat că tâmplăria o executa la SC C. SRL Brăila, unde este acţionară. Întrucât cei doi administratori nu au mai fost de găsit şi având în vedere afirmaţiile lui D.L. martorul s-a deplasat împreună cu organele de poliţie la sediul SC C. SRL Brăila unde s-a constatat că SC T.D. nu a achiziţionat şi nici nu a lăsat în custodie profile din aluminiu sau tâmplărie confecţionată (declaraţie martor f. 189-196 dosar urm. pen., f. 75 dosar 1779/P/2001 al Tribunalului Galaţi).
Astfel cum rezultă din declaraţia martorei G.G.R., administrator al SC C. SRL Brăila, şi din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie societatea mai sus amintită nu a livrat, nu a depozitat materiale (profile aluminiu etc.) şi nici nu a efectuat lucrări în perioada septembrie - decembrie 1999, necesare pentru executarea lucrărilor luate în antrepriză la obiectiv: Sediul I.C.L.P.U.A.T. Galaţi, iar la sediul acesteia nu s-au aflat niciodată materialele înscrise în facturile prezentate de inculpatul D.I.V.(declaraţie martor f. 206 dosar urm. pen.).
In realitate, după cum rezultă din declaraţiile martorelor C.D. şi F.V., inculpaţii au procedat la închiderea activităţii celor două societăţi, începând cu luna octombrie 1999, când au fost trimişi în şomaj toţi angajaţii SC T.D. SRL Galaţi şi până la 15 noiembrie 1999, când acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte pe SC K. SRL Galaţi.
Relevant pentru intenţia inculpaţilor de a induce şi menţine în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate cu privire la onorarea obligaţiilor asumate prin contract este şi împrejurarea că la data de 25 noiembrie 1999 (în plină derulare a contractului de antrepriză), inculpatul D.I.V., în nume personal şi în calitate de mandatar al soţiei sale – D.L. încheie un contract de cesionare a părţilor sociale deţinute la SC T.D. SRL Galaţi către numitul F.M. din Galaţi pentru suma de 2.000.000 lei.
S-a remarcat că, la data de 22 noiembrie 1999, dată la care a fost dată procura în sensul mai sus menţionat de către inculpata D.L., inculpatul D.I.V. se întâlnea cu reprezentantul părţii vătămate căruia îi prezenta date şi acte nereale.
În ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul de cesionare a părţilor sociale (26 noiembrie 1999), inculpatul D.I.V. a părăsit ţara prin P.C.T.F. Bucureşti Otopeni. Din adresa aflată la fila 704 dosar urmărire penală rezultă că inculpata D.L. a părăsit ţara prin acelaşi punct de trecere al frontierei la data de 30 octombrie 1999.
Cercetările efectuate au stabilit că în anul 1999, numitul F.M. a pierdut buletinul de identitate iar în cursul lunii noiembrie 1999 era plecat din ţară, de unde rezultă concluzia că vânzarea părţilor sociale s-a făcut fictiv şi că persoana prezentă în faţa notarului a fost alta, aspect confirmat şi de analiza actelor depuse din care rezultă că semnăturile cumpărătorului sunt diferite de la un act la altul.
Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză gradul de realizare a construcţiei (sediul Inspectoratului de Stat în Construcţii Galaţi) obţinut de către SC T.D. SRL Galaţi este de 84,97% din infrastructură, respectiv de 9,55% din întreaga construcţie.
S-a apreciat de către expert, pe baza documentaţiei studiate, că suma cuvenită antreprenorului pentru realizarea acestui stadiu fizic al construcţiei este mai mică decât suma de 1.027.602.094 lei facturată de către SC T.D. SRL, şi că acest lucru se datorează şi unei neglijenţe a beneficiarului în urmărirea întocmirii documentelor aferente execuţiei investiţiei (raport de expertiză f. 371 -376 Dosar instanţă R/303/P/2003).
Conform raportului de expertiză contabilă şi a suplimentului la acest raport, societatea parte vătămată a efectuat plăţi către SC T.D. SRL Galaţi în sumă de 1.733.864.797 lei iar SC T.D. SRL Galaţi a executat lucrări în cadrul contractului de antrepriză în valoare de 1.446.108.355 lei, rezultând diferenţă nejustificată de 287.756.442 lei.
S-a apreciat de către expert că protocolul de cedare creanţe pentru suma de 2.500.000.000 lei încheiat cu SC S. SA Galaţi nu poate fi luat în calcul la stabilirea raporturilor contractuale deoarece priveşte pe SC T. SRL (altă societate) se referă la alte lucrări, a fost întocmit anterior încheierii contractului de antrepriză nr. 217 din 26 februarie 1999 (respectiv la data de 16 iunie 1998 şi nu a fost înregistrat în contabilitatea Inspectoratului Judeţean în Construcţii Galaţi).
Instanţa nu şi-a însuşit punctul de vedere al expertului contabil referitor la suma de 2.500.000.000 lei cu privire la care apreciază că a fost plătită cu titlu de avans la contract.
Astfel, conform protocolului de cedare creanţe încheiat la 15 iunie 1998 (f. 32 dos.urm.pen.) SC T. SRL preia de la C.S. SA Galaţi creanţa I.C.L.P.U.A.T. în sumă de 2,5 miliarde lei, transferul urmând a se face eşalonat în 6 luni, cu efectuarea modificărilor corespunzătoare în evidenţele contabile.
Nu a fost primită nici apărarea inculpaţilor în sensul că prin această preluare de creanţă se sting alte datorii, către SC T. SRL, chiar dacă protocolul a fost încheiat cu această ultimă societate (reprezentată legal tot de inculpatul D.I.) şi chiar dacă protocolul a fost încheiat anterior.
În acest sens, s-a avut în vedere minuta încheiată la data de 30 martie 1999 (ulterior perfectării contractului de antrepriză), în cares-a consemnat expres că, creanţa I.C.L.P.U.A.T în sumă de 2,5 miliarde lei preluată de la C.S. SA reprezintă avans pentru investiţia sediu I.C.L.P.U.A.T. Galaţi şi Centru Teritorial de Instruire.
Mai mult pe această minută, semnată de inculpatul D.I., a fost aplicată ştampila SC T.D. SRL Galaţi. S-a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă din perspectiva convenţiei intervenită între părţi, împrejurarea că această sumă nu a fost înregistrată în contabilitatea părţii vătămate.
La data de 10 septembrie 1996, inculpata D.L. a achiziţionat un autoturism marca C. cu plata în rate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 005835 din 10 septembrie 1996 (f. 218-220 dosar urm. pen.) pe care l-a semnat la rubrica cumpărător luând, astfel cunoştinţă de clauzele acestui contract. Conform pct. 4 din contract, pe factură şi pe cartea de identitate se va menţiona de către vânzător „Vândut cu plata în rate". Nu poate fi înstrăinat decât după achitarea integrală lucru care se şi realizează (copie factură şi carte de identitate f. 230, 231 dosar urm. pen.).
Astfel cum rezultă din actele depuse de SC A.R.A. SA - Sucursala Galaţi, conform convenţiei nr. 659 din 09 iunie 1996, SC R.A.R. a vândut autoturismul cu plata în rate prin SC A.R. SA, abilitată să încheie contracte de garanţie pentru obligaţii de plată, în caz de neplată a ratelor.
În acest sens între asigurător şi inculpata D.L. s-a încheiat contractul de gaj din 30 august 1996 (f. 227-229 dosar urm. pen.), potrivit căruia aceasta se obliga să nu înstrăineze în nici un fel autoturismul gajat până la achitarea tuturor obligaţiilor.
Cu toate acestea, la data de 05 iunie 1997, contrar tuturor obligaţiilor asumate prin încheierea contractelor mai sus menţionate, inculpata D.L. a vândut autoturismul către partea vătămată P.M., ocazie cu care a prezentat ca adevărat faptul că autoturismul este liber de orice sarcini şi-l garantează pe cumpărător împotriva oricăror evicţiuni, încasând suma de 70.000.000 lei (fila 222 dosar urm. pen.).
Întrucât inculpata D.L. nu a achitat ratele scadente către SC A.R. SA - Sucursala Galaţi, aceasta a formulat cerere pentru autorizarea vânzării gajului, admisă prin încheierea de şedinţă din 31 august 1999 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar 712/COM/1999.
Ca urmare, prin procesul verbal (f. 228 dosar urm. pen.) executorul judecătoresc a procedat la vânzarea bunului gajat, astfel că partea vătămată P.M. care nu şi-a recuperat preţul plătit s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000.000 lei (ROL).
În faza cercetării judecătoreşti partea vătămată nu a mai putut fi audiată, întrucât deşi a fost citată la toate adresele indicate, inclusiv cu mandat de aducere, nu a fost găsită.
În cursul lunii octombrie 1999, inculpata D.L. în calităţile pe care le avea la SC T.D. SRL Galaţi şi SC K. SRL Galaţi a emis trei file CEC, către trei societăţi comerciale, deşi recunoştea că nu are disponibil în cont.
a) Astfel, în perioada 1994-1999 între SC T.D. SRL Galaţi şi SC K. SRL Galaţi pe de o parte şi SC M.E.P. SRL Bucureşti pe de altă parte s-au derulat relaţii comerciale.
Ca urmare a unor livrări de mărfuri din anul 1999 (în luna octombrie 1999 SC K. SRL Galaţi datora societăţii parte vătămată suma de 18.395.600 lei, iar SC T.D. SRL Galaţi suma de 28.868.855 lei. Ca urmare a solicitărilor repetate de a achita mărfurile la data de 25 octombrie 1999, inculpata D.L. a emis fila CEC seria M 000. 00405918 pentru suma de 57.264.455 lei (f. 312 dosar u.p.).
Partea vătămată a introdus fila CEC la plată la termen, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil.
Conform adresei emisă de BNR (f. 184 dosar urm. pen.) SC K. SRL se afla în interdicţie bancară în perioada 15 octombrie 1999 - 22 noiembrie 2000.
b) La data de 17 noiembrie 1999 B.P. SA Galaţi a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că inculpata D.L. a emis în numele SC T.D. SRL Galaţi, fila CEC seria PO nr. 130045965 scadentă la 11 noiembrie 1999 pentru suma de 5.000.000 lei pentru plata unei datorii către SC E.L. SRL Galaţi (adresă f. 370 dos. u.p. fila CEC - f. 373 dosar u.p.).
Fila CEC sus menţionată a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului, plătitor aflat în interdicţie bancară. Conform menţiunilor efectuate fila CEC aparţinea unui set de instrumente ce fuseseră retrase din circulaţie. Suma de 5.000.000 lei reprezenta contravaloarea unor mărfuri livrate de partea vătămată SC E.L. SRL Galaţi către SC K. SRL Galaţi la data de 5 octombrie 1999.
Conform adresei emisă de BNR (f. 174 dosar urm. pen.) SC T.D. SRL se afla în interdicţie bancară de a emite CEC-uri în perioada 12 august 1999 - 22 noiembrie 2000.
Conform declaraţiei reprezentantului părţii vătămate V.I. fila CEC a fost emisă de SC T.D. SRL Galaţi, întrucât inculpata a precizat că, în contul acestei societăţi are disponibil.
c) La data de 11 octombrie 1999 SC L. SRL Galaţi, la solicitarea inculpatei D.L., a livrat către SC K. SRL conform facturii 3212833, materiale de construcţii în valoare de 7.227.000 lei. Pentru plata mărfurilor, inculpata D.L. a emis la data de 28 octombrie1999 fila CEC seria PO 1300497517.
Fila CEC a fost refuzată la plată de către tras (B.P. Sucursala Galaţi) pentru lipsă disponibil în cont, plătitor aflat în interdicţie bancară. Aşa cum s-a menţionat anterior în perioada 15 octombrie 1999 - 22 noiembrie 2000, SC K. SRL Galaţi s-a aflat în interdicţie bancară (adresa f. 184 dosar u.p.).
Intenţia inculpatei de a induce în eroare părţile vătămate cu privire la posibilitatea achitării mărfurilor (a decontării filelor CEC) este cu atât mai evidenta cu cât aceasta a emis filele CEC la date cuprinse în perioada în care cele două societăţi SC K. SRL Galaţi şi SC T.D. SRL Galaţi se aflau în interdicţie bancară de a emite file CEC, interdicţie ce i-a fost notificată astfel cum rezultă din actele dosarului (f. 147-188 dosar u.p.).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.
La dozarea şi individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana fiecărui inculpat, valoarea prejudiciului dar şi faptul că inculpaţii nu au antecedente penale.
Împotriva acestei sentinţe în termenul prev. de lege au declarat apel inculpaţii D.L. şi D.V.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost criticată ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât nu au fost respectate dispoziţiile Deciziei penale nr. 573/A din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi şi că nu s-a ţinut cont de dovezile administrate în apărarea inculpaţilor.
S-a mai susţinut de către apelanţi, că instanţa de fond nu a verificat dacă au existat contracte de subantrepriză, cine sunt beneficiarii acestora, ce cotă de plăţi au primit şi ce situaţie de lucrări au prezentat pentru decontare, aspecte ce trebuiau stabilite printr-o expertiză contabilă.
De asemenea, s-a mai arătat în motive că partea vătămată P.M. nu a fost dus în eroare cu privire la dobândirea autoturismului Cielo atâta timp cât pe cartea sa de identitate exista menţiunea că bunul nu poate fi înstrăinat până la plata ultimei rate din preţ.
Cu privire la stabilirea corectă a situaţiei de fapt apelanţii fac trimitere la 4 facturi care au fost depuse la termenul din 17 februarie 2005 şi care trebuiau să facă obiectul unui supliment de expertiză contabilă pentru a se observa dacă au fost decontate şi ce anume lucrări.
S-a solicitat de către inculpaţi desfiinţarea hotărârii pronunţate de Tribunalul Galaţi achitarea acestora pentru faptele săvârşite pe lipsa intenţiei iar în subsidiar să se reţină că prejudiciul este de 248.000.000 lei în ce o priveşte pe inculpata D.L. iar în ce-l priveşte pe inculpatul D.V. să fie achitat deoarece acesta nu a tratat încheierea contractului cu partea civilă şi nu are calitate de coautor.
Prin Decizia penală nr. 162/A din 4 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 646/44/2006, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.I.V. şi D.L. împotriva sentinţei penale nr. 466 lin 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele: Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpata D.L. acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată iar inculpatul D.V. a realizat ulterior încheierii contractului acte materiale prin care a prelungit menţinerea în eroare a părţii vătămate.
Contractul de antrepriză încheiat cu partea vătămată de către SC T.D. SRL Galaţi al cărui administrator era inculpata D.L. iar inculpatul D.V. de asociat unic are clauze clare şi precise care nu mai sunt respectate întocmai în momentul încheierii contractelor de subantrepriză, aspect care determină o îngreunare a bunei derulări a lucrărilor şi respectiv a respectării termenelor stabilire în contractul de antrepriză, mărindu-se astfel timpul de lucru şi obţinerea posibilităţii de a încasa anumite sume de bani.
Din declaraţia martorului A.T., care avea calitatea de inspector şef la partea vătămată, rezultă că la datele de 15 noiembrie 1999 şi 22 noiembrie 1999, inculpatul D.V. s-a prezentat la sediul părţii vătămate şi i-a adus la cunoştinţă că a achiziţionat materiale în valoare de peste 1,3 miliarde lei prezentând pentru a fi credibil 5 facturi fiscale, informaţie care ulterior s-a dovedit neadevărată - în realitate materialele nu au fost procurate.
Martorul A.T. a precizat că a doua zi, respectiv 23 noiembrie 1999 (după întâlnirea cu inculpatul pe 22 noiembrie 1999) a mers în teren pentru a verifica dacă într-adevăr s-au achiziţionat materialele despre care îi făcuse vorbire inculpatul, ca la locul de depozit indicat să constate că nu există nici un fel de material din cele specificate de inculpat.
Nici afirmaţia făcută de D.L. către aceiaşi parte vătămată in sensul că tâmplăria din aluminiu se afla la SC C. SRL Galaţi, nu s-a dovedit a fi adevărată, în urma verificării făcute de martor la data de 25 octombrie 1999, urmare a deplasării acestuia la Brăila la societatea arătată.
Că inculpaţii au indus şi menţinut în eroare reprezentanţii părţii vătămate rezultă şi din faptul că la data de 25 noiembrie 1999 (contractul de antrepriză era în plină derulare), inculpatul D.V., în nume personal şi în calitate de mandatar al soţiei sale – D.L. încheie un contract de cesiune a părţilor sociale deţinute la SC T.D. SRL Galaţi (unde administrator era inculpata D.L.) către numitul F.M. pentru suma de 2 milioane lei (fila 724 dosar urm. pen.) – în legătură cu care s-a stabilit că pierduse buletinul de identitate în anul 1999 iar în noiembrie acelaşi an a părăsit ţara, rezultând din aceasta că tranzacţia făcută comportă discuţii sub aspectul legalităţii.
De altfel, a doua zi după încheierea contractului de cesiune pe data de 26 noiembrie 1999 inculpatul D.V. a părăsit ţara prin P.C.T.F. Bucureşti - Otopeni.
Potrivit adresei aflate la fila 704 dosar urm. pen. rezultă că şi inculpata D.L. părăsise ţara prin acelaşi punct de trecere a frontierei la data de 30 octombrie 1999.
De la datele respective inculpaţii nu au mai putut fi contactaţi nici de partea vătămată şi nici de organele de urmărire penală, urmărirea penală ca şi judecata făcându-se în lipsa acestora.
Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpaţii au comis faptele cu intenţie, că au creat părţii vătămate un prejudiciu important, încadrarea juridică a faptelor fiind corect reţinută.
Expertiza instrumentată în cauză stabileşte corect volumul de lucrări efectuate ca fiind de 10 %, ca şi valoarea acestora de 1.446.108.355 lei.
Cu privire la contractul încheiat cu partea vătămată P.M., Curtea a constatat că inculpata D.L. a acţionat cu intenţie la momentul încheierii contractului şi a vânzării ulterior a autoturismului marca Cielo. în factura fiscală nu s-a prevăzut durata pentru care trebuiau plătite ratele respective şi nici pe certificatul de înmatriculare, însă inculpata a asigurat-o pe partea vătămată că plătise toate ratele şi autoturismul era liber de orice sarcină, intenţia de inducere în eroare există, instanţa de fond soluţionând corect cauza atât pe latură civilă cât şi penală.
Curtea a constatat că pedepsele aplicate au fost judicios evaluate, ţinându-se cont de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atitudinea inculpaţilor, persoana acestora, lipsa de antecedente penale.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii V. şi D.L., recursuri admise prin Decizia penală nr. 984 din 22 februarie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 646/44/2006.
Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa a respins cererea inculpaţilor reprezentaţi prin apărător, prin care se solicită efectuarea unei completări a expertizei deja administrată care să concluzioneze asupra celor 4 facturi fiscale depuse la 17 februarie 2005 în copie, procurate după efectuarea expertizei, motivând că proba nu este utilă, câtă vreme expertiza a stabilit un prejudiciu corect, în raport de constatările asupra lucrărilor efective şi valoarea construcţiei şi că instanţa de apel se rezumă la o apreciere generică a concluziilor expertizei.
Înalta Curte a recomandat ca, la reluarea judecăţii, să fie audiaţi inculpaţii în situaţia prezentării pentru a da deplin conţinut dreptului la apărare şi să administreze orice probă apreciată pertinentă şi utilă în vederea lămuririi aspectelor legate de întinderea prejudiciului înregistrat de partea civilă I.C.L.P.U.A.T. Galaţi.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 537/RJ/44/2007 la Curtea de Apel Galaţi.
Faţă de recomandările Înaltei Curţi, cu toate demersurile legale făcute, singura probă ce a putut fi administrată în cauză a fost expertiza tehnică economică pentru a se stabili dacă cele 4 facturi prezentate de inculpaţi prin apărător la termenul din 17 februarie 2005 au fost avute în vedere la momentul încheierii contractului de compensare nr. 569 din 28 aprilie 1999, precum şi verificarea situaţiilor de lucrări, proceselor verbale de recepţie şi a altor documente existente la beneficiar pentru a se constata dacă prejudiciul stabilit iniţial este corect.
Cât priveşte audierea inculpaţilor, acest lucru nu a fost posibil, întrucât inculpaţii sunt plecaţi din ţară înainte de a se începe urmărirea penală, neputând fi audiaţi pe tot parcursul procesului penal, situaţie ce a îngreunat desfăşurarea acestuia.
Instanţa de apel a făcut demersuri pentru a fi adusă şi audiată partea vătămată P.M. pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la împrejurările în care a cumpărat autoturismul marca C. de la inculpata D.L., însă nici această probă nu a putut fi administrată.
Prin Decizia penală nr. 138/A din 6 noiembrie 2008 pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Galaţi apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanţa a motivat că nu pot fi reţinute concluziile raportului de expertiză întocmit în rejudecare, atâta vreme cât expertul a motivat că din lipsa evidenţelor contabile ale antreprenorului general şi ale subantreprenorului este în imposibilitate să stabilească dacă suma plătită în plus stabilită iniţial de expertiza contabilă este reală sau nu.
Referitor la cele 4 facturi prezentate de inculpaţi –în copie - în valoare totală de 826.165.455 lei, nefiind însoţite de documente din care să rezulte plata acestor sume (chitanţe, ordine de plată, etc.) cum nu sunt cuprinse nici în procesul verbal de compensare, încheiat la 20 mai 1999 semnat şi ştampilat de beneficiar antreprenor şi subantreprenor - nu au fost avute în vedere cu motivarea că nefiind însoţite de documente de plată nu pot fi utile în stabilirea corectă a prejudiciului.
Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond nu a reţinut concluziile expertizei cu privire la suma de 2.500.000.000 lei încasate de firma inculpaţilor avans în contul lucrărilor care urmau să le execute, având în vedere protocolul încheiat de cele 3 părţi urmat de minuta încheiată ulterior încheierii contractului de antrepriză în care se precizează pentru ce anume sunt puse la dispoziţie acele sume – investiţia pentru sediul I.C.L.P.U.A.T. Galaţi.
Referitor la contractul de cesionare a părţilor sociale deţinute la SC T.D. SRL de inculpata D.L., încheiat în calitate de mandatar de către inculpatul D.I.V. cu numitul F.M., pentru suma de 2.000.000 lei instanţa a reţinut corect că acesta era fictiv încheiat, cu scopul de a induce în eroare partea vătămată, întrucât la data încheierii contractului această persoană nu se afla în ţară, nu avea cunoştinţă de acest contract pe care nu-l semnase, iar inculpatul care ar fi putut bănui situaţia, a părăsit în ziua următoare ţara, fără a mai reveni.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune în convenţii săvârşită de inculpata D.L. în dauna părţii vătămate P.M. nu a fost primită apărarea inculpatei potrivit căreia partea vătămată avea posibilitatea să verifice dacă ratele au fost achitate, întrucât săvârşirea infracţiunii de înşelăciune se apreciază în funcţie de fapta şi intenţia inculpatului şi nu de posibilităţile intelectuale şi neglijenţa părţii vătămate.
În fine, curtea nu a primit apărarea inculpatei vizând infracţiunea de înşelăciune prin emiterea unor cecuri fără acoperire, inculpata susţinând că adresele prin care banca făcea cunoscut că se află în interdicţie bancară nu au ajuns la aceasta. S-a motivat că obiect material al infracţiunii de înşelăciune prin cecuri, sancţionată de art. 215 alin. (4) C. pen. se realizează prin emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, neexistând condiţia interdicţiei bancare, iar inculpata ştia în momentul emiterii cecurilor, că nu are disponibilul necesar.
Nici criticile formulate de inculpatul D.I.V. nu au fost primite. Inculpatul s-a apărat în sensul că nu există nici o dovadă a implicării sale voite şi deliberate în acţiuni de inducere în eroare a părţii vătămate în legătură cu executarea contractului nr. 217/1999 întrucât el nu a avut calitatea de administrator al SC T.D. SRL.
S-a motivat că la dosar există declaraţii potrivit cărora inculpatul s-a prezentat împreună cu soţia sa inculpata D.L. la sediul părţii vătămate (decl. A.T.) la 15 noiembrie 1999 şi 22 noiembrie 1999 când l-au indus în eroare cu privire la achiziţionarea unor materiale de construcţii în valoare de 1.358.778.598 lei, prezentându-i 5 facturi care s-au dovedit a fi false.
Mai mult inculpatul este acela care a încheiat contractul de cesionare a părţilor sociale deţinute de soţia sa la SC T.D. SRL, contract ce s-a dovedit a fi fictiv.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, prin apărător.
Prin motivele de recurs scrise au criticat Decizia ca nelegală şi netemeinică şi au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 12,14 şi 21 C. proc. pen.
Au susţinut în esenţă că:
- instanţa de rejudecare s-a conformat doar în mod formal obligaţiilor de a administra probele solicitate în apărare de inculpaţii apelanţi atât cu privire la infracţiunea descrisă la pct. 1 din rechizitor cât şi la cea de la pct. 2 din rechizitor (parte vătămată P.M.);
- în mod constant au susţinut că este de neconceput ca o creanţă de 2,5 milioane de lei vechi de care I.C.L.P.U.A.T. Galaţi ar fi beneficiat, în urma încheierii protocolului de predare din 15 iunie 1999 deşi anterior datei de 26 februarie 1999 când se încheie contractul de antrepriză, să nu fie înregistraţi în contabilitatea părţii vătămate însă la data sesizării organelor de urmărire penală partea vătămată să fie considerată titulara legitimă a acestui drept de creanţă şi corelativ a dreptului de a fi despăgubit;
- nici unul din inculpaţi nu a intenţionat la momentul încheierii contractului să inducă sau să menţină în eroare beneficiarul I.C.L.P.U.A.T., obligaţii pentru îndeplinirea cărora a desemnat în condiţii legale un subantreprenor faţă de care a decontat în totalitate şi chiar în plus suma de 127.236,908 lei;
- inculpaţii nu au avut intenţia de a înşela iar prin noua expertiză s-a stabilit ca pentru perioada martie-august 1999 nu exista situaţii de lucrări emise antreprenorul SC T.D. SRL, că situaţiile de livrări au fost emise de subantreprenorul SC U.S.G. SRL;
- termenul de finalizare a lucrării prevăzut în contractul de executare era de 24 luni şi expira la 1 martie 2001, ori partea civilă a formulat plângere penală înregistrată la 17 decembrie 1999, atunci când antreprenorul mai avea la dispoziţie 15 luni pentru executarea lucrării.
Aşa fiind, pentru situaţia în care se apreciază că probele existente conturează intenţia inculpaţilor de a prejudicia partea vătămată pe durata executării contractului se impune ca existenţa infracţiunii de înşelăciune să se raporteze la un prejudiciu de numai 220.770.180 lei vechi, singura sumă achitată în avans de partea civilă şi neacoperită prin lucrări executate cum concluzionează expertiza.
- nu în toate cazurile inculpata a avut cunoştinţă de faptul că societăţile pe care le reprezenta se aflau în interdicţie bancară comunicată de CIP, unele dintre scrisorile cu confirmare de primire fiind returnate băncii din cauza neprezentării pentru a fi ridicate;
- instanţa de apel a abandonat nejustificat obligaţia de audiere a părţii vătămată M.P.;
- judecata în apel a avut loc fără citarea legală a părţii civile SC D.I.E. SRL iar respingerea cererii de citare a acestei părţi echivalează cu o antepronunţare, instanţa având reprezentarea că prin soluţia pronunţată nu va prejudicia acea parte în situaţia în care s-ar reţine vinovăţia inculpaţilor;
- pedepsele sunt greşit individualizate deoarece în mod real inculpaţii au produs doar un prejudiciu de 220.770.180 lei vechi, partea civilă I.C.L.P.U.A.T. Galaţi neputând pretinde că a fost prejudiciată cu 2,5 miliarde lei vechi.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de rejudecare a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică iar criticile formulate de inculpaţi nu sunt susţinute de probe.
Între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 217 din 26 februarie 1999 valoarea de contract a lucrării fiind de 6.341.752 mii lei cu preţuri decembrie 1998.
Execuţia lucrărilor a început în martie 1999 şi urma ca acestea să fie finalizate în 2 ani. Lucrările nu au fost executate în grafic până în luna noiembrie, societatea T.D., prin subantreprenori efectuând lucrări în valoare de numai 1.269.000.000 lei.
În aceeaşi perioadă s-a convenit de către părţile contractante să se intre în graficul de execuţie iar inculpaţii au prezentat ca adevărate fapte mincinoase pentru a dovedi preocupare în derularea normală a contractului.
Astfel au prezentat 5 facturi cu profile de aluminiu şi alte materiale de construcţie în valoare de 1.358.778.598 lei, despre care au susţinut că au fost predate SC C. SRL Brăila pentru a fi executate confecţii metalice. S-a dovedit prin verificare la faţa locului cu procesul verbal încheiat şi cu declaraţia martorei G.G.R. faptul că niciodată inculpaţii nu au depozitat la SC C. profile de aluminiu şi materiale înscrise în facturile prezentate de inculpatul D.I.V.
Mai mult de atât aşa cum rezultă din declaraţiile martorelor C.D. şi F.V., inculpaţii începând cu luna octombrie 1999 au procedat la închiderea celor două societăţi, trimiţând în şomaj toţi angajaţii SC T.D. SRL iar ulterior şi pe cei de la SC K. SRL Galaţi.
Este stabilit corect cu probele administrate că în lunile octombrie-noiembrie 1999 inculpaţii plănuiau plecarea din ţară lucru care s-a şi întâmplat. Astfel la 25 noiembrie 1999 inculpatul în nume personal şi în calitate de mandatar al soţiei, inculpata D.L., a încheiat un contract de cesionare a părţilor sociale deţinute la SC T.D. iar la 26 noiembrie 1999 a părăsit ţara prin punctul de frontieră Otopeni.
Cele întreprinse de inculpat dublate de faptul că în 22 şi 23 noiembrie 1999 a prezentat 5 facturi fictive de achiziţionare a unor materiale în valoare de 1.358.778.598 lei, comunicând cu reprezentantul părţii civile I.C.L.P.U.A.T. ca începând din 24 noiembrie 1999 să identifice existenţa materialelor în depozite dovedesc intenţia de a înşela partea civilă.
În mod corect a fost respinsă apărarea inculpaţilor privind valoarea prejudiciului în raport de care se stabileşte şi încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, aşa cum a reţinut şi motivat instanţa de fond, actele existente la dosarul de urmărire penală (filele 17-32) dovedesc că SC T. SRL –prin inculpatul D.I.V. - a preluat de la SC S. SA Galaţi, creanţa I.C.L.P.U.A.T. în sumă de 2,5 miliarde lei, acest lucru este stabilit în protocolul de cedare de creanţe încheiat la 15 iunie 1998 şi materializat în minuta încheiată la 30 martie 1999. La dosar există adrese semnate de directorul general al SC T.D. SRL inculpatul D.I.V. prin care cere S. SA Galaţi să fie de acord cu cedarea unor creanţe pe care prima le are la secunda către alte societăţi cum ar fi SC R.T. SA Galaţi –500.000.000 lei, 346.000.000 lei şi 627.000.000 lei.
În art. 3 al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) este incriminată înşelăciunea în convenţii. Elementul material al faptei îl reprezintă acţiunea, respectiv omisiunea care induc în eroare cocontractantul. Eroarea acestuia din urmă este determinată la încheierea sau executarea contractului.
Instanţele au reţinut corect pe baza probelor administrate atât înşelăciunea în convenţii cu prilejul executării contractului cât şi încadrarea juridică în alin. (5) al art. 215, prejudiciul depăşind 2 miliarde lei vechi.
Instanţa de apel a făcut tot posibilul pentru audierea părţii vătămate P.M. însă nu s-a reuşit aducerea lui în instanţă.
Aceasta nu înseamnă că prima instanţă ca şi instanţa de control judiciar, nu au avut la dispoziţie alte probe din care să poată reţine vinovăţia inculpatei prin înşelarea cumpărătorului autoturismului D. În mod corect s-a motivat determinant în existenţa infracţiunii de înşelăciune este fapta şi intenţia inculpatului şi nu posibilităţile intelectuale sau vigilenţa părţii vătămate.
Nici critica privind necitarea în apel a părţii civile SC D.I.E. SRL nu este fondată.
Instanţa de apel chiar dacă sub aspect procesual trebuia să citeze toate părţile, şi n-a făcut-o, acest lucru nu poate fi invocat de inculpaţi ci numai de partea în favoarea căreia este prevăzută această obligaţie, în speţă SC D. SRL. Necitarea unei părţi poate constitui o abatere disciplinară sau poate constitui caz de desfiinţare, casare sau contestaţie în anulare, în măsura în care este invocat de partea prejudiciară, şi nu poate fi în nici un caz considerat ca o antepronunţare cu privire la soluţie.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost individualizate corect cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), diferenţiat şi în funcţie de numărul de infracţiuni de înşelăciune comise de inculpată şi nu sunt motive pentru reducerea lor.
Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.V. şi D.L. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1769/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
