ICCJ. Decizia nr. 1764/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1764/2009
Dosar nr. 3263/109/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/MF din 1 iulie 2008 Tribunalul Argeş a condamnat, după cum urmează, pe inculpaţii:
- C.F.D.;
- C.G.A., şi
- C.M.A.; la câte 4 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu art. 74-76 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor principale iar în baza art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de câte 7 ani.
A instituit în sarcina inculpaţilor obligaţiile prev. de art .863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută de lit. a), a obligat pe inculpaţi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului fixat de acesta.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
- C.I., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74-76 lit. a) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a fixat termen de încercare potrivit art. 82 C. pen., de 4 ani.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpaţi 1,27 gr heroină iar de la inculpatul C.I. un cântar marca Diamant 500, aflat la camera de corpuri delicte a BCCO Piteşti.
În baza art. 118 lit. a) C. proc. pen. a confiscat în folosul statului sumele de 120 lei de la inculpatul C.M.A., 80 lei de la inculpatul C.G.A. şi 495 lei de la inculpatul C.F.D., din care, 415 lei au fost consemnaţi la BRD conform chitanţei de la dosar, prin obligarea inculpaţilor la plata acestor sume către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate s-a reţinut următoarea stare de fapt:
La 25 septembrie 2007, martorul cu identitate protejată, numit convenţional Aron s-a deplasat la inculpaţii C. de la care a cumpărat trei doze heroină, pe care aceştia o primiseră de la inculpatul C.M.A. Inculpatul a adus dozele de heroină în faţa blocului, primind suma de 120 lei.
La data de 28 septembrie 2007, inculpatul C.G.A. a vândut 2 doze heroină martorului cu identitate protejată, primind suma de 80 lei.
La data de 4 octombrie 2007, martorul cu identitate protejată şi investigatorul sub acoperire au cumpărat două doze de heroină de la inculpatul C.F.D. cu suma de 80 lei. Acest inculpat împreună cu ceilalţi trei le-a spus cumpărătorilor să coboare în faţa blocului, unde le va aduce dozele. În realitate, inculpatul C.F.D. le-a aruncat de la fereastră dozele într-un pachet gol de ţigări, imaginile fiind surprinse de camera video aflată asupra investigatorului sub acoperire.
La data de 23 octombrie 2007, colaboratorii au primit suma de 120 lei de la organele de poliţie, bancnotele din această sumă fiind înserate şi cu banii respectivi au cumpărat de la inculpaţi trei doze de heroină, în acel moment fiind realizat flagrantul. Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş care prin motivele scrise a susţinut că în mod nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele judiciare atenuante şi dispoziţiile art. 81 şi art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 9 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de parchet cu motivarea că interdicţiile impuse inculpaţilor de prima instanţă, în raport de instituţia suspendării executării pedepsei - sunt de natură să garanteze atât resocializarea acestora cât şi prevenţia generală, iar pedepsele, astfel stabilite, respectă mai ales principiul proporţionalităţii şi care este esenţial la aplicarea sancţiunii penale.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care prin motivele scrise, cât şi oral a criticat hotărârile atacate pentru greşita individualizare a pedepselor.
În esenţă, s-a susţinut că s-a încălcat principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 50 alin. (2) din Constituţie, după cum şi prevederile art. 52 C. pen. prin reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor prev. de art. 74 C. pen. şi totodată modalităţi de executare care nu implică o efectivă executare, deşi în cauză s-au comis fapte grave de trafic de heroină cu multiple acte materiale şi în circumstanţe care puteau agrava răspunderea penală, nicidecum să o reducă.
S-a mai susţinut că hotărârile sunt nelegale pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatului minor.
În drept a fost invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica şi cazul de casare invocat, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul este fondat.
Într-adevăr, în considerarea dispoziţiilor constituţionale se impune ca orice restrângere a unor drepturi şi libertăţi să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, iar conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) o justă individualizare a pedepse impune aprecierea în egală măsură a condiţiilor şi împrejurărilor în care a fost comisă fapta penală şi care stabilesc pericolul ei social, cât şi datele ce caracterizează făptuitorul şi în baza cărora se apreciază pericolul social al acestuia.
Între aceste coordonate legale se apreciază că faptele comise de inculpaţi constând în acte şi fapte de traficare a unor droguri de mare risc sunt fapte grave, cu un ridicat pericol social.
Pe de altă parte, se constată că inculpaţii se află în conflict cu legea penală pentru prima oară şi au avut o conduită procesuală sinceră, intimatul inculpat C.I. fiind minor la momentul comiterii faptei penale.
Desigur, apreciind în egală măsură toate aceste elemente cât şi faptul că inculpaţii au fost surprinşi traficând mici cantităţi de drog de risc, instanţele au reţinut corect în beneficiul inculpaţilor circumstanţe judiciare personale, cărora le-au şi acordat eficienţa cuvenită în raport de pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor majori şi de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor.
Dar, instanţele nu au făcut o justă stabilire a modalităţii de executare a acestor pedepse, afirmaţia având în vedere neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor prev. de art. 861 şi art. 81 C. pen. în raport de datele şi actele cauzei.
Atât prin art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., cât şi prin art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., se reglementează o cerinţă esenţială care reprezintă o aptitudine a suspendării de a realiza scopul pedepsei, fără o executare efectivă.
În acest sens se apreciază că inculpaţii nu pot beneficia de suspendarea executării pedepselor, într-o formă sau alta, pentru că nu există certitudini că inculpaţii nu vor mai comite infracţiuni de acest gen având în vedere mediul în care trăiesc, familiile şi anturajul de prieteni.
Din referatul de evaluare (f.160 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că inculpaţii C. provin dintr-o familie în care ambii părinţi se află în executarea unor pedepse privative de libertate pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, respectiv, trafic de droguri.
Din acelaşi referat rezultă că situaţia familială este o zonă de mare risc, iar inculpatul minor a abandonat din aceste motive şcoala din clasa a VI-a, înregistrând un regres comportamental.
Pe de altă parte, deşi inculpaţii C.C. provin dintr-o familie organizată, aceştia se află în anturaj cu inculpaţii C. şi sub influenţa acestora, faptele de trafic fiind indirect generate de consumul de droguri.
Ori, în acest context pentru realizarea în principal a reeducării acestor inculpaţi se impune o dislocare a acestora, din mediul şi anturajul aflat în zona de risc criminogen, care nu se poate face decât prin stabilirea unor pedepse sub limita minimă, dar în detenţie şi pentru asigurarea prevenţiei speciale şi generale, în sensul prevederilor art. 52 C. pen.
Cât priveşte greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatului minor, critica este fondată.
Într-adevăr, potrivit art. 109 alin. (3) C. pen. pedepsele complementare nu se aplică inculpatului minor.
Ori, aplicând inculpatului minor C.I., pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani, instanţele au pronunţat, sub acest aspect, o pedeapsă neprevăzută de lege, ceea ce afectează, de asemenea, legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate, aspect sub care acestea vor fi supuse casării.
În fine, în cauză nu s-a realizat nici o individualizare judicioasă a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaţilor majori.
În considerarea aceluiaşi principiu constituţional al proporţionalităţii pedepsei se apreciază că şi sub aspectul pedepsei complementare nu se justifică măsura interzicerii exercitării dreptului constituţional de a alege, în raport de natura şi gravitatea faptei comisă, cât şi de persoana inculpaţilor majori şi având în vedere că într-o societate democratică acest drept este o valoare fundamentală.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul procurorului, hotărârile atacate fiind supuse casării sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpaţilor, cu privire la restrângerea conţinutului pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaţilor majori şi referitor la înlăturarea pedepsei complementare aplicată inculpatului minor C.I.
În conformitate cu art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru avocaţii din oficiu ai inculpaţilor C.F. şi C.I. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 9 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 13 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Argeş cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru inculpatul minor C.I..
Înlătură dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani aplicate inculpaţilor C.F.D., C.M.A. şi C.G.A., precum şi a dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor C.I.
Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru toţi inculpaţii.
Restrânge conţinutul pedepsei complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicate inculpaţilor C.F.D., C.M.A. şi C.G.A.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii C.F.D. şi C.I., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1736/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3797/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
