ICCJ. Decizia nr. 3797/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3797/2009
Dosar nr. 553/57/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45/2009 din 1 septembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.M.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 267/P/2008.
S-au reţinut următoarele:
La data de 7 noiembrie 2006 petiţionarul V.M.I. a formulat plângere penală împotriva intimatului avocat C.R.C. şi a foştilor săi asociaţi de la S.C. M.T. S.R.L. Sibiu arătând că aceştia, fără consimţământul său, au redactat în fals o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor prin care s-a stabilit că părţile sale sociale (de 35%) să fie cesionate martorei P.M.M., precum şi actul adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii, ambele acte fiind depuse ulterior la Registrul Comerţului.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către Serviciul Criminalistic al IPJ Sibiu, precum şi o expertiză efectuată de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj din care rezultă că semnăturile la rubrica ";cedent"; şi cea de pe actul adiţional a fost executată de petiţionarul V.M.I.
De altfel, petiţionarul şi-a modificat anterior dorinţa de a cesiona părţile sociale, sens în care la 3 mai 2005, printr-o adresă, a cerut administratorului T.J. să-i prezinte actele contabile ale societăţii, arătând că solicită 100.000 euro contravaloarea părţilor sociale.
În consecinţă, prin Rezoluţia din 7 august 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi 291 C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Ordonanţa nr. 687/II/2/2007 din 18 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a admis plângerea formulată de petiţionarul V.M.I., dispunând reluarea cercetării penale.
După efectuarea cercetărilor, prin Ordonanţa din 22 octombrie 2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de C.R.C., T.J. şi M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen. şi s-a respins cererea de luare a măsurilor asiguratorii.
Plângerea petiţionarului, formulată în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin Rezoluţia nr. 329/II/2/2009.
Petiţionarul s-a adresat, conform art. 278 C. proc. pen., Curţii de Apel Alba Iulia, care, prin Sentinţa penală nr. 95 din 1 septembrie 2009 a respins-o ca nefondată.
S-a motivat că din expertizele efectuate rezultă fără dubiu că actele au fost semnate de petiţionar, iar documentul contestat - hotărârea adunării generale, când s-au dezbătut problemele abordate, nu are semnificaţie penală.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, recurs pe care însă nu l-a motivat.
Examinând temeinicia şi legalitatea sentinţei atacate, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Cercetările efectuate în cauză au stabilit, cu certitudine, că semnăturile din cuprinsul actului adiţional aparţin petiţionarului V.M.I., care, de altfel, ulterior şi-a manifestat dorinţa în sensul cesiunii părţilor sociale, astfel că faptele reclamate nu există.
Cât priveşte Hotărârea nr. 5 din 18 noiembrie 2005, s-a constatat că semnătura este realizată prin imitaţie fără a se stabili cui anume aparţine, dar aceasta nu are semnificaţia unui fals, întrucât consemnările din hotărâre sunt în fapt concretizate prin actele semnate de petiţionar.
Faţă de aceste considerente recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.M.I., împotriva Sentinţei penale nr. 95 din 1 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1764/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3804/2009. Penal → |
|---|
