ICCJ. Decizia nr. 1736/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1736/2009
Dosar nr. 1377/122/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 545 din 13 octombrie 2008, Tribunalul Giurgiu a respins în principiu cererea de revizuire, ca inadmisibilă, formulată de condamnatul G.V., împotriva sentinţei penale nr. 357 din 21 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, ca prin adresa nr. 4328/III/6/07 din 25 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a înaintat concluziile privind cererea de revizuire formulată de condamnatul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 357/2006 a Tribunalului Giurgiu.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că instanţa de fond ce a dispus condamnarea sa nu a audiat martorii pe care el i-a propus şi nu a aprobat efectuarea unei expertize medico-legale pentru a-şi dovedi nevinovăţia, fiind astfel condamnat pe nedrept.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că, în cauză, nu se regăsesc motivele care pot duce la revizuirea unei hotărâri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 24/A din 30 ianuarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G.V., împotriva sentinţei penale nr. 545 din 13 octombrie 2008, Tribunalul Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. 1377/122/2008.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuientul G.V., reiterând motivele invocate în cererea iniţială şi în apel, respectiv că fapta nu a fost comisă de către el, solicitând audierea de martori în acest sens, care pot releva împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că G.V. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 357/2006 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3378 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat.
Potrivit dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din text.
Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuţios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probaţiunii, respectiv readministrarea unor probe.
De asemenea, în cauză nu există acte din care să rezulte ca vreun martor audiat ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă şi nici un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat să fi fost declarat fals.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanţa de apel.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.V. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3776/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1764/2009. Penal → |
|---|
