ICCJ. Decizia nr. 1780/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1780/2009
Dosar nr. 3562/1/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3653/30/2006, Curtea de Apel Timişoara în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins cererea formulată de inculpatul D.M.A. având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Instanţa a reţinut că inculpatul D.M.A., prin apărător ales, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în motivare arătând următoarele: dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 contravin principiului nediscriminării consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzută de art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât art. 178 stabileşte un tratament inegal, mult agravat faţă de Codul penal; referindu-se la conţinutul art. 40 din Legea nr. 82/1991 a susţinut că acesta contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, deoarece instituie o răspundere penală pentru fapte care în mod obişnuit atrag răspunderea în condiţiile art. 290 C. pen., inegalitatea de tratament juridic fiind evidentă; în ce priveşte art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) s-a arătat că acesta contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, câtă vreme priveşte infracţiunea de fals intelectual ce se săvârşeşte asupra unui înscris oficial ce nu poate emana sau aparţine decât unei unităţi publice, ori societatea comercială la care inculpatul este asociat nu poate emite înscrisuri oficiale.
Prin încheierea din 12 februarie 2009, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea formulată de inculpat având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin Decizia penală nr. 746 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de inculpat; în motivare s-a apreciat că în mod greşit instanţa şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în condiţiile în care avea obligaţia de a se pronunţa doar asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în raport de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
Reluând după casare, examinarea cererii formulată de inculpat, având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Timişoara prin încheierea din 2 aprilie 2009 a respins cererea inculpatului.
În considerente s-a motivat că cererea este neîntemeiată, deoarece textele de lege invocate, respectiv, dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi motivele arătate nu au legătură cu fondul cauzei, în condiţiile în care sunt simple apărări formulate de inculpat şi care urmează a fi analizate de către instanţa de recurs.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.M.A., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încălcării dispoziţiilor art.29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi al netemeiniciei referitor la greşita apreciere că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.
Verificând hotărârea atacată în raport de aceste critici, cât şi de criticile aduse prin excepţia ridicată în faţa Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă de recurs, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 Cod vamal, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) precum şi de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., se constată că este fondat recursul declarat de inculpat.
Aşa cum s-a arătat în cerere, textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt ale art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi, precum şi al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din legea fundamentală.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Timişoara a analizat condiţiile de admisibilitate în raport cu art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, constatând că excepţia ridicată nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Dar, prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată se stipulează expres că, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor, privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe, sau a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Desigur, prin prisma acestor dispoziţii şi în raport de conţinutul excepţiei invocate nu se poate reţine că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei, atâta timp cât, cauza penală se află în recurs pe rolul Curţii de Apel Timişoara, iar de dezlegarea dată de Curtea Constituţională, inculpatului i-ar fi sau nu aplicabile aceste texte, cunoscut fiind că acesta a fost trimis în judecată şi condamnat pentru complicitate la art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi instigare la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Cu referire însă la fondul cererii, Înalta Curte opinează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de inculpat în faţa Curţii de Apel Timişoara este neîntemeiată. Situaţiile diferite în care se găsesc persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de textele menţionate şi care reglementează un domeniu special al relaţiilor sociale, respectiv, domeniul vamal justifică şi soluţiile diferite adoptate de legiuitor în privinţa condiţiilor de incriminare şi sancţionare a faptelor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalităţii de tratament, consfinţit de Constituţie.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul inculpatului, va fi casată încheierea din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara şi rejudecând în limitele casării, se va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de contestator.
Dosarul cauzei va fi trimis Curţii de Apel Timişoara pentru ca în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen. să suspende judecata şi în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, să sesizeze Curtea Constituţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3653/30/2006.
Casează încheierea atacată şi, rejudecând, admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpat.
Trimite cauza Curţii de Apel Timişoara pentru conformare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1786/2009. Penal → |
|---|
