ICCJ. Decizia nr. 1786/2009. Penal
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1786/2009
Dosar nr.3755.5/30/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 751/ PI din 17 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 3755/30/2008, în baza art. 183 C. pen., cu aplicabilă art. Z4 alin. lit. c) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.C.V., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore, începând cu data de 13 martie 2008 ora 14,45 până la 14 martie 2008, ora 12.10, deoarece s-a dedus din durata reţinerii intervalul de la 12,10 - 14,45, cât a durat deplasarea de la organele de cercetare penală la parchet, precum şi durata arestării preventive începând cu data de 14 martie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile l.C.l., suma de 2558,5 lei despăgubiri civile pentru daune materiale, suma de 5000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale şi au fost respinse în rest pretenţiile civile.
În baza art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile l.C.l. suma de 4300 lei şi 756 Euro cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat, pe baza probelor administrate în cele două faze procesuale, respectiv procesul verbal de constatare din 06 februarie 2008, ora 23,40, procesul verbal de cercetare la faţa locului; foaie de observaţie clinică generală a inculpatului U.C.V.; raport medico legal preliminar, l.M.C.; planşa fotografică cu aspecte din data de 7 februarie 2008 efectuată cu ocazia ridicării hainelor aparţinând inculpatului, de la domiciliul acestuia; planşa fotografică de la investigarea tehnico - ştiinţifică a locului unde s-a efectuat autopsia; planşă fotografică din 7 februarie 2008 cu locul faptei; raport de expertiză psihiatrico - legală; fişa de cazier judiciar a inculpatului; buletinele de analiză biocriminalistică nr. 15/2008 şi nr. 11/2008; referat de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Timiş; raport de constatare medico - legală nr. 5 din 07 februarie 2008 întocmit de C.M.L. Lugoj; avizul comisiei de control şi avizare a actelor medico legale a I.M.L. Timişoara; declaraţiile părţii civile, ale inculpatului şi ale martorilor date atât în timpul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, că starea de fapt descrisă pe larg în rechizitoriu este corect reţinută, fiind în concordanţă cu probele administrate în cauză, fiind reţinută ca atare şi de instanţă, cu următoarele precizări:
În seara zilei de 06 februarie 2008, inculpatul U.C.V., însoţit de învinuitul A.D.D., s-a deplasat la barul A. de pe strada N. Bălcescu din Lugoj, în jurul orei 22,00, fiind însoţiţi şi de martorii V.C. şi G.D.B. şi, anterior, deplasării la barul menţionat, au consumat câteva pet-uri de 2 I bere. În bar, cei patru s-au aşezat la o masă unde au început să consume bere. În bar se mai aflau l.M.C., coleg de liceu cu inculpatul şi învinuitul, martorii Ş.l., B.I., Ş.A., precum şi alte persoane. Din declaraţiile tuturor celor menţionaţi mai sus a reieşit faptul că l.M. s-a dus la masa inculpatului şi învinuitului şi, între el şi acesta s-au încins unele discuţii destul de aprinse, având în vedere că toţi erau în stare ebrietate, mai ales l.M. şi A.D.D.
Nemulţumit de comportamentul celor de la masa inculpatului, patronul barului Ie-a cerut lui A.D., l.M. şi U.C.V. să părăsească barul, ceea ce aceştia au şi făcut, neînsoţiţi ce ceilalţi martori.
În afara barului, datorită stării de ebrietate în care se găseau l.M. şi A.D., între aceştia s-a stârnit o ceartă. între timp, lângă locul unde se pornise cearta dintre cei doi, s-a oprit un autoturism de martorul A.D., având ca pasageri pe martorii M.C. şi B.Ş. Din declaraţiile acestor martori reiese faptul că, pe fondul altercaţiei dintre victimă şi învinuitul A.D.D., a intervenit între cei doi inculpatul pentru a aplana conflictul, context în care învinuitul A.D.D. a încercat să-l lovească pe l.M. cu sticla în zona superioară a corpului, atingându-l la mâna stângă, dar că sticla a ricoşat, spărgându-se de peretele aflat la câţiva metri distanţă. Cert este că învinuitul nu l-a lovit pe l.M. în vreo zonă vitală a corpului. Afirmaţia inculpatului că învinuitul l-a mai lovit peste cap pe l.M. cu palma, este singulară şi neconfirmată de martorii oculari care se aflau la circa 5 metri de locul faptei. În cauză s-a făcut dovada că l.M., agasat şi iritat, o contribuţie importantă la această stare fiind şi gradul ridicat al alcoolemiei sale, în fişa S.A. al Judeţului Timiş figurează înscris diagnosticul" comă etanolică şi T.C.C. ac. prin agresiune", l-a împins violent pe U.C.V., aşa cum rezultă din declaraţia martorului A.D. şi a învinuitului A.D.D., contrazicând susţinerile martorilor B.R.A. şi Z.S.C. care susţin că au văzut victima strângându-l de gât pe inculpat în timp ce învinuitul se afla în spatele victimei, în timp ce încerca să-i despartă pe cei doi. Atunci, inculpatul s-a enervat şi a aplicat două lovituri de pumn spre faţa lui l.M., din care una a atins bărbia acestuia. Ca urmare, l.M. s-a prăbuşit pe asfalt, rămânând nemişcat pe spate, curgându-i sânge din urechea stângă. Inculpatul s-a speriat şi a încercat să ajute victima. Între timp, învinuitul (conform susţinerilor sale) a chemat salvarea, care a transportat victima la Spitalul din Lugoj, unde a fost consultat, apoi cu o altă salvarea fost transportat la Spitalul Judeţean Timiş din Timişoara, însă pe drum a survenit decesul acestuia, astfel că a fost adus din nou în Lugoj unde s-a efectuat autopsia. La scurt timp de la căderea victimei a sosit şi poliţia la faţa locului iar inculpatul, învinuitul şi martorii au fost conduşi la sediul poliţiei pentru demararea cercetărilor.
Acţiunea inculpatului de a lovi victima cu pumnul este dovedită în cauză şi recunoscută de acesta, urmarea fiind căderea victimei şi lovirea acesteia de asfalt, aspect confirmat şi de martorii audiaţi în cauză, fără însă ca acesta să aibă intenţia directă de a ucide, dar a acţionat cu praeterintentie, iar din avizul Comisiei de control şi avizare a actelor medico legale a I.M.L. Timişoara, rezultă că leziunile de la pct. 2, 3, 5 şi 7 din raportul de constatare medico legală „s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure (posibil pumn), urmate de căderea victimei, impact brutal cu solul şi producerea leziunilor cranio - cerebrale cu rol tanatogenerator", iar celelalte leziuni nu au intervenit în producerea decesului.
Cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales se aplica circumstanţa legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost apreciată, ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării unor violenţe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoţii inculpatului şi, în acest mod, să se declanşeze reacţia sa de a-i aplica lovitura cu pumnul.
Din analiza prezentată mai sus rezultă că s-au exercitat violenţe asupra victimei, care au mărit starea de agitaţie a acesteia, context în care a îmbrâncit inculpatul, nefăcându-se dovada că l-a strâns de gât, neexistând acte medicale care să ateste existenţa unor urme produse de violenţă, deşi inculpatul a fost internat în spital imediat după aceste incidente violente.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a dorit nicio clipă producerea unui astfel de rezultat, a încercat să acorde primul ajutor, a suferit o puternică depresie, aspect dovedit cu fişa sa de spitalizare şi cu referatul întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Timiş, a recunoscut săvârşirea comiterii faptelor în limite rezonabile, astfel că prima instanţă a reţinut incidenţa „circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin (1) lit. c) C. pen.
Cu privire la conduita anterioară a inculpatului, prima instanţă, verificând fişa de cazier a inculpatului, a constatat că acesta nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, dar nu se află la primul contact cu legea penală, fiind înscrisă pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., astfel că a apreciat, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului pentru reţinerea şi aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Probele administrate au relevat atitudinea inculpatului care, fiind coleg de şcoală cu victima a încercat iniţial să aplaneze conflictul iscat între aceasta şi învinuitul A.D.D., s-a interpus între ei pentru a evita escaladarea conflictului, dar nu a reuşit datorită irascibilităţii părţii vătămate, datorate în mare măsură stării de ebrietate-comă etanolică, astfel că a reţinut în cauză şi aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului U.C.V. care, în noaptea de 06 februarie 2008, a lovit cu pumnul în zona sternului şi a capului pe partea vătămată l.M.C., urmare cărora aceasta a căzut pe asfalt, cauzându-i-se astfel moartea, prin depăşirea intenţiei sale infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte şi reţinând vinovăţia sub forma praeterintentiei, în baza art. 183 C. pen., cu aplicabilă art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicată, prima instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă de comiterea acesteia, participarea efectivă a inculpatului, vârsta acestuia care a ajuns de curând la majorat, fiind încă elev, conduita sinceră a inculpatului în timpul procesului penal, încercarea de a ajuta victima, regretul sincer pentru cele întâmplate, încercarea sa de a aplana conflictul creat între victimă şi învinuitul A.D.D., acesta fiind motivul pentru care a acţionat, a avut discernământ integru la producerea faptei, factorii care ar favoriza comportamentul infracţional fiind capacitatea de autocontrol redusă şi slabe abilităţi de conştientizare a consecinţelor ce decurg din propriile acţiuni, comportamentul său anterior săvârşirii faptei, astfel încât atât cuantumul cât şi modalitate de executare a pedepsei este de natură să realizeze scopul punitiv, educativ şi preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
În cauză s-a constituit parte civilă l.C.M., cu suma de 500 mii Euro daune morale, fiind motivate de aceasta prin aceea că pierderea fiului său este ireparabilă, i-a provocat o perturbare totală a vieţii sale, pierzând locul de muncă, îmbolnăvindu-se grav atât el cât şi soţia sa, chiar şi relaţiile dintre cei doi soţi având de suferit, astfel că doreşte să sufere şi inculpatul şi familia sa aceiaşi durere pe care o resimte el, dar a precizat, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, că solicită acordarea daunele materiale şi morale în limita în care au fost dovedite sau justificate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Din actele depuse la dosar s-a constatat că partea civilă a făcut dovada achitării unor taxe pentru cult şi pentru oficierea slujbei de înmormântare, au depus chitanţe şi facturi pentru achiziţionarea sicriului şi celor necesare înmormântării, precum şi cumpărarea de alimente necesare consumului celor ce participă la înmormântare, care totalizează suma de 2558,5 lei. Prima instanţa a omis a reţine chitanţa prin care s-a efectuat schimbul valutar al sumei de 500 Euro, apreciind că bani au fost folosiţi pentru achitarea chitanţelor depuse, nefăcându-se o altă dovadă şi nici nu s-a formulat o altă susţinere.
Susţinerile părţii civile că, urmare a acestui eveniment, s-a îmbolnăvit, la fel şi soţia sa, şi au avut cheltuieli cu tratamentele medicale, nu au fost dovedite în nici un mod în cauză, deşi probei revenea acesteia.
Cu privire la daunele morale care s-au solicitat, este evident că pierderea fiului părţii civile este ireparabilă pentru aceasta, însă nu poate fi evaluată sau cuantificată în bani; pe de altă parte, suferinţele psihice provocate acesteia sunt de necontestat, dar suma de bani ce poate fi acordată de instanţă trebuie să asigure o reparaţie materială fără a se ajunge la îmbogăţirea fără justă cauză a părţii civile, despăgubirile pentru daune morale neputând constitui un mijloc de răzbunare aşa cum declară partea civilă, care doreşte să vadă suferind pe inculpat şi părinţii acestuia. Totodată, la stabilirea cuantumului acestora nu poate fi ignorat comportamentul victimei şi starea sa de ebrietate, dar în egală măsură acestea trebuie să asigure părţii civile posibilitatea de a comemora pe fiul său, precum şi pentru a asigura mijloacele materiale necesare, efectuarea unor activităţi care să facă mai uşoară acceptarea acestei situaţii, astfel că a apreciat suma de 5000 Euro ca fiind o sumă echitabilă acestui scop şi neîntemeiate restul despăgubirilor solicitate.
Din actele depuse la dosar a mai rezultat că partea civilă şi soţia acestuia nu s-au aflat în ţară la data producerii faptei şi a provocării decesului fiului lor şi că aceştia au venit din Spania pentru a participa la procesul penal încă din fază de urmărire penală şi pentru a organiza funeraliile fiului lor, astfel că s-au acordat cheltuielilor de transport, dovedite cu bilete de avion şi cu chitanţele pentru plata preţului transportului.
B. În termen legal, hotărârea a fost apelată de către inculpatul U.C.V. şi partea civilă l.C.l.
Inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., înlăturarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., varianta dreptului de a alege şi reducerea pedepsei aplicate; în latură civilă a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.
Partea civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.; în subsidiar, a solicitat mărirea pedepsei aplicate. În latură civilă, a cerut acordarea în totalitate a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro, iar daunele materiale în cuantumul dovedit.
Prin Decizia penală nr. 31/ A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul U.C.V., s-a desfiinţat în parte hotărârea şi, rejudecând cauza, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), teza 2 şi lit. b) C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă l.C.l. şi s-a computat durata arestării preventive pentru inculpat din data de 17 noiembrie 2008 la zi, menţinându-se această măsură.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a dispus interzicerea în totalitate a drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), inclusiv a dreptului de a alege, fapt ce apare ca nejustificat, chiar dacă inculpatul a săvârşit o faptă cu violenţă, întrucât din atitudinea inculpatului de după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta a conştientizat gravitatea faptei săvârşite, care nu poate determina instanţa să interzică inculpatului exercitarea dreptului constituţional de a alege.
Sub aspectul celorlalte critici formulate, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel, respectiv greşita nereţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deşi inculpatul a săvârşit fapta sub impulsul unei puternice tulburări provocată de victima, din probele administrate rezultând că acesta a încercat doar să se interpună între cei doi colegi, pentru a preveni un conflict, dar victima l-a împins, ceea ce a determinat un act de ripostă din partea acestuia, care i-a aplicat două lovituri de pumn, ce au determinat căderea şi, ulterior, decesul victimei. A solicitat admiterea recursului, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., casarea hotărârilor pronunţate cu consecinţa reducerii pedepsei şi a daunelor civile şi morale, care sunt nejustificat de mari.
Împotriva aceleaşi decizii a declarat recurs şi partea civilă, prin motivele scrise aceasta solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., majorarea pedepsei aplicate iar, pe latură civilă, acordarea în totalitate a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro.
Examinând „recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de provocare, ca reacţie la atitudinea agresivă a victimei, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei circumstanţe atenuante legale. Pentru reţinerea provocării [(art. 73 alin. (1) lit. b C. pen.)] drept circumstanţă atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, condiţii ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Aceasta întrucât, în speţă, nu se poate reţine că împingerea inculpatului de către victimă, în timp ce aceasta din urmă se apăra de loviturile celorlalţi agresori, reprezintă un act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului încât să determine săvârşirea unei agresiuni cu consecinţe atât de grave asupra victimei.
Pe cale de consecinţă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 73 Iit. b) C. pen., nu există motive pentru reducerea pedepsei stabilite care, de altfel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, fiind aplicate corespunzător criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la critica privind încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de partea civilă este nefondat, întrucât, prin modul în care a acţionat, inculpatul nu a urmărit şi nu a acceptat suprimarea vieţii părţii vătămate, ci doar a încercat a aplana un conflict izbucnit între alţi tineri, rezultatul mai grav, decesul victimei, realizându-se ca urmare a căderii acesteia şi loviturii de asfalt; intenţia cu care a acţionat inculpatul rezultă din împrejurările comiterii faptei, respectiv modul şi momentul în care a acţionat inculpatul, fiind evident vorba de praeterintenţie.
4. În ceea ce priveşte critica comună vizând cuantumul despăgubirilor civile, Înalta Curte constată, pe de o parte, că despăgubirile materiale s-au acordat în măsura în care au fost dovedite iar, pe de altă parte, cum nu a fost reţinută circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care ar fi avut ca efect reducerea cuantumului despăgubirilor civile şi nici nu există motive care să justifice reducerea ca urmare a unei grave erori în stabilirea acestora, Înalta Curte constată nefondată şi această solicitare, ce va fi respinsă ca atare.
Sub aspectul daunelor morale, pentru aprecierea cuantumului acestora nu este incident vreun caz de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. Cum potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., „instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859", critica părţii civile ce vizează aspectul cuantumului greşit al daunelor morale este inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă şi inculpat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul - inculpat şi recurenta, parte civilă vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul U.C.V. şi partea civilă l.C.I. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2008 la 14 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2009. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 1793/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
