ICCJ. Decizia nr. 1872/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1872/2009
Dosar nr. 4230/1/200.
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul penal nr. 6267/105/2008, s-a dispus - printre altele - menţinerea măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se menţinerea, în continuare, a stării de arest.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 8 mai 2009 de către Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs inculpatul D.P. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 6267/10572008, s-a dispus condamnarea inculpatului D.P. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul D.P. locuieşte în aceeaşi curte cu fiul său, victima D.I.
În seara zilei de 17 august 2008, pe fondul unor discuţii contradictorii inculpatul a luat de pe masă un cuţit lovindu-şi fiul, de două ori, în zona abdominală şi în zona pieptului. Leziunile provocate i-au pus viaţa în primejdie necesitând pentru vindecare un număr de 35- 40 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul D.P.
La termenul din 8 mai 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiile art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol ,,când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei - inculpatul, pe fondul unor discuţii contradictorii cu fiul său, a lovit victima în mod repetat, leziunile cauzate punându-i în pericol viaţa - apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva încheierii din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. 6267/105/2008.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.P. împotriva încheierii din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti , secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6267/105/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1887/2009. Penal → |
|---|
