ICCJ. Decizia nr. 1809/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1809/2009
Dosar nr. 2920/87/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 56 din 17 iunie 2008, Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 183 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.G. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă L.F. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 15.000 lei.
Au fost admise acţiunile civile exercitate de celelalte părţi civile şi obligat inculpatul să plătească 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, către L.T., 7.080, 84 lei şi majorări aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul stingerii debitului, către Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, 78 lei, cu majorări corespunzătoare, către Spitalul Turnu Măgurele.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat şi la suma de 1000 lei cheltuieli către părţile civile L.F. şi L.T.
S-a reţinut, în esenţă, că:
La data de 7 octombrie 2006, organele de poliţie din comuna Lunca au fost sesizate (telefonic) de cadrele medicale de la Spitalul Turnu Măgurele cu faptul că, la unitatea respectivă, s-a prezentat L.T., în vârstă de 74 ani , care avea urme de violenţă pe corp şi căruia i s-a stabilit diagnosticul „traumatism cranio-facial şi traumatism toracic" şi care a declarat verbal că a fost lovit de numitul T.G.
Deoarece la data de 15 octombrie 2006 L.T. a decedat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, cauza a fost înaintată, la 27 octombrie 2006, spre soluţionare, Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Prin Ordonanţa nr. 1437 /P/2006 din 18 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus, în baza art. 249 şi art. 11 pct. 1, raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G., zis „G.", cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., deoarece există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi anume, legitima apărare.
Împotriva sus-menţionatei Ordonanţe, numitul L.T. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 453/II/2/2007 din 3 septembrie 2007 a prim-procurorului aceluiaşi parchet.
Tribunalul Teleorman, secţia penală, prin încheierea nr. 103 din 30 octombrie 2007, a admis plângerea formulată de partea vătămată L.T. şi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a desfiinţat Ordonanţa nr. 143/P/2006 şi rezoluţia procurorului ierarhic superior şi a reţinut cauza spre judecare în fond , apreciind că dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen. exceda cauzei.
Pentru a pronunţa soluţia de condamnare , instanţa a reţinut că:
Victima L.T., de 74 ani, văduv, locuia în comuna Lunca, judeţul Teleorman, în acelaşi imobil cu unul dintre fiii săi, partea vătămată L.F. În vecinătate, la aproximativ 200 m, locuiesc inculpatul T.G., soţia sa, G.T., şi fiica lor T.N.; în aceeaşi curte, dar într-o locuinţă separată, locuieşte T.F., mama inculpatului, de 67 de ani, văduvă. între cei doi bătrâni, L.T. şi T.F., exista o relaţie afectivă, de notorietate la nivelul comunei, cunoscută şi de familiile lor.
În după amiaza zilei de 5 octombrie 2006, victima L.T. a consumat alcool împreună cu vărul său L.M., spunându-i acestuia că merge peste noapte la T.F., fiind chemat de aceasta prin intermediul martorei L.C.. După ora 2100, victima a mers la locuinţa martorei T.F., a escaladat gardul de uluci, înalt de 0,80 m, a pătruns în locuinţa martorei şi a încuiat uşa pe interior. Nepoata martorei şi fiica inculpatului, T.N., aflată în stradă, l-a observat şi, pentru că nu era de acord cu relaţia celor doi bătrâni, i-a spus inculpatului ceea ce văzuse că s-a întâmplat.
Iniţial, inculpatul Ie-a trimis pe fiica N. şi pe soţia sa G. să-i spună lui L.T. să plece, dar cum ele l-au informat că uşa era încuiată, s-au îndreptat toţi trei spre locuinţa martorei T.F. Supărat, inculpatul, însoţit de soţie şi fiică, au mers la fereastra camerei unde locuia mama sa, a îndepărtat primul rând de geamuri şi a încercat să deschidă pe-al doilea , moment în care a simţit apariţia victimei care, la rându-i, împingea spre inculpat, cu intenţia de a nu-i da posibilitatea să deschidă geamul şi, în această împrejurare, sticla de la geam s-a spart. în cele din urmă, inculpatul a reuşit să deschidă geamul prin care a pătruns în interior martora T.N., care a mers la uşă, a descuiat-o, şi astfel, au intrat în cameră şi părinţii săi. Inculpatul, fără să-i mai dea posibilitatea bătrânului să-şi mai îmbrace pantalonii, l-a îmbrâncit şi l-a lovit puternic cu pumnul în zona ochiului stâng; inculpatul a continuat să îmbrâncească energic victima, care, datorită vârstei şi băuturilor alcoolice consumate, s-a dezechilibrat şi a căzut pe aleea de ciment în curtea locuinţei, fiindu-i astfel cauzate leziuni în zona capului. Din schiţa de detalii cu principalele aspecte evidenţiate la domiciliul inculpatului, rezultă că victima, datorită agresiunilor acestuia, a căzut de patru ori pe aleea betonată; după a patra cădere a victimei, în apropierea porţii de acces în curte, inculpatul a mai târât-o cea. 4 m şi a abandonat-o în şanţ. Vecinii inculpatului, martorii T.A. şi L.V., auzind gălăgie, au venit la poarta acestuia şi au văzut că victima era plină de sânge pe faţă, cap şi haine. A doua zi, pe la ora 1500, victima a fost transportată la Spitalul Turnu Măgurele, de unde, în aceeaşi zi a fost transferată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria iar de aici , la 7 octombrie, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, unde, la 15 octombrie 2006, a decedat.
Din raportul medico-legal de necropsie ,emis de INML „Mina Minovici" Bucureşti, rezultă că moartea numitului L.T., de 74 ani, survenită la 15 octombrie 2006 la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu dilacerare cerebrală frontală stânga şi hematom subdural, pentru care s-a intervenit neurochirurgical repetat, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie.
S-a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului legitima apărare întrucât vătămările au fost provocate prin lovire cu şi de un corp dur, agresiunea a fost săvârşită atât în locuinţa cât şi pe aleea ce ducea spre ieşirea din imobil , iar singurul care lovea era inculpatul.
Totodată, s-a reţinut că, dată fiind şi starea victimei, nu a rezultat că acesta ar fi exercitat vreo agresiune asupra unui membru al familiei inculpatului sau că simpla prezenţă a victimei în imobil ar fi creat un pericol iminent pentru familia acestuia astfel încât să-l determine pe inculpat să acţioneze în legitimă apărare.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul moral este cert date fiind relaţiile afective dintre victimă şi fiul acesteia, dar că suma pretinsă de, 50.000 lei, este exagerată. împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul T.G., care a solicitat să fie achitat, invocând legitima apărare.
La termenul din 20 noiembrie 2008, când au avut loc dezbaterile, reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 271 A din 20 noiembrie 2008, a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, considerând că situaţia de fapt a fost judicios analizată de prima instanţă şi că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei.
Împotriva sus-identificatei decizii, inculpatul T.G. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, prin apărător, în principal, prin reţinerea în favoarea sa a art. 44 alin. (21) C. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, prin reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi supendată în condiţiile art. 861 C. pen.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate (la fond şi în apel), rezultă că împrejurările concrete în care a fost vătămată integritatea corporală a numitului L.T. şi mecanismul producerii leziunilor descrise în actele medico- legale au fost corect stabilite, reţinându-se corect că fapta inculpatului este una prevăzută de legea penală, caracterizând, obiectiv şi subiectiv, infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte); achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. [sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.], prin reţinerea legitimei apărări, nu poate intra în discuţie.
Pentru a fi în prezenţa legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (21) C. pen., invocată de inculpat pentru prima dată în recurs, acesta trebuia să săvârşească fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei, în unul sau altui din locurile arătate de textul de lege, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace. Aşa cum rezultă din materialul probator, victima, L.T., a mers la locuinţa mamei inculpatului şi a intrat în imobil cu consimţământul acesteia (fiind chiar chemat de către aceasta, prin intermediul numitei L.C.).
2. Nici solicitarea de reducere a pedepsei prin reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită.
Pentru a fi îndeplinite prevederile art. 73 lit. b) C. pen., trebuie ca fapta să fie săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă , printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. După cum reiese din actele dosarului, inculpatul a fost acela care, cu intenţii vădit vindicative, a pătruns în locuinţa mamei sale, unde ştia că se află şi victima, un bătrân în vârstă de 74 de ani şi sub influenţa băuturilor alcoolice consumate cu puţin timp înainte, pe care, deşi îl cunoştea, l-a lovit şi împins în mod repetat, dezechilibrându-l şi făcându-l astfel să cadă de mai multe ori şi să se lovească la cap de aleea betonată, după care l-a trântit la pământ în afara curţii şi l-a abandonat în şanţ, în tot acest timp victima nefiind în stare măcar să reacţioneze spre a se apăra; aşa fiind, nici condiţiile obiective, acte/acţiuni provocatoare ale victimei, nici cea subiectivă, o puternică tulburare sau emoţie a făptuitorului, ale circumstanţei atenuante legale a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] nu sunt întrunite; de altfel , invocarea alternativă a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (21) C. pen. şi a circumstanţei atenunate legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. evidenţiază o anumită contradicţie logică, cea dintâi excluzând " tulburarea " , care este un element definitoriu pentru cea de a doua.
3. În ce priveşte însă pedeapsa, stabilită de instanţa de fond la 6 ani închisoare (cuantum în raport cu care executarea într-un loc de deţinere era inevitabilă), Înalta Curte apreciază că este prea aspră, în ce priveşte atât cuantumul cât şi modalitatea de executare şi urmează ca , făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., aceasta să fie redusă la 4 ani închisoare şi a se dispune, totodată, în baza art. 861 şi art. 862 C. pen., suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani.
Aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. se impune avându-se în vedere buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracţiunii, astfel cum aceasta rezultă şi din caracterizarea emisă de primarul comunei, de domiciliu, Lunca, judeţul Teleorman (fila 127 dosar instanţă fond), şi lipsa antecedentelor penale, iar aplicarea prevederilor art. 861 şi art. 862 C. pen. se justifică în raport cu starea precară de sănătate a acestuia, este suferind de neoplasm oro-faringian, care a impus tratament chirurgical şi telecobaltoterapie (filele 124-125 dosar instanţă fond ).
Astfel fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis şi a se casa, în parte, în sensul celor ce au precedat, ambele hotărâri, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 271 A din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 56 din 17 iunie 2008 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, şi rejudecând
Face aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. de la 6 ani la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 şi a art. 862 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) din acest text de lege, urmând ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie al Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi a art. 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1805/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2406/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
