ICCJ. Decizia nr. 1903/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1903/200.
Dosar nr. 1249/42/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis plângerea formulată de petentul C.A. împotriva Ordonanţei nr. 355/P/2007 din 12 iunie 2008 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a Rezoluţiei nr. 607/II/2/2008 din 6 august 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Le-a desfiinţat, în parte, în sensul că a dispus schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b/l) C. proc. pen., în dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a înlăturat amenda administrativă în cuantum de 300 lei aplicată petentului C.A., prin ordonanţă.
A fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.I.M. împotriva aceleiaşi ordonanţe şi a aceleiaşi rezoluţii.
S-au menţinut, în rest, soluţiile dispus prin actele de urmărire atacate. Petentul S.I.M. a fost obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin încheierea din 22 ianuarie 2009, aceeaşi Curte de apel a admis cererea formulată de petentul C.A. şi a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul sentinţei menţionate în sensul că amenda administrativă înlăturată este în cuantum de 1000 lei în loc de 300 lei.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi cei doi petenţi C.A. şi S.I.M.
Recursul Parchetului a vizat stabilirea unei situaţii de fapt greşite care a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale, sub aspectul schimbării temeiului juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală adoptată de Parchet. S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea plângerii formulate de petentul C.A.
Recursul declarat de petentul C.A. a vizat greşita obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Prin recursul declarat de S.I.M., s-a criticat respingerea greşită a plângerii şi neacordarea despăgubirilor solicitate ca urmare a faptelor penale comise de notarul C.A.
Examinând recursurile declarate, motivele invocate, precum şi actele şi probele dosarului, Înalta Curte constată că este fondat doar recursul declarat de Parchet, iar recursurile declarate de petenţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
La data de 3 august 2007, partea vătămată S.I.M. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău solicitând a se efectua cercetări faţă de notarul public C.A. care a autentificat un contract de vânzare cumpărare a imobilului aparţinând părinţilor săi, fără a se dezbate succesiunea şi după tatăl său decedat.
S.S., mama părţii vătămate a formulat o sesizare solicitând anularea contractului de vânzare întocmit fără acordul său.
S.I.M. a solicitat despăgubiri în valoare de 25.000 Euro, reprezentând cota parte ce i s-ar fi cuvenit din imobil şi lucruri personale. A mai arătat că a construit o cameră şi o baie, a făcut amenajări şi a cumpărat bunuri de uz casnic. A solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare.
Prin Rezoluţia din 14 februarie 2008, procurorul a dispus începerea urmăririi penale faţă de notarul public C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 289 şi art. 291 din acelaşi cod.
Potrivit actului de partaj voluntar, efectuat între fraţi, autentificat sub nr. 543 din 17 martie 2006 de către notarul public C.A., s-a atribuit co-partajantei S.S. suprafaţa de 1379 mp teren (curţi, construcţii şi teren arabil) situată în Văleni, Piatra Neamţ, pe terenul curţii, construcţii se află o casă de locuit compusă din 4 camere şi hol în suprafaţă de 103,5 mp, grajd în suprafaţă de 21 mp, bunuri edificate de S.S. şi soţul său S.I., fără autorizaţie de construire.
Prin încheierea nr. 4868 din 9 august 2006, notarul public C.A. a modificat acest act de partaj autentificat sub nr. 543 din 17 martie 2006, în sensul că a înlăturat din text menţiunea „şi a soţului acesteia S.I.", motivând că această menţiune nu este prevăzută în certificatul fiscal din 15 martie 2006.
La 2 august 2006, notarul public C.A. a autentificat, prin încheiere, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere între S.S. în calitate de vânzător şi S.M., fiică, în calitate de cumpărător.
Obiectul contractului îl constituie vânzarea nudei proprietăţi cu păstrarea uzufructului de către S.S.
In conţinutul contractului de vânzare-cumpărare întocmit de notar, se menţionează, în mod neadevărat, că vânzătorul a dobândit imobilul ce se înstrăinează (casă şi grajd) prin moştenire şi reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În realitate, astfel cum rezultă din documentaţia ataşată actului, respectiv din extrasul de carte funciară din 1 august 2006, coproprietar pe casă şi grajd era şi soţul său S.I., aşa cum fusese trecut şi în actul de partaj voluntar nr. 543/2006, precum şi în certificatul fiscal din 1 august 2006, acte ataşate de asemenea, la documentaţia existentă la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Luând cunoştinţă de încheierea contractului, S.I.M. i-a sesizat notarului că actul este nelegal, deoarece mama sa nu este unica moştenitoare a tatălui său.
În această împrejurare, notarul C.A. a modificat actul de partaj voluntar nr. 543 din 17 martie 2006, prin încheierea nr. 4868 din 9 august 2006.
Pentru a se da aparenţă de legalitate, prin cererea BNP C.A. pentru S.S. a solicitat rectificarea actului de partaj voluntar, iar prin încheierea nr. 13322 din 9 august 2006 Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ a admis cererea radiind menţiunea privind dreptul de coproprietate al lui S.I., acelaşi funcţionar fiind şi cel care a intabulat dreptul de coproprietate aparţinând lui S.I.
Aceste „rectificări" s-au făcut cu scopul de a acoperi nelegalitatea autentificării contractului de vânzare cumpărare.
S.I. a decedat la 23 ianuarie 2000.
Sub aspect civil, al recunoaşterii dreptului de moştenitor al lui S.M.I., a cotei părţi cuvenite din moştenire şi a dreptului propriu asupra construcţiilor edificate de acesta, litigiul a fost rezolvat prin sentinţa civilă nr. 2026 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, prin care s-a anulat parţial şi contractul de vânzare cumpărare menţionat.
Procurorul a apreciat că, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, persoana şi conduita învinuitului C.A., faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, astfel încât se impune scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin ordonanţa menţionată, i s-a aplicat învinuitului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei şi s-au stabilit cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 300 lei, ce se vor suporta tot de acesta.
Prin Rezoluţia nr. 607/II/2/2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de C.A. împotriva Ordonanţei nr. 355/P/2008 a aceluiaşi Parchet.
Înalta Curte constată că soluţia dată de organele de urmărire penală este legală şi temeinică, iar sentinţa atacată este netemeinică sub aspectul admiterii plângerii formulate de notarul C.A.
Astfel, rezultă din toate actele aflate la dosar că faptele reclamate de S.I.M. au fost săvârşite cu intenţie, iar nu din culpă, notarul fiind conştient de consecinţele faptelor sale şi urmărind în mod evident să acopere nelegalitatea actelor sale prin alte fapte de acelaşi gen. Pentru considerentele expuse de Parchet, Înalta Curte apreciază că ele nu prezintă, totuşi, pericolul social al unor infracţiuni, în deosebi, în raport cu rezolvarea deja a laturii civile a cauzei de către instanţa de judecată.
Înalta Curte va admite recursul Parchetului, în sensul casării sentinţei, şi în rejudecare, va respinge plângerea formulată de C.A. Se vor respinge recursurile declarate de cei doi petenţi, care vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
Dispoziţia de obligare a petentului, fost învinuit, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei este legală şi justificată de aplicarea unei amenzi administrative pentru faptele comise care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Pretenţiile petentului S.I.M. sunt de asemenea nefondate, pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 13 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată numai cu privire la modul de soluţionare a plângerii formulată de petiţionarul C.A. şi rejudecând, respinge plângerea acestuia împotriva Ordonanţei nr. 355/P/2007 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care o menţine.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.A. şi S.I.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2452/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1912/2009. Penal → |
|---|
