ICCJ. Decizia nr. 2022/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2022/2009
Dosar nr.398/33/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 255/P/2008 din 28 ianuarie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc A.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reţinut următoarele:
Numitul M.D., domiciliat în Borşa, a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.C., cu sediul biroului în Vişeu de Sus, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că i-ar fi executat un debit de două ori.
În plângerea penală se menţionează că, prin adresa executorului judecătoresc din 24 iulie 2007 (înfiinţarea de poprire) depusă la C.J.P. - Sighetu Marmaţiei, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra cotei de 1/3 faţă de debitorul M.D. din Borşa, iar prin adresa din 7 ianuarie 2007 (tot înfiinţare de poprire) s-a falsificat nr. 151 cu număr nou de casă, 175 şi C.N.P., reţinându-i persoanei vătămate această poprire, când la acea dată nici nu exista dosar execuţional.
Petiţionarului, cu adresa nr. 163/VIII/1/2008, i s-a indicat să formuleze contestaţie la executare.
Potrivit comunicării executorului judecătoresc din 28 noiembrie 2008, acesta a înaintat, în copie, actele întocmite în dosarul de executare nr. 63/2007, având ca obiect punerea în posesie şi recuperarea cheltuielilor de judecată şi de executare pentru creditoarea M.M., şi debitorii M.D., M.G. şi alţii. Astfel, potrivit sentinţei civile nr. 3011 din 7 decembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, debitorul M.D. apare cu domiciliul în Borşa str. Victoriei, iar potrivit deciziei civile nr. 11 l/R din 21 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în urma soluţionării recursului formulat de către petiţionar împotriva sentinţei civile nr. 3011 din 7 decembrie 2004, petiţionarul şi-a declarat adresa potrivit noii numerotări, respectiv Borşa. De asemenea, executorul precizează că actele de executare îndreptate împotriva debitorului M.D., în vederea recuperării cheltuielilor de judecată şi de executare, au identificat persoana acestuia şi prin codul numeric personal potrivit datelor furnizate de Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei din cadrul Primăriei Borşa.
Din declaraţia executorului judecătoresc C.A., şi din actele prezentate de către acesta, rezultă că cererea de executare silită a fost înregistrată la biroul său în data de 26 iunie 2006. Primul act de executare, somaţia privind îndeplinirea procedurii de punere în posesie şi de plată a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată şi de executare, este din data de 27 iunie 2007. Procesul verbal de îndeplinire a procedurii de punere în posesie este din data de 19 iulie 2007. Prima dispoziţie de poprire este din data de 24 iulie 2007, căreia nu i s-a dat curs deoarece nu conţinea CNP - ul debitorului, motiv pentru care nu a fost găsit în baza de date a O.P. A doua dispoziţie de poprire este din data de 7 ianuarie 2008 (în care, din eroare, s-a trecut 7 ianuarie 2007) comunicată O.P. la data de 14 ianuarie 2008 conform copiei xerox de pe citaţie (comunicare) în baza căreia s-a efectuat prima reţinere din pensia debitorului în cursul lunii februarie 2008, fapt confirmat şi de C.L.P. Sighet cu adresa nr. 1242/2008.
Cât priveşte eroarea strecurată în cuprinsul acestui din urmă document, executorul judecătoresc precizează că, potrivit adresei acestuia din 8 decembrie 2008, părţile au fost citate la sediul biroului executorului judecătoresc în data de 15 decembrie 2008 în vederea îndeplinirii procedurii de rectificare a erorii materiale, în conformitate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
În consecinţă, procurorul a apreciat că executorul judecătoresc a procedat în mod corect, îndeplinindu-şi obligaţiile profesionale conform legislaţiei în vigoare, respectiv cele din Legea nr. 88/2000, şi nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sau vreo altă infracţiune.
Plângerea petiţionarului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 141/II/2/2009 din 20 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul general a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3011 din 7 decembrie 2004, a Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâţii M.D. ş.a., rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. lll/R/2007 a Tribunalului Maramureş. Debitorul M.D. a fost obligat să-i plătească creditoarei M.M. suma de 2.248 lei.
La data de 24 iulie 2007, executorul judecătoresc C.A. a instituit poprire asupra veniturilor debitorului M.D., domiciliat în Borşa, venituri obţinute de la O.P. Sighetu Marmaţiei, în cotă de 1/3 parte din venitul lunar. S-a menţionat această adresă deoarece, în sentinţa civilă a Judecătoriei Vişeu de Sus, debitorul M.D. figura cu adresa: Borşa.
Casa de pensii nu a efectuat poprirea până la identificarea debitorului şi prin codul numeric personal (CNP).
În Decizia civilă nr. lll/R/2007 a Tribunalului Maramureş, debitorul M.D. apare cu domiciliul în Borşa.
La data de 7 ianuarie 2008 (dintr-o eroare materială apare anul 2007) executorul judecătoresc revine cu instituirea popririi la O.P. Sighetu Marmaţiei, în care se precizează adresa debitorului M.D., respectiv localitatea Borşa.
Faţă de cele reţinute, s-a apreciat că nu poate fi vorba de niciun abuz din partea executorului judecătoresc, el punând în executare o hotărâre judecătorească, la cererea creditoarei M.M.
În ceea ce priveşte plângerea numitului M.D. împotriva executorului judecătoresc C.A., în opinia procurorului general, aceasta este formulată la limita relei-credinţe, deoarece este evident că M.D. este debitorul în cauză. Faptul că, de la pronunţarea hotărârii de către Judecătoria Vişeu de Sus, până la pronunţarea hotărârii de către Tribunalul Maramureş, în localitatea Borşa, pe strada Victoriei, a avut loc o renumerotare a imobilelor, numărul vechi 151 devenind numărul nou 175, nu înseamnă că executarea s-a făcut împotriva altei persoane, cu atât mai mult cu cât M.D. a fost identificat şi prin codul numeric personal.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 21 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în sinteză, că executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, în limitele competenţei sale, şi a investirii sale de către solicitanta M.M., cu respectarea corespunzătoare a dispozitivului sentinţei a cărei punere în executare s-a solicitat, neevidenţiindu-se încălcarea vreunei dispoziţii legale de către acesta.
S-a apreciat că susţinerea petentului, din plângerea introductivă, privind nerespectarea dispozitivului sentinţei prin schimbarea amplasamentului, nu poate fi primită în acest moment procesual deoarece acest motiv nu a făcut obiectul plângerii adresate procurorului şi, implicit, verificărilor efectuate de către acesta.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- petiţionarul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către instanţa de fond;
- petiţionarul, legal citat, nu s-a prezentat nici la judecarea recursului, transmiţând prin fax un înscris în care reiterează aspectele din plângerea penală şi solicită, totodată, judecarea cauzei în lipsă;
- deşi în cererea de recurs a menţionat că motivele de recurs le va depune după redactarea sentinţei atacate, petiţionarul nu a depus motive scrise de recurs şi, după cum s-a menţionat, nici nu s-a prezentat la instanţa de recurs pentru expunerea orală a acestora.
În aceste condiţii, Înalta Curte va examina din oficiu sentinţa atacată, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, procurorul, conform art. 224 C. proc. pen., a efectuat acte premergătoare, fiind ataşată întreaga documentaţie care a stat la baza dosarului execuţional, solicitându-se şi relaţii de la biroul executorului judecătoresc, acestea fiind comunicate personal de către intimat.
În urma examinării actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat că executorul judecătoresc a desfăşurat o activitate execuţională în cadru legal, în acord cu actele şi lucrările dosarului şi, mai ales, în limitele titlului executoriu. S-a mai reţinut că pretinsa faptă de „falsificare", cu referire la numărul casei, este o susţinere fără temei a petiţionarului, în realitate acest aspect având ca explicaţie renumerotarea caselor.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (l) şi art. 52 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. 11 din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (l) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Aşa cum s-a menţionat, în respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare. Actele premergătoare efectuate, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au relevat minime indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat aceste acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În consecinţă, Înalta Curte constată că procurorul şi instanţa de fond au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale, precum şi a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adresate procurorului ierarhic superior şi, respectiv, judecătorului.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.D. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2030/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
