ICCJ. Decizia nr. 1916/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1916/2009

Dosar nr. 9247/1/2008

Şedinţa publică din 25 mai 2009

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpaţii T.M.C., T.C.J. şi N.F.D. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunile prevăzute de art. 329 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 329 C. pen.

I. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.M.C.(fiul lui F. şi F., născut la data de 20 septembrie 1964 în comuna Putineiu, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a degradării militare.

II. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.C.J.(fiul lui F. şi F., născut la data de 24 martie 1968 în comuna Băduleasa, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.C.J. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului T.C.J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

III. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata M.L.M.(fiica lui A. şi A., născută la data de 16 martie 1982 în municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.L.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei M.L.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

IV. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul N.F.D.(zis B., fiul lui C. şi E., născut la data de 10 ianuarie 1981 în municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

V. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul D.A.D.(zis Ţ., fiul lui S. şi M., născut la data de 23 iulie 1982 în comuna Pereiu, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

VI. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul P.S.(zis P., fiul lui I. şi I., născut la data de 1 octombrie 1972 în municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman) la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate integral şi condiţionat cele două pedepse aplicate inculpatului.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora, după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 5 octombrie 2006, la zi;

- pentru T.C.J. de la 14 februarie 2007, la zi;

- pentru M.L.M. de la 8 martie 2007, la zi;

- pentru N.F.D. de la 14 aprilie 2007, la zi;

- pentru D.A.D. de la 11 decembrie 2007, la zi;

- pentru P.S. de la 12 octombrie 2007 până la 28 noiembrie 2007.

S-a ridicat pentru inculpatul P.S., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din 28 noiembrie 2007.

A fost obligat inculpatul T.M.C. să plătească următoarele sume de bani, reprezentând daune morale către părţile civile, după cum urmează:

-20.000 euro părţii civile S.E.;

-20.000 euro părţii civile P.C.F.;

-20.000 euro părţii civile N.M.;

-20.000 euro părţii civile G.L.;

-20.000 euro părţii civile L.F.I.;

-15.000 euro părţii civile T.V.;

-20.000 euro părţii civile U.M.L.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., în solidar, la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale către partea civilă A.G.S.

A fost obligat inculpatul N.F.D. la plata sumei de 5000 euro, daune morale către partea civilă S.I.

A fost obligat inculpatul D.A.D. la plata sumei de 5000 euro, daune morale către partea civilă S.I.

A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului T.M.C. la plata sumei de 225.000 euro, către partea civilă G.(R.)A.M.M.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, au fost confiscate în folosul statului bunurile, cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător, prin ordonanţa nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., respectiv:

- apartamentul nr. X, cu trei camere, situat în blocul X din municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, proprietatea inculpatului T.C.J., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 953 din 2 aprilie 2003, autentificat la Biroul Notarului Public P.P. din municipiul Turnu Măgurele;

- vila situată în intravilanul oraşului Buşteni, judeţul Prahova, compusă din demisol, parter, etaj, dobândită pe numele Tăgârţă Floarea, din comuna Putineiu, judeţul Teleorman, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1335 din 15 septembrie 2004 la Biroul Notarului Public O.L. din Comarnic;

- autoturismul marca M.B. cu seria X, seria motor X, înmatriculat în România la data de 21 iunie 2005, cu numărul de înmatriculare XXX, pe numele inculpatului T.M.C. sau contravaloarea acestuia în sumă de 29.051,72 euro;

- microbuzul marca M.S., cu seria X şi seria motor X, înmatriculat sub nr. XXX pe numele inculpatului T.C.J.;

- combina agricolă marca M.F., tip 38 AL, an de fabricaţie 1996, cumpărată de inculpatul T.C.J. în anul 2005, pe numele SC L. SRL Putineiu;

- tractor agricol tip F.F. cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J. pe numele SC L. SRL Putineiu;

- plug cu brăzdare R.M., cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu;

- combină uzată pentru recoltat şi treierat, marca M.F. cumpărată în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu;

- culegător de porumb, marca M.F. cumpărat în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu.

Au mai fost confiscate în folosul statului următoarele bunuri:

- apartamentul situat în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, proprietatea inculpatului T.M.C., achiziţionat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2701 din 20 septembrie 2004 la Biroul Notarilor Publici M.M.G. şi M.C. din Ploieşti, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T;

- autoturismul marca V.T. cu seria X, seria motor XX, înmatriculat în România, pe numele lui N.C. din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător, prin ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 9 noiembrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- suma de 105.450 RON, datorată inculpatului T.M.C. de către SC I. SRL Târgşoru Nou, judeţul Prahova, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat în municipiul Ploieşti la data de 22 iunie 2006, cu privire la autotractorul marca M.B.A. tip 1843 cu numărul de identitate X, seria motor X, sumă poprită prin ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 5 februarie 2007 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- suma de 2100 euro, care a fost ridicată şi depusă la B.C.R. – sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, cu ordinul de încasare nr. 2006100900985913;

- suma de 2200 euro de la inculpatul T.M.C., sumă consemnată la B.C.R. – sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Teleorman, conform ordinului de încasare numerar nr. 2006100900985913 din 9 octombrie 2006 al B.C.R. - sucursala Teleorman.

În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., au fost de asemenea confiscate 7 seturi de costume de baie de damă, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria B nr. 30441 din 18 octombrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, a fost confiscată de la inculpatul T.C.J. suma de 149.455 RON, reprezentând capital cu care a fost creditată SC L. SRL, în perioada 2 martie 2005 – 30 septembrie 2006.

A fost respinsă ca nefondată cererea parchetului cu privire la confiscarea sumelor de bani obţinute de inculpaţii T.M.C., P.S., D.A.D. şi N.F.D. prin exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane.

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea parchetului privind confiscarea de la inculpata M.L.M. a sumei de 350.000 euro, obţinută din practicarea prostituţiei.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada ianuarie 2002 – septembrie 2006, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, inculpatul T.M.C. a cazat în apartamente din Madrid, pe părţile vătămate S.E., C.M., N.M., G.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.I., R.A.M.M., T.V., U.M.L. şi S.I., pe care le-a constrâns, prin ameninţare şi violenţă, cu ajutorul inculpatei M.L.M., să practice prostituţia stradal în C.C. din Madrid, însuşindu-şi sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei de către acestea. Cele mai multe victime ale traficului de persoane au fost recrutate chiar de inculpat.

Totodată, în luna februarie 2002, sub promisiunea unui loc de muncă decent, inculpatul T.M.C. a găzduit-o într-un apartament din Madrid pe partea vătămată P.C.F. - minoră la data respectivă - pe care, fiind ajutat de inculpata M.L.M., a obligat-o să se prostitueze stradal în C.C. din Madrid şi după ce a devenit majoră, însuşindu-şi sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei de către aceasta.

Cercetările efectuate au stabilit că, inculpatul T.M.C., în perioada 2004-2006, în nume propriu sau pe numele unor persoane interpuse, a „spălat" suma totală de 233.232,72 euro şi 235.000.000 ROL, prin cumpărarea de imobile şi maşini de lux, bani proveniţi din practicarea activităţii de trafic de persoane.

În vederea traficării persoanelor, inculpatul T.M.C. s-a asociat cu inculpata M.L.M.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata M.L.M., în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe părţile vătămate S.E., C.M., N.M., G.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.I., R.A.M.M., T.V., U.M.L., S.I. şi P.C.F.

Totodată, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în perioada februarie 2002 – septembrie 2006, inculpata M.L.M. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane, obţinând pentru sine, din această activitate, mari sume de bani.

În perioada 2003-2006 inculpatul T.C.J. l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prin menţinerea în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupaţie a acestora în Spania, aducându-le pachete şi sume de bani din partea inculpatului T.M.C.

Totodată, inculpatul T.C.J. era cel care prelua victimele traficului de persoane ce veneau în ţară pentru viză şi apoi le însoţea din nou în Spania.

În perioada 2003-2006, inculpatul T.C.J., în nume propriu sau pe numele SC L. SRL Putineiu a „spălat" suma totală de 92.924 euro şi 197.379,47 RON, prin cumpărarea unui imobil, a unui microbuz şi a unor utilaje agricole, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor provenite din săvârşirea de către inculpatul T.M.C. a infracţiunii de trafic de persoane.

În luna octombrie 2005, prin promisiunea mincinoasă a obţinerii unui loc de muncă decent în Spania, inculpatul N.F.D. a recrutat-o pe partea vătămată S.I., pe care a transportat-o la Madrid, unde aceasta a fost obligată să se prostitueze, inculpatul N.F.D. fiind ajutat în acest sens de coinculpatul T.M.C.

Ulterior, inculpatul N.F.D. a vândut-o pe partea vătămată S.I. inculpatului D.A.D. care, la rândul său, a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în poligonul Y. din Madrid.

Inculpatul P.S., în luna ianuarie 2002, prin promisiuni mincinoase în sensul obţinerii unor locuri de muncă decente în Spania, le-a recrutat, în scopul exploatării sexuale, pe părţile vătămate C.M. şi P.C.F., pe care le-a transportat în Spania şi le-a vândut inculpatului T.M.C.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D., D.A.D., părţile civile S.E. şi G.L., precum şi contestatorul N.C.

Inculpatul T.M.C. în apelul declarat a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet, pentru completarea unor lipsuri constând în absenţa dovezii de prezentare a materialului de urmărire penală din dosarul întocmit de parchet, precum şi audierea în cauză a numai 12 părţi civile, iar în subsidiar redozarea pedepselor aplicate, faţă de declaraţiile contradictorii ale părţilor vătămate, care au revenit asupra depoziţiilor date anterior.

Totodată, inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe şi cu privire la greşita confiscare a bunurilor, arătând că nu există probe ale obţinerii lor ilicite, din vreo activitate desfăşurată în folosul lui de părţile vătămate.

Inculpatul T.C.J. a solicitat, prin apărătorii săi aleşi, admiterea apelului, achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu a fost decât sporadic în Spania, de fiecare dată doar câteva zile şi că nu a desfăşurat nici o activitate infracţională, cel mult a adus în ţară pachete pentru rudele părţilor vătămate. Totodată, inculpatul a arătat că are o societate comercială în România ce are ca obiect de activitate agricultura şi de aici se explică utilajele pe care le deţine, astfel că sechestrul aplicat pe acestea şi confiscarea dispusă nu se justifică.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa şi reducerea pedepsei aplicate.

Totodată, s-a raliat concluziilor apărătorului fratelui său, inculpatul T.M.C., cu privire la restituirea cauzei la parchet.

Inculpata M.L.M. în apelul său a arătat că este singura care a recunoscut săvârşirea infracţiunii de prostituţie, acesta fiind şi motivul plecării sale în Spania, pentru a câştiga bani şi a-şi ajuta familia, însă a negat orice contribuţie la traficarea şi exploatarea celorlalte părţi vătămate.

Inculpata a susţinut că, la fel ca şi ea, părţile vătămate au practicat de bună voie prostituţia la C.C. din Madrid, că nu le putea supraveghea, exploata sau ameninţa în vreun fel, întrucât în acea zonă se efectuau dese controale de către poliţia spaniolă, astfel că părţile vătămate puteau să reclame oricând eventuala situaţie de constrângere în care s-ar fi aflat, dar nu au făcut-o, deşi timpul scurs (de câţiva ani) le-ar fi permis acest lucru.

Faţă de apărările formulate, inculpata a solicitat să se dispună achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancţionator.

Apelantul inculpat N.F.D. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii pedepsei, întrucât a colaborat cu organele de urmărire penală. Totodată, a solicitat achitarea sa, pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.

Inculpatul D.A.D. a solicitat admiterea apelului declarat şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, deşi în şedinţa publică din 22 aprilie 2008 a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la această cerere. În subsidiar, a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa, cu consecinţa reducerii pedepsei, iar ca modalitate de executare a acesteia suspendarea condiţionată.

Părţile civile S.E. şi G.L., în apelurile declarate, au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, cereri la care s-a raliat şi reprezentantul parchetului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţii T.M.C., M.L.M. şi P.S., prin reţinerea şi a dispoziţiilor alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, părţile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale şi morale ce li se cuvin, precum şi acordarea cheltuielilor judiciare privind onorariile de avocat şi cheltuielile de transport reprezentând contravaloarea biletelor de avion. Reprezentantul parchetului a extins motivele de apel ale părţilor civile şi cu privire la înlăturarea graţierii dispusă faţă de pedepsele la care a fost condamnat inculpatul P.S.

Contestatorul N.C. a solicitat, prin apelul declarat, ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă faţă de autoturismul marca W. adus de el din Germania.

Prin Decizia penală nr. 254/A din 6 noiembrie 2008, modificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008 (fila 418 dosar apel – sub aspectul înlăturării menţiunii privind admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de inculpaţii T.M.C., M.L.M., T.C.J., D.A.D., N.F.D., de apelantele părţi civile S.E. şi G.E. şi de apelantul contestator N.C.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală şi, în rejudecare .

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de parchet.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul N.F.D., în legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Au fost respinse cererile de restituire a cauzei la parchet formulate de apelanţii inculpaţi T.M.C. şi T.C.J.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii T.M.C., M.L.M., şi P.S., după cum urmează :

- pentru inculpatul T.M.C. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- pentru inculpata M.L.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- pentru inculpatul P.S. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 raportat la art. 34 C. pen. pentru inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

1. În baza art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul T.M.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse aplicate inculpatului de prima instanţă şi s-a dispus ca inculpatul T.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

2. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata M.L.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa apelată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. şi s-a dispus ca inculpata M.L.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

3. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul P.S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), 3 şi 4 din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestuia şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost înlăturată graţierea dispusă de prima instanţă cu privire la acest inculpat.

4. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 raportat la art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.C.J. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul T.C.J. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ – 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86³ C. proc. pen., stabilindu-se ca acesta:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus punerea inculpatului, de îndată, în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la suspendarea pedepsei accesorii.

5. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului N.F.D. dacă nu este arestat în altă cauză.

6. A fost disjunsă cauza cu privire la inculpatul D.A.D., fiind trimis dosarul sub acest aspect spre rejudecare la prima instanţă, respectiv la Tribunalul Teleorman.

A fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului D.A.D. şi s-a dispus punerea acestuia în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. să plătească părţii civile S.E., suma de 1000 lei (reprezentând onorariu avocat) şi echivalentul în lei la data efectuării plăţii a sumei de 785,61 euro (reprezentând contravaloare bilete de avion), iar părţii civile G.E. suma de 1500 lei (reprezentând onorariu avocat).

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.T., cu nr. de înmatriculare X, aparţinând contestatorului N.C. şi restituirea bunului către acesta.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă arestarea preventivă a inculpaţilor, după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 5 octombrie 2006, la zi;

- pentru M.L.M. de la 8 martie 2007 la zi;

- pentru D.A.D. de la 11 decembrie 2007, la zi.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor T.M.C. şi M.L.M.

S-a luat act că inculpatul T.C.J. a fost arestat din 14 februarie 2007, iar inculpatul N.F.D. a fost arestat din 14 aprilie 2007.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.S., în sumă de 400 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă S.E., părţile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M. şi inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi P.S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi pct. 14 C. proc. pen. şi a criticat Decizia pronunţată de instanţa de apel sub următoarele aspecte :

- în mod greşit, instanţa de prim control judiciar s-a pronunţat – în sensul admiterii – asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză;

- în mod nelegal, instanţa de apel a uzitat, pentru înlăturarea dispoziţiei vizând admiterea apelului declarat de parchet (apel inexistent în cauză) de instituţia prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunţând încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale;

- greşita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D.;

- omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelurilor declarate de părţile civile G.L.(apel care a vizat atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei) şi G.(fostă R.)A.M.M.;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor T.M.C., M.L.M., T.C.J. şi N.F.D.;

- omisiunea instanţei de apel de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi – obligatorie prin norma de incriminare – alături de pedeapsa principală stabilită inculpatul N.F.D.;

- greşita reţinere în favoarea inculpatului N.F.D. a incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;

- greşita modalitate de executare a pedepselor, stabilită de instanţa de apel pentru inculpaţii T.C.J. şi N.F.D.

Pentru toate aceste considerente parchetul a solicitat casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta parte civilă S.E. nu a formulat motive scrise de recurs dar, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că-şi însuşeşte toate motivele de recurs ale parchetului, aşa cum au fost evidenţiate mai sus.

În plus, recurenta parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, apreciind că instanţa de apel i le-a acordat într-un cuantum ce nu acoperă suferinţa ce i-a fost pricinuită prin faptele săvârşite de inculpaţi.

Recurenta parte vătămată G.(fostă R.)A.M.M., prin apărătorul ales, a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu s-au pronunţat pe solicitarea sa de acordare a daunelor morale, pe care era îndreptăţită să le primească, deoarece a fost exploatată sexual, umilită şi minţită de inculpatul T.M.C.

Totodată, şi-a însuşit, în totalitate, motivele de recurs ale parchetului.

Recurenta parte vătămată G.L., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunţate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât instanţa de prim control judiciar, deşi s-a pronunţat în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, în considerentele hotărârii nu a arătat sub ce aspecte i-a fost admisă calea de atac promovată.

Totodată, şi-a însuşit, în totalitate, motivele de recurs invocate de parchet în propria cale de atac.

Inculpatul T.M.C., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, pct. 10 şi pct. 18 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât aceasta s-a pronunţat cu privire la un apel inexistent în cauză – aşa zisul apel declarat de parchet – iar în condiţiile în care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune mai gravă.

În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi spălare de bani, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

Recurentul inculpat T.C.J., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit faptele ce i-au fost reţinute în sarcină.

În subsidiar, a solicitat să se menţină hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apreciată ca fiind legală şi temeinică, atât prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, cât şi prin modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa ce i-a fost aplicată, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Teleorman, întrucât unele din bunurile sechestrate şi pentru care s-a dispus confiscarea aparţin unei societăţi comerciale la care era coacţionară şi soţia sa. De asemenea, recurentul inculpat a susţinut că, în măsura în care vor fi admise recursurile declarate de celelalte părţi şi se va aprecia că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, solicită admiterea recursului declarat de parchet, dar numai cu privire la primul motiv invocat, susţinut oral în şedinţă publică.

Recurenta inculpată M.L.M., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor fapte.

În subsidiar, recurenta inculpată a solicitat redozarea pedepsei, în sensul stabilirii cuantumului acesteia la limita perioadei deja executate.

Recurentul inculpat N.F.D., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii acesteia la limita celei deja executate, de 1 an şi 7 luni, apreciind că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut în favoarea sa, ca fiind incidente, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum şi circumstanţe atenuante personale, care au avut drept consecinţă aplicabilitatea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv înlăturarea pedepsei complementare privative de drepturi prevăzută de norma incriminatoare.

Recurentul inculpat P.S., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, întrucât instanţa de apel a procedat greşit atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina sa, agravându-i situaţia în propria cale de atac exercitată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen. constată următoarele:

În mod greşit, instanţa de apel s-a pronunţat – în sensul admiterii – asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză. Totodată, se constată că, în mod nelegal, instanţa de prim control judiciar a uzitat, pentru înlăturarea dispoziţiei vizând „admiterea apelului declarat de parchet" de instituţia prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunţând încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, o astfel de modificare neprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale.

Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută de art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie materiale şi evidente.

Constituie erori materiale evidente doar acele greşeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), al unei sume (100 lei în loc de 10 lei), al unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau asupra datei întocmirii actului, evidenţa erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv stabilirea ei ca urmare a unei deliberări şi ca exprimare a unei convingeri.

În speţă, menţionarea greşită de către instanţa de apel în dispozitivul deciziei a admiterii unui apel inexistent (al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti) nu poate constitui o eroare materială, ci una de conţinut, care a implicat o deliberare a membrilor completului de judecată asupra hotărârii atacate, cu privire la toate aspectele dezvoltate, precum şi la soluţia ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei.

Înalta Curte apreciază că o astfel de modificare a dispozitivului deciziei pronunţată de instanţa de apel nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a recursului.

În mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a atacat o dată cu Decizia recurată şi încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, întrucât, potrivit art. 385¹ alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.

Motivul de recurs invocat de parchet vizând greşita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D. a fost examinat separat, având în vedere că dosarul a fost înregistrat în recurs la Înalta Curte pe data de 7 noiembrie 2008, iar starea de arest a inculpatului expira la 9 noiembrie 2008.

Astfel, prin Decizia penală nr. 3627 din 9 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 571/87/2007 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A fost casată Decizia penală atacată cu privire la dispoziţia referitoare la revocarea măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul D.A.D., dispoziţie ce a fost înlăturată.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului D.A.D., în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b C. proc. pen.

Înalta Curte constată de asemenea că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G.(R.)A.M.M.

Astfel, se constată că partea vătămată G.L. a declarat apel în cauză (filele 64-70 dosar), apel care a fost depus înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2008, o dată cu apelul declarat de partea civilă S.E.(filele 71-72 dosar apel).

La termenul de judecată din 12 iunie 2008, deşi partea vătămată G.L. a formulat cerere de repunere în termen a apelului declarat, conform art. 364 C. proc. pen., instanţa a prorogat discutarea cererii, mai întâi pentru termenul din 26 iunie 2008 (încheierea de la filele 73-74 dosar apel), iar ulterior pentru termenul din 3 iulie 2008.

Totodată, se mai constată că şi partea vătămată G.(R.)A.M.M. a declarat apel în cauză (filele 104-105), apel care a fost depus la termenul de judecată din 26 iunie 2008 (filele 104-105 dosar apel), prin care partea vătămată a solicitat instanţei repunerea în termenul de apel, conform art. 364 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din 3 iulie 2008 (filele 144-148 dosar apel) instanţa a constatat că partea vătămată G.L. a promovat un apel peste termen, fiind incidente dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., iar cu privire la apelul declarat de partea vătămată G.(R.)A.M.M. a constatat că a fost tardiv introdus.

Înalta Curte constată că, omisiunea instanţei de prim control judiciar de a consemna în minuta şi în dispozitivul deciziei pronunţate soluţia dată apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G.(R.)A.M.M. se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. atrage rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin Decizia pronunţată, instanţa de apel are obligaţia – dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri – să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra tuturor, inclusiv asupra tuturor motivelor de apel invocate în susţinerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greşelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.

În prezenta cauză, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa prin decizie asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G.(R.)A.M.M. – apelul părţii vătămate G.L. vizând nu numai latura civilă a cauzei, ci şi latura penală, aceasta solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor - conduce la concluzia că instanţa de prim control judiciar, pronunţându-se, printre altele - şi în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru inculpaţii T.M.C., M.L.M. şi P.S. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, într-o formă agravată a infracţiunii, prin reţinerea şi a alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât şi în ce priveşte înlăturarea prevederilor privind graţierea faţă de inculpatul Păun Sandu - a agravat situaţia acestora în propria cale de atac exercitată, în cauză neexistând un apel al parchetului în defavoarea inculpaţilor.

În aceste condiţii, procedeul folosit de instanţa de apel de „a se pronunţa" asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G.(R.)A.M.M. printr-o încheiere, respectiv prin încheierea din 3 iulie 2008, este nelegal, legea impunând ca pronunţarea asupra tuturor apelurilor declarate într-o cauză să se facă prin hotărârea finală, respectiv prin decizie (art. 379 C. proc. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. proc. pen.).

Mai mult, se constată că în dispozitivul deciziei pronunţate în apel, instanţa face referire la admiterea apelului părţii civile G.E.(în cauză neexistând o parte civilă cu acest nume), ceea ce ar putea conduce la concluzia că indicarea greşită a numelui părţii vătămate G.L. este o eroare materială (eroare care însă nu a fost îndreptată prin încheierea din 7 noiembrie 2008, deşi s-ar fi impus, dacă soluţia o viza pe această parte vătămată).

Dar, chiar dacă s-ar admite ca reală o astfel de ipoteză, Înalta Curte constată că apare totuşi o contradicţie între dispozitivul deciziei din apel (în care instanţa admite apelul părţii civile G.E.) şi încheierea de şedinţă din 3 iulie 2008, în care constată că partea vătămată a promovat un apel peste termen, instanţa de prim control judiciar având obligaţia de a se pronunţa în sensul admiterii apelului peste termen promovat de partea vătămată G.L., ceea ce însă nu a făcut.

Faţă de considerentele mai sus arătate Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de partea civilă S.E., de părţile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M., de inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul D.A.D.

Va casa Decizia penală sus-menţionată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor T.M.C., M.L.M. şi D.A.D.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. va menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 16 octombrie 2008.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.M.C., T.C.J., N.F.D. şi P.S. şi pentru intimatul inculpat D.A.D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată M.L.M., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta parte civilă S.E., precum şi pentru intimatele părţi vătămate P.C.F., C.(fostă S.)M., N.M., T.V., U.M.L., S.I., A.G.S., P.M.I., L.F.I. şi S.D.D. se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi examinate şi celelalte motive de recurs invocate de parchet, de inculpaţii recurenţi, de partea civilă S.E., de părţile vătămate G.L. şi G.(fostă R.)A.M.M., inclusiv dispoziţia instanţei de apel vizând disjungerea cauzei cu privire la inculpatul D.A.D. şi trimiterea acesteia spre rejudecare, pentru acest inculpat, la prima instanţă – Tribunalul Teleorman, faptele inculpaţilor fiind conexe, instanţa de apel urmând să verifice toate susţinerile parchetului, ale părţilor vătămate şi civile, dar şi apărările inculpaţilor, procedând, în măsura în care se va impune, şi la administrarea oricăror alte probe pe care le va aprecia ca fiind necesare şi utile aflării adevărului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de partea civilă S.E., de părţile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M., de inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul D.A.D.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor T.M.C., M.L.M. şi D.A.D.

Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 16 octombrie 2008.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată M.L.M., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1913/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1917/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1916/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1916/2009. Penal